Articolele din categoria ‘Articole motivationale’

Citesti carti, vezi filme, primesti e-mailuri: toti conspira impotriva ta,  e clar! Trei sferturi din omenire va fi exterminata (tu esti printre ei) de masoni, iar ei vor conduce lumea, o lume in care nu va mai fi nimeni. Deschizi televizorul, este si mai rau. Mergi la biserica – afli ca esti un pacatos notoriu, si ca ai mare noroc ca Dumnezeu inca te mai inghite. Parintii te indeamna sa pui deoparte, ca acusi vine pensia. Esti deja mort.

Dar iata ca vin si scrierile salvatoare, cu porumbei spirituali si trandafiri oachesi care iti rasar din inima, calare pe elefanti roz in primavara sufletului tau. Si stiu ce iti vine sa faci, pentru ca si mie imi vine acelasi lucru. Si te intrebi “astia ma vor salva pe mine?”

Te afli intr-o situatiune fara iesire. Si afli acest lucru din carti scrise de oameni probabil mult mai speriati decat tine, de la oameni pe care nu-i cunosti si nu-i vei cunoaste vreodata, despre oameni pe care nu-i cunosti si nu-i vei cunoaste vreodata.

E un inceput bun, as putea spune, Pentru ca abia atunci cand nu mai exista nicio iesire se produce, cu adevarat, Geneza.
*
Sunt un tip nascut cu schimbarea in ADN si cu revolutia in sange. Din cauza asta, sunt preocupat, ca multi alti eroi, de metodele de schimbare a lumii. Principii, scenarii, algoritmi. Iar dupa ce-am calculat toate variantele de revolutii posibile, si toate mi-au dat cu virgula, am realizat ca singura metoda viabila este aceea a revolutiei elitelor. A elitelor spirituale. O schimbare silentioasa, nevazuta, fara scandal si mitraliere, fara presa si televiziuni, fara omorat manelisti, tigani si guvernanti.

Tu, cel care citesti acum aceste randuri, esti un spiritualist. Actual sau in devenire, dar esti interesat intr-un fel sau altul de cum se poate trece “dincolo” si realiza ceva. Chiar daca nu crezi tot ce spun eu, macar tonul pozitiv si faptul ca te mai fac sa zambesti va produce o stralucire intr-un neuron si un flash electromagnetic. Un gand pozitiv.

Iar acest gand este inceputul unei noi revolutii. Este Marea Conspiratie -  o conspiratie a gandurilor noastre, ale celor care lucram nevazut pe acest santier care se cheama viitorul nostru personal si colectiv.

Pentru ca tot ceea ce vezi in jurul tau este un sfarsit. Un rezultat a ceea  ce a fost si s-a gandit deja. Imaginile cu personaje negative sunt obsolete, iesite din uz. Am sa explic.
*
Tu creezi destinul si viitorul si tot ceea ce este si va fi, prin gandul pe care-l produci in acest moment. In this very moment.

Fura cinci minute televizorului si produ niste ganduri pozitive; pentru viitor, destin dragiste omenire, pentru urmatorul Volvo pe care ti-l vei cumpara, pentru orice, dar recreeaza-ti soarta. Numesc aceasta lucrare Reiki pe destin. Cei care se mai joaca cu aceste notiuni, stiu. La intalnirea cu viitorul, te vei intalni si cu acest gand lansat acum. Si-ti va fi bine.

Acest lucru nu ti-l poate lua nimeni. Nici sefu, nici guvernul, nici mama, nici nevasta. Aminteste-ti asta in fiecare clipa.

Acum poate ti se intampla chestii nasoale. Poate ai fost nefericit sau ai facut pe cineva sa fie nefericit. Daca astazi ai facut ceva urat, reprobabil sau ti s-a intamplat ceva de aceeasi natura, si  tu crezi ca acest lucru ar fi putut fi prevazut, evitat, este un fals. Faptele tale sunt consecinta unor demult produse ganduri.

“Ei” te pot obliga sa mergi la lucru, sa faci lucruri in care nu crezi, sa mergi la vot, sa zici sarumana sefului sau celui de la ghiseu – nu conteaza, fa-le! E prea tarziu sa le eviti, sunt ganduri deja materializate. Dar sa nu-ti pese: treci mai departe si mai creeaza un gand bun.
*
Noi suntem elita, noi suntem cei care schimbam deja viitorul. Eu, ea, tu. Cel care citesti aceste randuri si care ai o pregatire spirituala mai mare sau mai mica – ei bine, chiar tu deja ai inceput sa schimbi lumea. Zambeste, mai trage-i un gand bun destinului tau si viitorului acestei planete si mergi unde ai de mers acum,  pentru a-ti rezolva trecutul.

Marea Conspiratie a inceput, eu sunt unul dintre agitatori.

E deja foarte bine. Si-o sa fie si mai bine.

de Ionut Hristescu

Cunoasterea se opreste intr-un punct. Din acel punct incepe Liberul Tau Arbitru. Foloseste-l. Intelepciunea vine dupa aceea, si este rezultatul greselilor, reusitelor si experientelor tale.
Cum stii ca ai intrat pe teritoriul Liberului Arbitru, si il exersezi? Atunci cand habar n-ai ce sa faci, o recunosti si-ti asumi decizia.
*
Incercam sa ne traim infinitatea intr-un spatiu finit. E o provocare interesanta.  Pasii sunt: intelepciune – liber arbitru – libertate.
Am in fata doua prajituri: o amandina si un ecler. Am doar posibilitatea de a alege una din ele; dar eu vreau portocale. Liberul arbitru se exerseaza intr-un cadru limitat, in functie de optiunile pe care le ai: amandina sau ecler. Libertatea este aceea de a pleca in cautarea portocalelor. Este un gest de creatie.
*
Incercati sa nu-L mai invocati atata pe Dumnezeu in ceea ce afirmati; nu va mai folositi de numele Sau pentru a da un sfat – nici Dansul nu vorbeste in numele vostru. N-a venit niciodata la mine sa-mi spuna: “Jeane, taci, ca acum vorbesc eu in numele tau”. Acordati-i acest putin respect, si fiti macar minim de sinceri spunand aproapelui “bai, asta o cred eu, nu mi-a spus-o Dumnezeu”.
*
Daca ai o idée izvorata din intuitie, mergi pe mana ei – fa ceea ce te taie capul. Este foarte posibil sa ti-o furi, dar mai bine ti-o iei pe banii tai decat sa-ti indatorezi optiunea unui strain.
Invata din propriile tale greseli, nu din sfaturile altora.  Ascultandu-i, vei putea atinge, desigur, intelepciunea, dar vei constata cat de seaca este si cata putina viata ti-a oferit.
Traieste-te pe tine insuti. Castiga-ti propria intelepciune. Fii barbat, om, Dumnezeu.
Si nu urma ceea ce am scris eu aici. Asculta-ma doar – aceasta e o poveste, nicidecum un sfat; eu habar n-am care e adevarul.
*
“Fii barbat”, spune un prieten, “ramai si lupta!”
Nu ai cum sa dai inapoi in urma acestui sfat; ceea ce ai intre picioare te provoaca si mai tare.
Dar intrebarea care vine natural este: “crezi in ceea ce lupti?”. In engleza suna si mai bine: “Do you believe in what you are fighting for?”. Chiar, cred? Chiar, trebuie sa fim barbati cu orice pret, pentru a cultiva ceva din noi? (nu cunosc raspunsul la aceasta intrebare – daca trebuie sa lupti pentru ceva in care nu mai crezi si intr-un loc unde nu mai esti dorit).
Prietenul iti este prieten pentru ca vede intotdeauna in tine anumite calitati pe care el le-a idealizat candva.  Dar niciun prieten nu te va intelege niciodata cu adevarat. Esti cumplit de singur, pentru ca esti cumplit de liber.
*
Doua afirmatii ne insotesc viata:
“Cred in…” si “Am nevoie de…”
Problema noastra este ca investim 90% in “am nevoie de…” si maxim 10% in “cred in…”. Iar apoi cei 90% devin 100%. Si gata.
Ne vom trezi langa morcovi, la 2 metri sub pamant, cu o gramada de nevoi implinite si un suflet gol.
*
Uitam ca in astrologie, casele de viata sunt 1, 5, 9. “Eu sunt”, “eu ma joc”, “eu cred”.
Totul se transforma in “eu am”, “eu muncesc” si “eu trebuie sa…”
Iar, in final, 4-8-12. “eu am murit”, eu mor”, “s-a terminat”.
Viata! 1-5-9. Restul vine de la sine. Nu invers. Pacat ca uitam chestia asta.  Si ne numim astrologi.
*
Cultivati viata, “a fi”-ul. Fiti eretici, iesiti din dogma. Manifestati-va. Viata atrage viata.
O sa fie bine.
Jean

Doamne, ce asaltați suntem din toate părțile de mesaje pseudo-spirituale de criză – apocalipsa – 2012 – civilizația se prăbușește – aoleo…! Am prieteni care se consideră atât de creștini încât au devenit fanatici, aproape fasciști în a face referiri la necesitatea de distruge tot, de a nega orice altă preocupare (spirituală sau materială) în afară de ce înțeleg ei de la biserică. Cu siguranță, dacă ar avea putere sau dacă ar fi trăit acum 60-70 de ani, ne-ar fi băgat pe toți în lagăr, atât de păcătoși suntem, înghiți-ne-ar planetele, guvernul mondial sau E-urile!

Este drept – facem multe tâmpenii. Dar care copil nu face? Ne băgăm degetele-n priză, mai furăm găletușa colegului, ne jucăm cu jocuri pe care ni le-au interzis mii de ani. Mâncăm ce nu e voie, fără să ne spălăm pe mâini. Așa, și? O să ne facem mari și sănătoși!

De ce să distrugem ceva la care lucrăm de mii de ani? Pentru că ne este lene să gândim, sau pentru că așteptăm pe cineva care să ne salveze, să facă munca în locul nostru?!?

Ia ce e mai frumos în viața ta și du-l mai departe. Reziduurile se vor reprocesa de la sine – nu le acorda mai mult timp decât este necesar.

Până la urmă, noi am construit civilizația asta, și tot noi o vom perfecționa. Le vom repara p-alea proaste, le vom dezvolta pe cele bune. Să fie bine pentru toți. Cum? Om vedea… Jupiter de-abia ce-a intrat în Berbec; se pregătește Uranus. Începe dansul. Șantierul.

Și-o să reușim.

de Ionut Hristescu

Zice o lege veche ca “totul e spirit; universul este mental”. Multi o stiu, putini o inteleg, dar, fara sa vrem, toti o aplicam.

Daca incercăm să observam sincer ceea ce se intampla in jurul nostru, realizam faptul ca noi nu detinem nimic si , mai ales, nu producem nimic. Totul se realizeaza de la sine, prin procesarea materiei in fel si chip, iar notiunea de “posesiune” este o conventie. “A avea”, de fapt, este un drept de folosinta asupra unor lucruri exterioare. Tu, cel care citesti aceste randuri, eu, care le scriu, noi – nu avem nimic. Doar folosim, exploatam, consumam.

Singurul lucru pe care il facem cu adevarat, adica singura productie este actul de gandire. Care devine singurul act creator.

Uită-te bine și cu ochii mari în jurul tău – sunt lucruri, oameni  în viața ta care vin și pleacă. Ceea ce rămâne este conștiința faptului că tu le-ai adus acolo și tot tu le-ai făcut să plece. Continuă, și nu uita că, after all, ești condamnat la fericire.

La mulți ani! Totul o să fie bine.

de Ionut Hristescu

Suntem, totusi, copiii lui Neptun. Indisciplinati, talentati, sufletisti, mioritici, visand la ceva ce nu putem defini, dar stim ca exista. “Lasa, ca o sa vedeti voi…” – o sintagma ce ne defineste, adanc implementata in motorasele ascunse ale fiintei noastre.

Dincolo de “o tara sub semnul Varsatorului”, “integrare europeana”, “modelul german” s.a.m.d., se afla ceva ce nimeni nu a putut sa inteleaga sau sa integreze intr-un tipar. Si aceasta poate fi salvarea noastra, ca natiune.

***

Ramanand pe teritoriul astrologiei, remarc faptul ca se discuta tot mai des, in ultimul timp, despre posibila schimbare a datei de nastere. De o Romanie Noua, a carei astrograma sa o fixam noi, ca sa fie mai bine.

Ce gandire puerila! Crede, oare, cineva ca astrograma Romaniei de la 1859 este rezultatul unui moment? Ca se putea alege, schimba ora sau ziua? Astrograma unei tari, la fel ca si astrograma unei fiinte este rezultatul final al unei istorii. Ea se compune dintr-un constient, care este varful de lance si un subconstient, (personal sau colectiv), o suma vectoriala a tot ceea ce s-a gandit, s-a facut, a fost.

Inca nu am reusit sa potentam la maximum harta astrala a Ro de la 1859. Mai este de lucru, pana la o posibila schimbare.

***

Vorbim de conspiratii mondiale, de organizatii ascunse, de masonerii care nu stiu ce ne fac si care ne vaneaza in vederea decimarii, conspiratia Coca-Cola, Codex Alimentarus, asaltul industriei farmaceutice si-alte grozavii. Aici vreau sa ating doua aspecte:

1. ne vaitam, dar stam in continuare in fata televizorului si bem coca-cola. Nu facem nimic, dar ne plangem tot timpul, iar apoi ne uitam la stirile care ne alimenteaza aceasta frica. Imprastiem pe net tot felul de texte volante cu “ne omoaraaa! sariti!”, fara sa verificam sursa si sa incercam sa vedem unde este adevarul.

Opriti-va! Verificati, urmariti stiri decente sau altceva si mancati lucruri sanatoase, inca disponibile peste tot. Igienizati-va viata, mintea, inima.

2. daca exista mari conspiratii mondiale impotriva noastra , la fel exista organizatii foarte puternice care lupta din umbra, care construiesc, care aduc lumina. Nu se cunosc, nu apar in presa, n-o sa le vedeti la ProTV, dar au o calitate exceptionala – lucreaza! Si lucreaza bine, nu va temeti!

***

Revenind la Neptun. Orice-am face, daca vorbim despre Romania, trebuie luata in considerare pozitia lui Neptun dominant, chiar pe Mijlocul Cerului. O pozitie de forta, dupa parerea mea, indestructibila. Insa un alt fel de forta… Si anume aceea a altfel-ului, a altceva-ului, a translatiei prin creatie. Credinta vine la pachet cu toate acestea.

Natura fundamentala a omului este acea de Creator. Restul sunt consecinte sau sisteme-suport. In momentul in care incetam sa cream, exista un automatism natural, numit popular “moarte” si stiintific “entropie” care pur si simplu demonteaza jucaria, pentru a ne permite sa facem ceva nou. Distrugerea vine, indiscutabil, din lenea noastra.

Neptun, deci: o invitatie la anormal. La paranormal, daca vreti. Pentru cei care doresc sa traiasca in normalitatea secolului XX, ii invit sa se stabilieasca in Germania. Nu mai e nimic de inventat, de creat, de schimbat – totul e normal. Un normal dulce, ca un drum linistit spre moarte.

Statul actual, cel vizibil, oficial, de tip ProTV, nu ne mai poate invata nimic – cei care se cred la putere, de fapt, habar n-au ce sa ne mai arate. Perfectionati-va, organizati-va, invatati-i pe cei din jur lucrurile minunate pe care le-ati descoperit si pe care le stiti. Si care lucreaza!

Creati scoli, curente, cluburi, asociati-va in grupuri mici, independente. Si-atunci nici ProTv, nici Coca Cola si nici Uriasa Conspiratie nu va va afecta. Si – stati linistiti – un organism in plin proces de creatie si aspiratie catre bine poate sa manance aproape orice. Nu E-urile ne imbolnavesc, ci lipsa de aspiratie catre ceva. Neptun, adica.

O alta caracteristica a lui Neptun este aceea e invincibilitatii. Ati incercat vreodata sa va luptati cu apa? Cu marea? E imposibil. Ati incercat vreodata sa dresati un “Neptunian”? Un om beat, spre exemplu? Este lipsit de sens: il lasi sa isi faca mendrele, apoi sa se culce, si a doua zi, treaz, apelezi la constiinta lui deja dresata si il faci sa se simta vinovat.

Suntem neptunieni – inca nu ne-am descoperit vocatia, aspiratia adevarata, asa ca inca “legumim”. Asteptam. “Lasa, ca vine …”. Suntem neguvernabili, spun multi. Asta e evident – daca veniti cu retete deja aplicate, Neptun le dizolva imediat. “Fight fire with fire” zice un cantec; noi trebuie sa construim cu apa.

Orice lege tampita, gen Codex Alimentarus nu poate fi aplicata decat intr-un stat politienesc. Iar noi exact asta nu suntem. Cine va veni sa te aresteze pentru ca tu, in gradina ta, ti-ai plantat niste cartofi pe care ii mananci? Nea Georgel, politistul satului? Cred ca glumiti… Pai el nu vrea o tuica buna si-o tocanita de porc gustoasa?

Statul lucreaza impotriva noastra – asta e evident. Uriasul avantaj este acela ca aparatul de stat este atat de impotent, incat coruptia a devenit principalul nostru mijloc de aparare. Suna straniu, dar “straniu” este un cuvant Neptunian…

Asa ca nu va temeti de Neptun – el este aliatul nostru, Seful de Santier. Cautati fiecare idealul propriu, adevarul dincolo de forma, incercati sa simtiti ceea ce simtiti cu adevarat. Rezultatul este uluitor.

***

Desteapta-te, Romane, arunca telecomanda, bea niste apa, fa niste flotari, incearca sa arati mai bine, sa te faci mai frumos, si apoi apuca-te de treaba. Suntem multi care vrem chestia asta, si suntem ajutati. Atlantida e aici, din apa a plecat totul, viitorul a inceput acum.

Ramanem, in continuare, copiii lui Neptun.

de Ionut Hristescu

Am fost recent la o conferinta cu o tema familiara zilelor noastre, cresterea din punct de vedere spiritual. La un moment dat, conferentiarul atinge subiectul coli de hartie impartit in doua, in care putem scrie ce ne place si ce nu ne place, astfel incat la final prin restrangerea ideilor, sa ne oprim la doua, trei. Ideile ramase vor fi cele ce tradeaza tipologia karmica cu care avem de-a face, metoda valabila de altfel si in psihoterapia relationala. Imi zic: de ce nu? Iau doua coli de hartie si asez titlurile: “Imi place” si “Nu imi place”, apoi aleg sa scriu pe prima cateva idei, cum ar fi: imi place sa fiu libera; sa inspir oamenii din jurul meu; sa traiesc intr-un mediu linistit; etc.. Incerc acelasi lucru si pe urmatoarea: sunt, ce credeti ca s-a intamplat? S-a terminat pasta, iar pixul meu nu a dorit sa scrie vizibil urmatorul cuvant, nu am reusit sa-l mai scriu, de ce? Deoarece atunci cand un lucru nu imi place, inseamna ca eu nu percep perfectiunea Universului si dorind sa schimb ceea ce nu imi place, de fapt incerc sa lupt impotriva Universului, incerc sa-l schimb, ce va face el cu incercarea mea? Va incerca sa o dezintegreze, de ce? Deoarece nu-i este utila, e ca si atunci cand un lucru iti dauneaza si alegi sa-l arunci la cosul de gunoi. Sa fi fost doar o coincidenta acel moment al terminarii pastei? Nu. A fost o “avertizare” si bineinteles ca a fost necesar sa ma opresc exact in acel moment si sa-mi pun intrebarea de ce? De ce ceva, pasta in acest caz, m-a oprit. De obicei suntem intr-o graba continua, avem nenumarate lucruri de facut si credem ca nu ne putem opri sa ne punem intrebari. In trecut, cu siguranta as fi alergat sa-mi iau alt pix si sa scriu repede, ca nu cumva sa-mi pierd sirul gandurilor. Va dati seama ce diferenta? In acest fel, insa, am reusit sa inteleg ca nu este deloc necesar sa imi placa sau sa nu imi placa ceva, este necesar sa stiu doar ca acele dorinte exista, sunt si nu conteaza deloc ce-mi place mie sau nu, Universul mereu se va echilibra, mereu va face si nu va face cu intentia de bine sau rau. Raul meu poate fi binele tau, iar binele tau poate fi raul meu. Universul nu cauta sa faca bine sau rau, doar face, propria noastra perceptie le clasifica in bine/rau, frumos/urat, etc.

Acceptarea inutilitatii clasificarilor ne va aduce implinirea si linistea atat de mult cautata, nicidecum incercarea de a lupta cu fantomele trecutului.

Mi-am dorit mereu sa scriu, nu stiu de ce, caci nu era dorinta de a deveni celebra prin asta, insa mereu simteam in interiorul meu dorinta de a scrie. Intr-o zi am intalnit persoana care a trezit in mine curajul pentru actiunea scris, m-a indemnat sa o fac si mi-a publicat cateva articole neconditionat, apoi am primit la fiecare articol feedback-uri. Ce credeti ca-i trece unui om prin minte cand primeste reactiile semenilor la cele scrise de el? In prima faza: „nu sunt destul de bun, am sa ma stradui mai mult“. Ce credeti ca va intelege aceeasi persoana dupa ce a ascultat astfel de reactii si a inceput sa scrie de fiecare data altfel, o data cu gandul, a doua oara cu sufletul, a treia cu teama, apoi cu necesitatea aproapelui sau a comunitatii intregi? Ca nu conteaza cu ce scri, cum si pentru cine, tu doar trebuie sa scri, sa te abandonezi Universului, cu siguranta cei ce au nevoie de o inspiratie se vor trezi cu ce ai scris in fata. Cel care reactioneaza la scrisul tau, de fapt, nu reactioneaza la mesajul tau, ci la interiorul lor, acel interior ce nu poate accepta ce ai scris tu, deoarece este marcat de ceva de acolo, din interior si tocmai acel lucru la adus in fata scrierilor tale.

Este exact ca in momentul comunicarii verbale zilnice, cand se intampla sa nici nu articulam cateva cuvinte si persoana cu care relationam se si zburleste. Reactia sa vine dintr-o informatie existenta la nivel subconstient si nu la cea din fata sa. Uf, devine linistitor, iar mintea ta fredoneaza: “nu port eu vina acestor impresii ori reactii cu care am fost asaltata si le-am perceput ca propria-mi realitate, el e cel ce poarta vina”. Daca insa, vom fi cinstiti cu noi insine, vom realiza ca si noi procedam identic, poate nu atunci cand scrie colegul, dar atunci cand vorbesc cu parintii, sau poate ca nu atunci cand vorbesc cu partenerul, dar atunci cand ma aflu intr-o institutie, la un ghiseu, unde functionarul se misca incet, vorbeste prea mult la telefon, se sta in picioare s.a.m.d..

Ce spuneti vi se intampla si dumneavoastra la fel? Atunci opriti-va! Priviti coincidentele sau aparentele diferit de cum o faceati in trecut!

Intram intr-o era a libertatii de exprimare, insa ea nu se va putea instala cu adevarat decat atunci cand ne vom respecta reciproc trairile, exprimarile si actiunile. Doar atunci cand abandonam dosarul de clasificari si intelegem ca suntem, traim, exprimam si actionam pentru experienta personala si colectiva. Doar atunci cand vom fi capabili sa iesim din noi si sa ne vedem din afara, ca si atunci cand ne privim conlocutorul, prietenul, partenerul ori cum se va numi el, disecandu-ne asa cum facem cu el acum.

de Cosmina Duba


Copyright © AstroLight Conceput de catre Webdesign Fidelia cu WordPress
AstroLight - astrologie de suflet