AstroLight

- Sa stii ca pot lua orice forma – zise inima mea. – Nu te mira ca acum apar in forma de om – zise ea, leganandu-si picioarele, stand sezut pe scaunul inalt de la bar.
- Bei o cafea? – am intrebat-o.
- Cafeaua nu-mi face bine. Mai bine un suc de portocale.
- Bine.
Si l-am rugat chelnerul sa ne aduca o cafea si un suc natural de portocale.
- Ti-am zis, pot lua orice forma. Depinde de imaginatia ta. Pot fi doar energie pura. Pot fi o mana care mangaie o alta inima aflata in suferinta. Depinde de tine cum ma utilizezi. Depinde de fantezia ta! Dar ma bucur nespus ca ma percepi.

- Dar cine esti tu?
- Eu sunt Tu. Adevaratul Tu.
- Povesteste-mi despre tine, te rog.
- Eu sunt Soarele fiintei tale. Eu sunt lumina care radiaza din tine. Eu sunt bucuria ta de a trai.
- Soarele fiintei mele?
- Stii, inima omului are modelul energetic al Soarelui. Stii ce e Soarele?
- Da, o sursa de energie infinita.
- Exact! Stii cum procedeaza?
- De fapt, da: uita de sine, atat de mult incat devine o sursa de energie.
- Da, exact asa este – ma bucur ca percepi intuitiv ca lumea spiritului si fizica cuantica se intrepatrund intr-un anumit punct.
- Mai povesteste-mi despre Soare, despre tine, despre sursa energiei si a iubirii.
- Stii, si eu, si Soarele, suntem extrovertiti. Practic, am ales sa privim 100% spre exterior si 0% spre interior. Poti sa zici ca interiorul nostru este gol, dar acest gol este unul placut: un sentiment de libertate totala, invaluit intr-o lumina spirituala pura. Interiorul nostru este fara nevoi. Suntem compusi doar din vointa pura si dorinta de a crea, manifestate spre exterior. Practic, suntem niste copii care nu-si percep sinele, doar se joaca, invaluiti intr-o bucurie si fericire continua.
- O, ce simplu e!
- Sa stii ca da! E chiar atat de simplu.
- Chiar nu ai nevoie de nici un raspuns?
- Sa stii ca am nevoie sa comunic cu alte inimi. Si Soarele are nevoie sa comunice cu stelele universului infinit. Comunicand astfel, fericirea noastra devine mai intreaga.
- Esti o fiinta libera?
- Da, tin foarte mult la libertatea mea. Dar o subordonez sentimentului de iubire.
- Cred ca inteleg.
Inima mea, Soarele meu. Intelesesem destul de mult despre ea.
- Auzi, tu faci dragoste? – am intrebat-o.
- Numai eu fac dragoste. Nu sunt un suparacios, chiar dimpotriva, dar este bine sa ma implici total si pe mine, cand faci dragoste. Fara mine, iese doar o caricatura, o copie nedemna a dragostei, care se transforma in inversul ei.
- Am inteles.
- Bine, mai vorbim, daca vei dori asta. Ma chemi si eu voi veni! Ai incredere in mine!
In acest moment, inima mea se volatilizase in spatiu. A redevenit energie pura si a reintrat in corpul meu, in lacasul sau din inima mea fizica.
Ma bucuram nespus ca am un asemenea prieten. Simt ca ma pot baza pe el. Simt ca prin el pot deslusi enigmele existentei. Percep ca pana si fizica are inca multe secrete ascunse, pe care doar cu inima – cu Eul, cu spiritul nostru – le putem patrunde.
Stand de vorba cu inima mea, am perceput ca dispun de o forta indestructibila in pieptul meu. Simteam cum energia sa iese prin ochii mei, prin mintea mea si prin pieptul meu. Simteam ca aceasta energie este capabila sa invinga obstacolele care ies in calea mea. Priveam cu incredere spre viitor.

de Laszlo Fulop