M-am uitat la calendarul agatat pe perete si am constatat ca ne aflam in data de 14 februarie. Mi-am dat seama ca este vorba probabil despre o farsa de Sf. Valentin.
- Cine sunt eu? – am intrebat-o pe sclava.
- Tu esti domnitorul tuturor celor care cred in Allah – mi-a raspuns ea, fara sa clipeasca. Si intre timp, alte sclave au inceput sa-mi pregateasca vesmintele si prosoapele pentru baia obisnuita de dimineata.
- Cheama-l pe Masrur, te rog – m-am adresat sclavei care statea langa patul meu cu baldachine. Aceasta s-a conformat si a disparut dupa usa. In scurt timp, Masrur a aparut in fata mea.
- Masrur, cine sunt eu? – l-am intrebat.
- Tu esti domnitorul tuturor celor care cred in Allah – mi-a raspuns si el, fara sa clipeasca.
- Bine, atunci te rog sa-mi pregatesti niste haine de negustor, pentru ca vreau sa ies incognito in oras, sa vad ce mai face lumea. Tu vii cu mine.
Masrur a facut o plecaciune spre mine si a dat semn unei sclave sa-mi aduca ceea ce am cerut.
In aceasta clipa, Harun al-Rashid aparu din spatele unei perdele, zambind larg. Marele calif era vestit pentru farsele sale.
- Felicitarile mele, tanar astrolog! Ai trecut testul meu! In anii precedenti, toti cei care s-au trezit de Sf.Valentin in patul meu in straie de calif s-au napustit asupra placerilor vietii. Le-am lasat sa faca ce vor dar a doua zi am ordonat decapitarea lor.
M-am albit la fata, dandu-mi seama cat de aproape a trecut glontul de urechea mea.
Harun al-Rashid zambi.
- Sigur vrei sa iesi in oras?
- Nu neaparat. Prefer sa ma cufund printre cartile si hartile mele.
Califul zambi din nou. Ma cunostea. Era un domnitor intelept si avea o fire prietenoasa. Nutream reciproc o mare incredere in celalalt, insa stiam sigur ca daca nu m-as fi purtat intelept, a doua zi nu mi-ar fi crutat viata. Iubea adevarul mai mult decat propria lui existenta. Si iubea si astrologia.
Dar imi parea rau ca i-am povestit despre nebunia care s-a iscat in viitor, de ziua Sfantului Valentin. Periodic, domnitorul ma ruga sa-i comunic viziunile mele din timpurile care aveau sa vina. Vroia sa evite, cu orice pret, greselile de care aveau sa se loveasca guvernele din viitor. Imi placea tare mult de el… dar nu stiam de aceste farse pe care le-a inventat pentru ziua de 14 februarie. “Care este cea mai fierbinte dorinta a inimii tale?” – ce capcana uluitoare! Daca-ti pierzi capul, il pierzi la propriu…
Ma tot gandeam daca e bine sau nu sa-i povestesc califului despre chiar toate viziunile mele. Dar mi-a venit o idee salvatoare: sa-i zic despre viziunea cu iertarea. Pentru ca, in postura mea de astrolog al curtii din Bagdad, ma simteam responsabil inclusiv pentru sufletul domnitorului. Sper sa inteleaga – desi stiam ca are nevoie de o mana de fier pentru a putea mentine stabilitatea imperiului. Sincer, ma simteam foarte bucuros ca nu a trebuit sa fiu domnitorul tuturor celor care cred in Allah. Nici macar pentru o zi.
de Fülöp László
Am fost trezit de sunetul unei muzici orientale si imediat ce mi-am deschis ochii m-am vazut intr-un pat cu baldachine. O sclava tanara si supla m-a intrebat, cu vocea ei suava, care este cea mai fierbinte dorinta a inimii mele.