Articolele din mai, 2011
Lumea 1
Undeva, candva, s-au adunat cativa “fii tu insuti” si au vorbit despre necesitatea de a fi tu insuti. Chiar au tinut discursuri, prelegeri si conferinte despre nevoia de “a fi tu insuti”. Dupa care au confectionat un steag pe care au scris “fii tu insuti!” si au iesit in strada. A izbucnit o revolutie care s-a soldat cu mii de morti si cu milioane de raniti.
Fiindca toti acesti “fii tu insuti” vroiau sa fie “ei insisi” in felul lor. Chiar daca ei spuneau ca lupta pentru acelasi scop, totusi in esenta erau mii si mii de scopuri diferite. Ei au perceput ca “a fi tu insuti” inseamna sa fii diferit fata de toti ceilalti. Cei multi “fii tu insuti!” nu se armonizau intre ei. Scopurile lor nu se armonizau intre ele.
Povestea Lumii 1 este ciclica, repetandu-se la nesfarsit: “fii tu insuti!”-i se aduna si provoaca revolutii exterioare. Iar si iar. Dar Lumea 1 bate pasul pe loc.
Lumea 2
Undeva, candva exista cativa “Fii Tu Insuti” care au constientizat necesitatea si valoarea de a fi “Tu Insuti”.
Ei vorbeau relativ putin despre splendoarea de “A Fi Tu Insuti” fiindca stiau ca “A Fi Tu Insuti” nu poate fi exprimat verbal. “Fii Tu Insuti” poate fi spus doar prin limbajul Eu-lui. Ei n-au tinut prelegeri, dar vorbeau pe unde apucau – prin grai viu, prin bloguri, chiar si prin emisiuni televizate – despre minunatia de “A Fi Tu Insuti”. Despre Revolutia Interioara pe care o provoca starea de “A Fi Tu Insuti”. Care se solda cu 0 morti si 0 raniti in lumea exterioara – dar care insa extermina pe toti inamicii interiori.
Fiindca toti acesti “Fii Tu Insuti” vroiau sa fie “Ei Insisi” in acelasi fel. Chiar daca aparent ei luptau pentru scopuri diferite, totusi in esenta era vorba despre acelasi scop, unic. Ei au perceput ca “A Fi Tu Insuti” inseamna sa atingi Aceeasi Esenta Divina. Ca oricat de multi “Fii Tu Insuti” s-ar aduna la un loc, toti ar reprezenta Unul. Cei multi “Fii Tu Insuti”-i se armonizau perfect intre ei. Scopurile lor – multicolore, dar in esenta lor: aceeasi – se armonizau intre ele.
Povestea Lumii 2 este eterna si dinamica in acelasi timp.
Si in aceasta lume exista revolutii permanente, dar acestea se produc in interiorul “Fii Tu Insuti”-ilor. Iar si iar. Lumea 2 evolueaza in armonie.
Lumea 1 si Lumea 2 coexista.
Tu in care lume traiesti?
de Fülöp László
Ma aflam intr-un un vis ciudat. Participam la un concurs de jocuri pe calculator, dar nu sunt sigur ca ma aflam pe planeta Pamant, fiindca in sala erau tot felul de fiinte ciudate: unele de culoare verde, altele albastre – majoritatea umanoide. Jocul in care ne intreceam era unul de tip Civilization: scopul era crearea unor lumi virtuale cat mai viabile. Principalul factor de diferentiere era nivelul de fericire al populatiei virtuale. Nu trebuia sa te razboiesti cu adversarii, dar in coltul din dreapta sus al ecranului puteai sa urmaresti cum evolueaza lumile create de catre ceilalti concurenti.
Am intrat in joc si am inceput sa ma ocup de setarile de baza. La definirea lumii mele mi-a atras atentia un butonas: puteam sa selectez sau sa deselectez optiunea “Astrologie”. Bineinteles ca m-am decis sa utilizez aceasta facilitate. Bifand-o, mi-a aparut un meniu din care puteam alege diferite sisteme: zodiacul de pe Pamant, Aldebaran, Sirius si o serie de alte stele pe care le cunosteam din auzite. Mi-am zis ca am sanse sa ma situez intr-un loc fruntas din ierarhia generala doar daca aleg ceva cunoscut si nu ma hazardez utilizand zodiacele din alte sisteme solare.
Asa ca am ramas la batranul meu Pamant. Programul era imi oferea maxima libertate: imi lasa posibilitatea sa aleg zodiile care imi sunt de folos si restul sa le las neutilizate. Stiind ca trebuie sa fortific lumea mea din punctul de vedere al criteriului de baza – fericirea generala a populatiei – mi-am venit o idee: voi construi o lume a iubirii! Am inceput cu doar doua zodii: Taurul si Balanta, ambele guvernate de Venus. Simteam ca trebuie sa fiu original si creativ ca sa am sanse sa ma situez pe un loc fruntas.
Am aruncat o privire in coltul din dreapta sus al ecranului: eram pe locul 46, din vreo 500 de participanti. Programul afisa doar primii 50, asa ca nu stiam numarul exact al concurentilor. Inainte sa setez optiunea “Astrologie”, numele meu nu era afisat, deci nu intram in primii 50. Astrologia sa ma fi propulsat inainte? Se pare ca da.
Programul era setat astfel incat o zi in cadrul jocului dura aproximativ 10 minute reale. Peste vreo 3 zile – deci aproximativ jumatate de ora – numele meu a disparut din meniul care afisa primii 50 de participanti. Ce s-a intamplat? Creasem o lume a iubirii si chiar se simtea ca omuletii mei sunt fericiti. Dar totusi, ceva nu functiona… M-am uitat la indicatorii care au caracterizat starea generala a populatiei mele virtuale. Erau destul de multi indicatori, dar toate acestea aveau un numitor comun: populatia mea suferea de foamete. Uuups… Repejor, am dat un clic iarasi pe butonul “Astrologie” si am introdus inca doua zodii: Fecioara si Capricornul. 
Imi dadeam seama ca populatia mea de Tauri si Balante avea mult bun simt si un suflet deosebit, insa in frumoasa mea lume se muncea prea putin. Nimeni nu vroia sa lucreze pe pamant si indicatorii agricoli erau in cadere libera.
Dupa ce am bifat Fecioara si Capricornul, aproximativ in doua zile am intrat din nou in primii 50. Aceste zodii harnice au adus iarasi lumea mea la linia de plutire. Aceasta se baza acum pe munca si pe iubire. Vreo doua zile n-aveam probleme.
In a treia zi, starea generala de fericire a populatiei mele a scazut vertiginos. Interogand programul, acesta mi-a raspuns ca ma aflu abia pe locul 328. Ceva iar nu era in regula… Ma scarpinam pe cap si mi-a picat fisa: oamenii mei virtuali munceau prea mult.
Se plangeau ca munca era prea plictisitoare. Lumea mea semana cu Evul Mediu – era o lume de iobagi. Mi-am dat seama ca trebuie sa introduc acolo niste ingineri. Am dat clic iarasi pe butonul “Astrologie” si am bifat repede zodia Varsatorului. Era o mutare castigatoare fiindca in doua zile m-am urcat pana pe locul 76.
Am iesit la o pauza de cafea, gandindu-ma ca setarile mele generale vor avea grija de mica mea lume virtuala. Nu ma stresam sa ajung in varful ierarhiei: ceea ce ma tinea in joc era curiozitatea. Vroiam sa stiu cum evolueaza lumea mea sub influentele zodiilor introduse pe rand. Ideea mea initiala – lumea pur venusiana – n-a dat roade, chiar daca criteriul principal era fericirea generala a populatiei.
Cand m-am intors de la cafea, ma pozitionam iarasi aproape de locul 400… Intuiam ca asa se va intampla, dar eram curios ce anume trebuie sa schimb. 
Consultand indicatorii afisati, mi se dadea la cunostinta urmatoarele: iubirea – principiul de baza in jurul caruia era construita lumea mea – nu avea savoare, respectiv in lumea mea nu exista suficienta distractie. Era clar: a sosit momentul sa introduc Leul in configuratie. L-am bifat si asteptam ce se intampla. Nu trecea o zi si indicatorii reveneau la normal. Eram pe locul 81.
Urma o cadere lenta. In fiecare zi pierdeam aproximativ 50 de locuri. La inceput nu stiam care este cauza si ce trebuie sa mai schimb. In mica mea lumea era iubire, era distractie, se muncea, aveam la dispozitie inclusiv roboti care duceau greul – ce mai lipsea? 
Consultand indicatorii, imi dadeam seama ca omuletii mei virtuali tanjeau dupa mister, romantism si Dumnezeu. Era clar – trebuia sa introduc repede Pestii in configuratia mea. Zis si facut. Imediat dupa clic, indicatorii incepura sa se amelioreze. Intr-o zi de pe calculator reveneam in jurul locului 80.
M-am gandit ca este cazul sa ma linistesc. Chiar si in vis, o oarecare stres ma acapara si nu-mi dadea pace. Asa ca am iesit la bar sa beau un ceai. Am lipsit cca. 10 minute – o zi in lumea mea virtuala. Cand m-am intors, ma gaseam abia pe locul 279… Ce vroia oare populatia mea? Uitandu-ma la cifre, imi dadeam seama ca lumea mea era obosita. Ea tanjea dupa dinamism. Lipsea Berbecul. L-am introdus si asteptam rezultatul. Eram pe drumul cel bun fiindca brusc m-am gasit pe locul 59. Mai aveam putin si urcam in primii 50.
Mi-am permis un scurt ragaz langa calculator, fiindca am descoperit o facilitate interesanta: puteam urmari la absolut toti participantii daca foloseau sau nu o anumita optiune din meniu. Ma interesa cat de mult era utilizat butonul “Astrologie”, de catre ceilalti. Mi-am dat seama ca eu lucram relativ lejer. Cei care nu foloseau astrologia butonau de zor si se gaseau in subsolul clasamentului. Bineinteles, erau si cateva exceptii. Programul nu-mi oferea suport ca sa aflu ce tip de astrologie era folosit in diferitele lumi virtuale create de catre oponentii mei. Intuiam ca fiecare s-a bazat pe astrologia propriului sau sistem solar. In ceea ce ma priveste, puteam sa stau relativ linistit, fiindca astrologia ma ajuta destul de mult. Trebuia sa ma ocup si de celelalte setari, sa mai coordonez lumea mea, dar aveam posibilitatea sa lucrez intr-un ritm relativ linistit. Astrologia functiona ca un supervizor ascuns care efectua micile imbunatatiri necesare.
Pozitia mea era destul de constanta dar m-a atins o adiere a ambitiei. Vroiam sa urc in clasament. Cautam domeniul unde era necesar sa lucrez ca sa-mi mai imbunatatesc lumea. 
Gandindu-ma putin, mi-am dat seama ca este necesar sa introduc in ea mai mult umor, destindere si comunicare. Asa ca am introdus si Gemenii. Au trecut cateva secunde si numele meu aparea din nou in coltul din dreapta sus al ecranului. Eram al 42-lea.
Ceea ce m-a ambitionat si mai tare. Creierul meu lucra de zor. Mi-am zis ca mai iau o mica pauza. Simteam nevoia sa ma uit la altceva decat ecranul calculatorului. Am iesit iarasi pe hol sa privesc putin natura, prin fereastra. Nu am stat mult, vreo 5 minute. Cand m-am intors, iesisem deja din primii 200 de concurenti. Nu era chiar o cadere libera, dar alunecam pe panta, in jos, rau de tot. Nu mi-am permis nici macar sa ma gandesc ca “asa e viata”. Eram concentrat sa gasesc urmatorul pas. Urmatoarea veriga.
Iarasi consultam toate cifrele si incercam sa vad ce nu merge bine. Odata s-a aprins un beculet in mintea mea: s-a adunat gunoiul si nu era nimeni specializat sa-l duca afara! Nu era vorba despre gunoiul fizic, ci despre cel intelectual si spiritual. In lumea mea, gandurile nu se reciclau. Adica, existau prea multe idei vechi, prea multe metode perimate, si nimeni nu avea curajul sa puna piciorul in prag ca acestea sa fie eliminate. Nimeni nu vroia sa puna punctul pe i. Nu se discuta ceea ce era imperios necesar sa fie clarificat. Vechiturile mentale putrezeau sub covoarele imaginare ale comunicarii superficiale.
Era nevoie de profunzime. Era nevoie de selectie. De curajul de a elimina ceea ce era perimat.
Era nevoie de Scorpion.
Ma minunam de mine insumi. Porneam cu zodiile mele favorite: Taurul si Balanta, ferm convins ca ma descurc doar cu ele si ca nu voi avea nevoie nici in ruptul capului de Scorpion. Insa, iata ca in doua ore jocul – viata? – m-a fortat sa ma razgandesc. Asa ca am fugit sa introduc si Scorpionul in lumea mea virtuala. Rezultatul s-a vazut in cinci minute: la inchiderea zilei, ma aflam pe locul 65. Imi rodeam unghiile…
Ma uitam pe ceas: mai era o jumatate de ora pana la sfarsitul jocului. Mai aveam doua zodii neutilizate: Racul si Sagetatorul. Nu ma mai ocupam cu celalalte setari. oricum erau prea multe. Ma simteam ca un jucator de sah: stiam ca mai am doua mutari si un timp limitat. Ma simteam si ca un luptator de arte martiale: conta extrem de mult cand lovesc, cand adopt o strategie defensiva si cand pornesc in ofensiva. Simteam ca aceasta constructie treptata m-a ajutat mult: daca utilizam de la bun inceput tot zodiacul, poate mergeam constant, dar in jurul locului 150. In stilul de contructie treptata pe care l-am adoptat, aveam sanse sa termin in primii 50. Vroiam sa arat ciudatelor creaturi verzi cu tentacule ca si noi – pamantenii – suntem capabili de ceva bun. Luptam pentru onoarea planetei mele si nu pentru mine.
Am asteptat o zi virtuala si am introdus Sagetatorul.
Populatia mea a devenit mai optimista si indicatorul “credinta” a urcat cu cateva unitati. Am intrat iarasi in primii 50: acum ma aflam pe locul 39. Ma simteam multumit de mine insumi. Mai ales ca printre adversarii mei erau multe fiinte care mi-au castigat simpatia. De exemplu, mi-a placut foarte mult de o specie umanoida, inalta si blonda, cu al treilea ochi format din punct de vedere fizic. Acest ochi, situat in mijlocul fruntii, emitea o stralucire aparte. Acesti oameni emanau o puritate deosebita. Gesturile lor erau foarte armonioase. Ei nu se grabeau niciodata, vorbeau putin – intuiesc ca ceea ce era de comunicat intre ei, discutau prin telepatie – iar trasaturile lor vorbeau elocvent despre inteligenta si intelepciunea lor. In clasamentul general, toti se gaseau in fata mea, ceea ce era de inteles.
Peste inca 10 minute am introdus si Racul. 
Nu era o miscare oarecare, ci una constienta: vroiam sa am forta acceptarii in mica mea lume virtuala. Acea acceptare materna care reuseste sa-si pastreze armonia si iubirea chiar si atunci cand odrasla mult adorata face vreo boacana sau soseste acasa plin de noroi. Mutarea si momentul ales s-au dovedit inspirate fiindca la expirarea timpului alocat acestui joc m-am gasit pe locul 25. Onorabil, mi-am zis.
Eram tentat sa cer scuze zodiei Racului, pentru faptul ca am lasat-o ultima. Insa, in acel moment am constientizat faptul ca acest semn era capabil sa incheie sirul zodiilor, asa cum Pestii constituie finalul evolutiei in cercul actual. Racul, prin credinta, optimismul, capacitatea de a ierta, atitudinea protectoare si simplitatea simpatica de care da dovada mereu, era capabil sa desavarseasca evolutia in sistemul nostru solar.
Extrapoland putin, ma cuprindea un gand despre maretia fiecarei zodii. Constientizasem ca fiecare zodie are perfectiunea sa si la nevoie poate insemna sfarsitul unui ciclu evolutiv. Am realizat ca orice semn poate fi coroana cercului zodiacal. Ma gandeam ca altii probabil si-ar fi inceput si terminat constructia altfel, insa ajungeau la acelasi rezultat, referitor la caracterul desavarsit al intregului ansamblu reprezentat de cele 12 semne zodiacale.
Nu au fost premiati decat primii trei concurenti, dar eu m-am simtit oricum castigator: am putut testa pe pielea mea forta, profunzimea si armonia zodiacului nostru. Simteam ca ceea ce ne-a pus Bunul Dumnezeu la dispozitie ca sa ne ajute pe drumul evolutiei, este pur si simplu perfect.
O fi fost vis? Sau realitate? De obicei, visurile se termina cand nu te astepti. In vis, rar ajungi la capatul povestii – undeva se rupe firul si foarte probabil te trezesti frustrat. Asa ca …
de Fülöp László
Intr-o zi ploioasa, invatacelul se prezenta in fata Maestrului sau.
- Maestre, putem vorbi putin, intre patru ochi?
- Sigur ca putem vorbi, dragul meu.
Se dusesera intr-o camera mai retrasa.
- Ai vreo problema, fiul meu drag? – intreba Maestrul.
- Da, Maestre. Pot sa-ti spun cinstit?
- Bineinteles ca poti! Zi linistit, ce ai pe suflet…
- Maestre, sunt de atata vreme la tine…
- Da.
- Sunt de atata vreme la tine si tu nu ma inveti nimic!
Maestrul zambi.
- Ma asteptam sa ma inveti scheme, metode, tehnici, meditatii, chestii… iar tu, nimic! Doar curatam cartofi, vorbim despre vreme, ne uitam la zborul albinelor – ne purtam ca niste oameni obisnuiti… ce-i asta?!
- Fiule, eu ma bucur mult ca te exprimi deschis – zise Maestrul, in continuare cu acelasi zambet in coltul gurii. – Dar stai oleaca – continua tot el.
- Stau – spunea invatacelul, inca suparat.
- Deci, tu asteptai de la mine tehnici, meditatii, metode, scheme…
- Da!
- Stai! Tu iti amintesti pentru ce ai venit la mine?
- Da – sa-mi arati tehnici, metode, exercitii de respiratie, chestii…
- Nu.
- Nu?
- Ai venit la mine pentru ca ai vrut sa devii tu insuti un Maestru.
- Da… de fapt asta am vrut. Iar in atatia ani de zile, simt ca n-am invatat nimic, ca bat pasul pe loc! Ce faci tu pentru mine?
- Iti ascult inima.
- Imi asculti inima? Dar ce-i asta?!
- Ascult cum bate.
- Dar la ce foloseste? Ce ar trebui sa fac eu?
- Sa asculti inima mea.
- Sa ascult inima ta?!
- Da, sa asculti cum bate.
- Dar la ce-mi foloseste?
- Pai, ziceai ca vrei sa devii un Maestru…
- Bine, dar de ce nu-mi dai metode, exercitii, meditatii, scheme?
- Fiindca un Maestru niciodata nu se bazeaza pe nimic exterior lui. Un Maestru se bazeaza doar pe ceea ce exista in el. Metodele, exercitiile, meditatiile si schemele – toate ar fi ceva exterior si nu ti-ar folosi la nimic.
- Dar pana cand devin Maestru…
- Nu exista nici un “pana cand” – ori decizi in acest moment ca esti “Maestru” ori nu vei deveni niciodata!
Invatacelul se opri pentru o clipa.
- Dar inima ta? Nu este ceva exterior mie?
- Nu. Inima mea o poti auzi si cand pleci acasa. O poti auzi mereu. Face parte din tine.
Chipul invatacelului incepu sa se lumineze.
Maestrul continua.
- Inima mea este precum Soarele. Se afla in exteriorul tau si te bucuri de razele sale. Dar face parte si din tine: corespunde inimii tale.
- Cred ca incep sa inteleg: este vorba despre Legea Rezonantei… – zicea invatacelul.
Maestrul zambea cu blandetea-i caracteristica.
- Inima ta rezoneaza cu a mea! – spunea invatacelul. Mai avea putin si izbucnea in plans.
Maestrul il imbratisa cu toata caldura sufletului sau. Invatacelul si-a permis in sfarsit ca doua siroaie de lacrimi sa curga jos pe obrajii sai. Tensiunea inimii sale s-a dizolvat in plansul exprimat liber.
- Iarta-ma, Maestre…
- Este in regula, fiul meu – il linisti Maestrul.
- Deci in toti acesti ani, inima ta invata inima mea…
Maestrul doar zambea.
O liniste suprapamanteana incepu sa invaluie toata fiinta invatacelului.
Dupa cateva minute in care nu vorbisera, invatacelul intreba:
- Bem un ceai?
- Cum sa nu? – i-a raspuns Maestrul. – Eu prefer cu musetel. Tu?
de Fülöp László
Povestea acelui buchet de flori este o intamplare imaginara, dar de ce nu? ar putea fi si adevarata…
Intr-o zi oarecare de vara, un tanar nelinistit se ducea la intalnirea cu iubita sa. Cei doi stabilisera sa se vada in centrul orasului, sub ceasul mare de aluminiu care arata ora exacta celor care trec pe acolo. Cum el uitase sa ia un buchet de flori prietenei sale, a rugat pe o batranica care statea in preajma sa-i tina locul, adica in caz ca zareste o tanara zvelta si frumoasa sub ceas, s-o roage sa-l astepte oleaca fiindca va sosi in cateva clipe. Ochii stralucitori ai tanarului au vrajit atat de mult sufletul batranicii, incat aceasta nu vroia sa plece de acolo nici in ruptul capului. Fiindca tanarul nu mai sosea… Au venit pe acolo fel de fel de fete frumoase, insa nici una n-a recunoscut ca ar fi asteptat, atunci si acolo, vreun tanar care sa se fi dus la cumparaturi de flori. Batranica, vrajita de forta dragostei emanata de inima tanarului, organizase cu prietenele sale garda permanenta a ceasului din centrul orasului. Batranica avea multe prietene, iar fiecare dintre ele a ratat cel putin o dragoste speciala in tineretea sa. Asa ca toate se simteau datoare sa salveze dragostea inflacarata a tanarului intalnit de prietena lor. Si, desi entuziasmul lor scadea pe zi ce trece, continuau sa mentina stafeta in stare vie si vigilenta, in mod permanent, timp de aproximativ un an de zile. Dupa un an, aproape ca isi pierdusera speranta ca intalnirea celor doi indragostiti va avea loc vreodata. Erau curioase doar sa afle deznodamantul povestii acestora.
Una dintre ele se numea Veronica si ii veneau diferite idei: sa dea impreuna un anunt in ziar, sa se uite in registrul de mariaje de la primarie sau de la biserici – poate ca cei doi s-au casatorit deja – sau cel putin sa se roage impreuna ca Bunul Dumnezeu sa le trimita in vis starea actuala a dragostei dintre cei doi tineri. Insa, celelalte au fost refractare la aceste idei, tinandu-se de planul initial.
Si, in vara urmatoare se intamplase sa apara tanarul si frumoasa lui iubita, plimbandu-se in centrul orasului. Tanara impingea un carucior in care dormea un copilas dulce: rodul dragostei lor. Era o zi de duminica, si chiar mai multe batranici erau prezente sub ceasul cu pricina. Cei doi tineri le-au povestit ca in acea zi, drumurile lor s-au intersectat intamplator la florarie si n-au mai revenit in centrul orasului. S-au casatorit dupa cateva saptamani si in primavara urmatoare iata ca Dumnezeu le-a si trimis un sufletel minunat. S-au mirat amandoi de perseverenta batranicilor care au purtat in suflet dragostea lor.
Povestea se termina aici, insa … ne-am propus sa ne oprim putin langa banca batranicilor. Adica, sa ridicam cateva intrebari, de genul: oare nu exista obiceiuri pe care continuam sa le urmam cu ardoare si cu entuziasm, fara insa sa le cunoastem originea si mai ales, fara sa le vedem rostul cu adevarat? Obiceiuri despre care intuim ca au un miez spiritual corect, obiceiuri care ne inflacareaza inima, dar totusi … sunt perimate? Poate a venit timpul sa cautam solutii mai rapide, mai active, mai ingenioase, pentru a atinge aceleasi scopuri de natura spiritula. Nu doar sa asteptam, ca majoritatea batranicilor, ci asemenea Veronicai, sa incercam variante mai active.
de Fülöp László
Oricare ar fi starea ori locul in care ma aflu, cand intalnesc o femeie insarcinata ma cuprinde o fericire, poate pentru multa lume inexplicabila, e ca o binecuvantare care coboara asupra mea instantaneu. Veti spune ca sensibilitatea mea crescuta la ideea de mama, familie, femeie ma face sa simt astfel, dar va invit sa fiti mai atenti cand va intalniti la randul dumneavoastra cu o astfel de femeie si sa va urmariti emotiile acelor clipe. Este posibil sa descoperiti emotii neconstientizate pana atunci, sa vedeti femeia, mama, aparitia pe pamant, intr-un alt fel, o alta fata a acestui fenomen aparent banal, ce pare a se intampla fara ca noi sa avem vreo putere sau influenta asupra sa.
Visez la o lume in care femeia sa fie constienta pe deplin de forta atractiei si daruirii de care dispune in fata barbatului si a pruncilor sai, de disponibilitatea iubirii imense pe care o poate darui neconditionat. O lume in care barbatul stie sa primeasca cu bucurie minunatele daruri femeiesti, de la emotii, la surasuri, mangaieri, copii sau lacrimi de fericire. Aceasta lume va fi cea care ne va putea darui acei copii fericiti pe care pretindem ca dorim sa-i avem, dar carora nu le putem accepta inca din prima clipa cel putin egalitatea, daca nu superioritatea.
Iubirea insotita de dorinte egoiste si scopuri este o imagine eronata a ceea ce inseamna cu adevarat iubirea, ea in mod natural se bazeaza pe daruirea si abandonul de sine.
Relatia de iubire se formeaza conform numerologiei in 9 pasi, ca si gestatia de care vom vorbi putin mai tarziu. In mod firesc ei sunt parcursi din inertie si de aceea in majoritatea cazurilor nu se atinge potentialul.
Primul pas porneste de la insasi barbatul, reprezentat de cifra 1 si Soare, principiul masculin, creator, activ. Evident va actiona prin a cuceri, a lumina, a da viata celei ce il atrage, femeia, principiul feminin, reprezentata prin cifra 2 si Luna, creand intre ei o legatura emotionala si empatica. Urmatorul pas va fi cel al comunicarii si intelegerii reciproce prin armonizarea gandurilor, emotiilor si faptelor celor doi si va fi reprezentat prin cifra 3 si Jupiter. De acum vor incepe sa apara interesele comune din punct de vedere material, realizarea lor printr-o munca comuna sustinuta, unirea fizica si ca efect a acestora, asemanarea din punct de vedere fizic a celor doi, reprezentantii perioadei fiind Marte si cifra 4. Prin pasul specific lui Mercur si a cifrei 5, relatia formata pana in prezent, este zdruncinata, ca un soi de test care vine sa raspunda la intrebarea: a fost doar o aventura, o distractie sau o relatie de viitor? Acum se cern oarecum asemanarile si diferentele dintre parteneri, astfel incat fiecare poate recunoaste daca va fi capabil sa duca relatia spre perfectiune sau nu. Este punctul in care dragostea nu mai clocoteste si in care relatia capata puterea necesara sublimarii impulsurilor ce au format cadrul necesar uniunii. Lectia diplomatiei si a compromisurilor fara de care viata ar fi intr-o totala dizarmonie se datoreaza pasului reprezentat de cifra 6 si Venus. Increderea in sine si punerea talentelor in valoare, vor crea un mediu stabil in ciuda diferentelor de personalitate sau gandire a celor doi. Cedarile si diplomatia invatata anterior vor duce la spiritualizarea iubirii dintre parteneri, la dorinta fiecaruia de a-si face partenerul fericit cu riscul sacrificiului de sine, prin corespondentii 7 si Neptun ai pasului7. 8 si Saturn vor reprezenta materializarea relatiei prin conceptia unui copil. Se formeaza un cadru spiritual adecvat care le va permite sa devina poarta unui nou spirit doritor de experiente pe Pamant. Pasul 9 si ultimul din ciclu, aduce cu sine constientizarea celor doi a necesitatii luarii propriului destin in maini, a perpetuarii speciei, a extinderii neamului si a pozitiei de creatori. De acum nimic nu va mai fi la fel, incepe o noua etapa, un nou ciclu pe spirala vietii, o treapta superioara, un parteneriat si parteneri innoiti.
Cei 9 pasi descrisi mai sus sunt pasii ideali pe care doua persoane ii pot urma, dar ei pot fi ratati ori sariti, in functie de cum reuseste fiecare sa inteleaga si sa puna in practica predispozitiile numerologice. Un ciclu care nu-si urmeaza pasii in ordinea descrisa, poate fi un ciclu ratat si reluat de la lectia respectiva sau chiar de la inceput. In istoria relatiilor fiecaruia dintre noi se remarca cu usurinta care este pasul sau pasii care ne-au facut sa reeditam sectorul relatiilor din viata noastra.
- Cioc – cioc, doresc sa cobor pe Pamant, conditile de a ma primi sunt indeplinite, dar oare ma doriti? Mama, Tata, primiti-ma cu bucurie!
Pentru a evita situatiile neplacute, bineinteles ca este necesar sa fim constienti ca dintr-o relatie de iubire se poate naste un copil si sa actionam in consecinta. Gandirea pozitiva, dezintoxicarea si vitaminizarea organismului mamei, sunt binevenite inca dinaintea aparitiei sarcinii.
Inca din prima luna, viitoarea mamica este bine sa-si stapaneasca conflictele interne, sa-si deschida inima si sa se fereasca de sentimentele egoiste, de furie sau frica. Partenerul este cel ce poate si trebuie sa-si faca sotia sa se simta iubita, mandra si fericita de propria maternitate. Plimbarile prin parc, spectacolele teatrale ii vor face deosebita placere. Pielea va deveni mai fina si stralucitoare, bijuteriile din jurul gatului nu sunt indicate in aceasta perioada, se pot purta insa, cerceii de aur si culoarea galbena din garderoba.
Cea de-a doua luna, poate fi dedicata relaxarii in natura, in special in preajma apelor sau fantanilor, romantismului si emotiilor pozitive. Este indicat consumul de lichide din abundenta, purtarea argintului, diamantelor si a hainelor de culori albe, gri, verzi.
Luna treia de sarcina este cea in care credinta si rugaciunile mamei vor atrage gratia divina. Sunt indicate a fi purtate nuantele de albastru si safirul, se fac investigatiile medicale, exercitii fizice si expunerea la soare pentru cresterea rezistentei si revitalizarea corporala.
A patra luna este indicata pentru o vacanta departe de vacarmul oraselor mari, mersul cu talpile goale pe pamant, gradinaritul usor si o alimentatie cat mai naturala. Rosul si agatul sunt purtate cu placere in aceasta perioada.
Din luna cincea mama trebuie sa fie eleganta, manierata si sa inceapa conversatiile cu copilasul sau ca si cum ar fi langa ea, poate sa-i citeasca cu voce tare, iar daca cunoaste mai multe limbi, il poate familiariza cu ele.
In luna sasea, emotivitatea este foarte crescuta, iar meditatia si visarea va ajuta femeia insarcinata sa se echilibreze interior. Desenul, pictura, fredonarea unor melodii, inotul, culoarea galbena, bijuteriile cu pietre de smarald o vor destinde si relaxa.
Luna saptea este luna meditatilor filozofice si religioase, poeziei si a muzicii cu vibratii inalte. O luna in care efortul fizic nu intra in discutie, iar problemele organizatorice sunt lasate in grija altora.
A opta luna va fi cea in care cei din jurul femeii insarcinate vor trebui sa se poarte cu ea ca si cu un ou, sa nu o supere cu absolut nimic, sa-i faca viata cat mai linistita si usor de suportat. Complimentele ii vor sustine psihicul pentru depasirea perioadei in care corpul sau a luat proportii considerabile. Este indicat un aspect exterior modest, cu culori inchise, fara bijuterii, cel mult cu cercei.
In ultima luna, mama se pregateste din toate punctele de vedere sa aduca pe lume, de acum omul nou. Grija ei se va indrepta spre dorinta ca lucrurile sa decurga calm, constienta fiind de legatura stransa cu pruncul ce se desprinde fizic din ea, dar care ramane strans legata pana la 7 ani si dupa.
Din dorinta de a nu speria sau infricosa pe cineva nu am amintit de lucrurile negative pe care le poate produce un comportament distructiv al mamei. Un singur gand de respingere al propriului copil, un singur sentiment ce-i poate transmite acestuia ca nu este dorit, il poate marca pe viitorul om, pe viata. Asadar ganditi-va de mii de ori pana alegeti sa planificati o sarcina, iar dupa aparitia ei, ganditi doar pozitiv, faceti tot posibilul sa fiti fericite. Stiu ca am descris idealul mai sus, stiu ca exista situatii in care soarta nu este atat de indulgenta cu noi, dar este de datoria noastra, a viitoarelor mamici sa facem toate eforturile necesare ramanerii cat mai calme si relaxate in mijlocul evenimentelor ce ne inconjoara. Ascultarea corpului este foarte importanta, veti sti exact cu ce doreste sa fie alimentat sau de ce miscari are nevoie in perioada sarcinii. Avem la indemana intelegerea profunda ca de noi depinde viitorul acestei lumi, de noi depinde daca omul pe care il daruim societatii va fi acel om nou, cu o gandire pozitiva si fericit. Avem posibilitatea sa-i reducem suferinta si sa-l ajutam la trasarea propriului destin prin propria noastra gandire, simtire si activitate incepand inca din aceasta clipa si pana ce copilul nostru, al intregii societati, al mamei Naturi, ajunge la randul sau sa-si inceapa ciclul de creator.
de Cosmina Duba
