AstroLight

Articolele din categoria ‘Inforenergetica’

Conduceam spre locurile mele natale admirand privelistea frumoasa a dealurilor Transilvaniei iar deodata zaresc doi oameni in varsta – soti si sotie – facand autostopul. Ma opresc si ii invit in masina ca sa nu stea afara in frig si sa mai schimbam niste vorbe. Ei imi spun ca merg la un parastas, dupa care ii intreb cum mai e lumea din jurul lor. Ei au inceput sa-mi povesteasca despre mediul lor fara sperante, invocand stabilitatea regimului trecut si haosul celui prezent. Noroc ca dupa aproximativ 20 de km au ajuns la destinatie si avalansa cenusie care se napustea asupra mea a incetat. Nu consider ca este e vina lor – nici modul lor de a privi viata si nici dorinta de a-l impartasi celor din jur. Doresc doar sa fac niste constatari.

Ce se intampla daca privim lumea in care traim intr-o maniera lipsita de speranta?
Campurile noastre energetice incep sa se micsoreze si sa se intunece.
Campurile energetice ale unui om plin de speranta in viitor, credinta vie in Divinitate si iubire autentica sunt mari si curate ca lacrima. Acestea sunt capabile sa anihileze orice influenta negativa venita din jur. Bineinteles, se pot deterioara momentan, dar se refac tot cu algoritmul cu care au fost create:
- cu speranta: suntem convinsi ca viitorul va fi bun si de asemenea, prezentul deja este favorabil
- cu credinta: suntem convinsi ca Divinitatea exista, se afla la pupitrul de control al lumii, oranduind tot ce-i mai bun pentru noi si pentru toti ceilalti
- cu iubire: renuntam la frica. Uitam de ura. Ne continuam existenta in iubire.
Acesta este drumul spre crearea unor campuri energetice mari si luminoase, in interiorul carora putem exista in Bine. Practic, acesta este si drumul spre sanatate.
Boala apare cand renuntam la baza Creatiei: la speranta, credinta si iubire. Mai intai se deterioreaza campurile noastre energetice – micsorandu-se si intunecandu-se – Iar daca nu reusim sa restabilim conexiunea cu speranta, credinta si iubirea, atunci deficientele energetice se pot degenera chiar in boli.
Consider ca bazele medicinei energetice au fost puse in epistola lui Pavel catre corinteni.

Azi am fost intrebat despre apocalipsa. Am raspuns ca traim intr-o epoca in care iluminarea, in stilul marelui Buddha, a devenit o necesitate.
Dar cred ca exista si un altfel de raspuns: cine va reusi sa traiasca in speranta, credinta si iubire, acela isi va putea continua existenta pe aceasta planeta.
Atat

de Fülöp László

- E deja invechit – spusese primarul.
Ma uitam la monitorul imens de plasma, cu inscriptii care se schimbau din secunda in secunda. Nu intelegeam mare lucru din tot ce aparea acolo. Erau mesaje adresate intregii comunitati, dar dispareau relativ repede.
Primarul mi-a sarit in ajutor.
- Este serverul social.
Mutra mea nu arata prea inteligenta, asa ca el continua:
- Auzi, tu din care parte a trecutului ai sosit aici?
- De la inceputul secolului XXI – i-am raspuns.
Primarul ma privea cu o oarecare admiratie.
- Te felicit pentru faptul ca n-ai innebunit acolo. Dar chiar n-ai auzit de serverul social?
- Sincer, nu.
- Fii atent: e simplu. Daca ai o dorinta, o inscrii pe server. Mai devreme sau mai tarziu se va gasi cineva care s-o indeplineasca. In acelasi timp, esti atent la cererile lansate pe server si pe cat posibil incerci sa raspunzi si tu la comenzi. La care te pricepi, la care simti ca te cheama sufletul.
- Poti sa-mi dai niste exemple?
- Desigur. Daca ti-e foame, comanzi o salata sau o pizza. Ce doresti tu. Primesti raspunsul si in 20 de minute iti vine mancarea.
- Si, cand platesc?
- Explica-mi mai intai ce este aceea “platesc”?
- Cand dau banii?
- Nici asta nu inteleg. Ce inseamna “banii”? – m-a intrebat primarul, cu o nevinovatie de copil in ochii lui.
Mai aveam o incercare.
- Bine, folosesc cardul? – l-am intrebat.
Primarul s-a uitat la mine cu aceeasi curiozitate si seninatate in ochi.
- Cardul? – ma intreba, cu o voce care m-a convins ca n-a auzit de asa ceva.
Simteam ca am patruns dincolo de o linie despre care doar visam, candva, in lumea mea de la inceputul secolului XXI.
Intre timp, primarul butona ceva la consola lui si in coltul din dreapta sus al ecranului gigantic de plasma aparea o fereasta.
Aceasta era umpluta repde de niste imagini si texte, derulandu-se cam prea repede pentru ochii mei.
Dupa cateva minute, primarul s-a intors spre mine.
- Da, m-am uitat putin in manualul de istorie stocat pe server. Acesta mi-a relatat despre bani. Inteleg acum ca totul se platea: fiecare obiect, fiecare aliment, fiecare serviciu. Si oamenii erau platiti cu bani sau se avantau in afaceri ca sa castige bani. Dar acestia reprezentasera o imensa sursa de stres. Oamenii isi puneau intrebari: oare castig suficienti bani? oare o sa-mi ajunga pentru tot ce-mi doresc? oare afacerea mea va fi suficient de prospera? Si gandind astfel, foarte mult, isi ruinau sanatatea si imbatraneau repede. Asa ca, la un moment dat s-a luat o decizie la nivel planetar ca sa se renunte la bani.
- Da? Si cu ce s-a inlocuit conceptul?
- La inceput a fost serverul social. Asta pe care-l vezi si aici – arata primarul spre ecranul gigantic. – Dar la un moment dat s-a invechit si asta: acum folosim deja Sistemul Telepatic.
- Bine, si cum functioneaza societatea?
- Iti explic. Toate nevoile apar pe server – in trecut, pe acesta electronic, ale carui terminale au fost instalate in casele oamenilor, pe strazi, gari, hoteluri, restaurante, peste tot. Cel mai bine functionau pe telefoanele mobile. Cine simtea ca poate indeplini o cerere lansata, raspundea printr-un semnal. Exemple: daca un director de fabrica avea nevoie de muncitori in uzina lui, lansa cererea si acestia se prezentau la el. Daca cineva vroia sa faca scufundari subacvatice, lansa cererea si mai devreme sau mai tarziu primea un raspuns. La cererile de rang secundar raspunsurile vin mai tarziu – imi explica primarul.
- Deci, zici ca banii sunt total exclusi?
- Da. Stii de ce au existat banii? – m-a intrebat primarul.
- Nu.
- Pentru ca oamenii n-au avut incredere in ceilalti oameni.
- Bine. Si ce se intampla daca o dorinta nu este indeplinita?
- N-am auzit despre un astfel de caz.
- Hai sa mai pun inca odata intrebarea. Ce se intampla daca apare o necesitate pe care as putea s-o indeplinesc si aleg sa nu o fac?
- Atunci te imbolnavesti. Si toata lumea va sti ca ai avut ocazia si n-ai raspuns. E o rusine teribila. Practic, e singura boala din prezent. Dar, din fericire, apare rar.
Realizasem ca am poposit intr-o societatea constienta de sine. Vroiam sa stiu cum functioneaza educatia. Nu era nevoie sa intreb: primarul ghicise gandul meu si mi-a raspuns instantaneu:
- Daca vrei sa inveti de exemplu fizica cuantica, intri pe server, descarci materiale, intri pe forumuri, discuti cu profesorii, chiar te poti intalni cu ei daca simti nevoia. Daca vrei sa inveti cum prepari o pizza, lansezi cererea pe server si cineva sigur te va invita la pizzeria lui sa te invete tainele acelei meserii. In principiu, exista acces liber la toate informatiile, in toate domeniile.
Incet-incet, am inceput sa inteleg. Lumea in care am sosit era aproximativ identica cu cea din care am venit eu, insa functiona fara bani – si mai ales, fara stresul produs de existenta acestora. Existau in continuare fabrici, uzine, laboratoare de cercetare, ferme agricole, scoli, gradinite, facultati, firme de servicii – insa totul functiona liber, pe baza nevoii de creativitate pe care Divinitatea a sadit-o in sufletul uman. Omul nu mai lucra pentru bani – ci pentru a-si manifesta creativitatea. Munca nu mai reprezenta o truda, ci o sursa de bucurie. Puteai sa mergi sa lucrezi oriunde – erai primit cu bunavointa si educat in tainele meseriei alese. Iar daca in sufletul tau aparea dorinta de a invata si altceva, de a-ti manifesta creativitatea si in alt domeniu – atunci toata lumea se bucura alaturi de tine, fiindca dorintele sufletului erau considerate sfinte. Toata lumea te strangea de mana, te batea pe umar si iti ura succes. Puteai sa practici si alte indeletniciri pe langa munca propriu-zisa – hobbiuri, sporturi, activitati artistice si spirituale – erai binevenit oriunde.
Primarul imi citea gandurile. Incepea sa vorbeasca:
- Da, in lumea noastra nu este nevoie de politisti, paznici de noapte si contabili. Singurul element neproducitv din tot orasul sunt eu… Mai ales, de cand s-a trecut de la serverul social la Sistemul Telepatic. Inainte, rolul meu era sa supraveghez serverul si sa intervin daca observ vreo anomalie. Dar sincer, nu a fost nevoie niciodata. Dupa un timp, imi instalasem aplicatia pe telefonul mobil si mergeam sa ajut fermierii din zona. Imi place sa lucrez cu plantele, teribil de mult. Le simt energia, stiu in ce mod pot ele sa ajute organismul uman. Imi place sa le sadesc, sa le ingrijesc, si bineinteles, cand e vremea, sa strang recolta – darurile oferite de ele. Fermierii lanseaza multe cereri fiindca mereu au nevoie de forte de munca. Dar, din fericire, oamenii au inteles ca au nevoie sa ramana in contact cu natura si raspund bucuros la aceste solicitari. Practicam o agricultura energetica, cultivand aproximativ tot pamantul care ne sta la dispozitie. Fara chimicale si interventii neavizate in structura plantelor. Plantele sunt tratate doar de palmele si inima oamenilor – zambea primarul, foarte simpatic.
- Cum e cu Sistemul Telepatic? – il intrebasem.
- Oamenii au inceput sa simta cererile in mod telepatic si sa raspunda la ele in mod asemanator. Acest sistem a inceput sa functioneze in paralel cu serverul social – unele cereri nici n-au mai fost trimise electronic sau cand au fost lansate deja au fost indeplinite. De exemplu, te gandesti la o pizza si peste 10 minute, cand te hotaresti sa transmiti cererea, baiatul cu pizza se afla deja la usa ta. Asa ca s-a renuntat relativ repede la sistemul vechi, bazat pe fluxul electronic al datelor. N-a fost scos definitiv din functiune pentru ca s-au stocat acolo foarte multe date utile. Practic, doar fluxul de cereri si raspunsuri s-a mutat pe taramul telepatiei. Dar cine stie – observ ca copiii de astazi se nasc cu capacitati deosebite, accesand informatia fara sa aiba nevoie de suport material – asa ca poate singurul rost al serverului social va fi acela de ghid pentru vizitatori.
- Ghid pentru vizitatori?
- Da. Astia care vin din trecut. Cum esti tu, de exemplu.
Uitasem de statutul meu, ca am sosit in viitor acum o jumatate de ora. Ca sunt un simplu vizitator.
- Ce faci? Ramai la noi sau pleci inapoi? – m-a intrebat primarul.
Ar fi fost mai usor sa stau in viitor. Era infinit mai usor. Dar, simteam nevoia sa ma intorc si sa incerc sa implementez acest viitor in lumea mea.
Primarul a interceptat gandul meu. A zambit:
- Iti doresc multa bafta! Iti pregatesc vehiculul?
- Da, te rog.
Era vorba despre masinaria de deplasat inainte si inapoi in timp.
Peste trei minute eram sosit inapoi, in 2011. Dar – curios lucru – n-aveam niciun stres.
Daca viitorul e asa cum l-am vazut, atunci constructia acestuia a pornit din trecut.
De Acum.

de Fülöp László

Punctul de pornire de la care putem analiza sanatatea omului este ideea ca in fiecare fiinta umana locuieste o entitate perfecta: Eul divin. Iata un gand care ne incalzeste sufletul: “in interiorul meu traieste Perfectiunea Insasi”. Cu alte cuvinte: o entitate care STIE ce este bine pentru intreaga mea fiinta. O entitate capabila sa mentina sau sa restabileasca starea mea de sanatate si armonie energetica.
Putem constientiza ca pentru revenirea la starea de sanatate nu este nevoie decat de realinierea structurilor omului la vointa partii sale divine.
Iata un prag care separa trecutul de viitor: trezirea la constienta a Eului divin. Este vorba atat despre trecutul si viitorul fiintei umane, cat si despre trecutul si viitorul omenirii.
Daca ne uitam spre trecut – de exemplu, pe vremea Vechiului Testament – observam o stare de somnolenta a Eului. Poate suna ciudat, dar aceasta stare de somnolenta a fost instituita ca o necesitate de natura spirituala. Era nevoie ca structura intelectuala umana sa cunoasca o dezvoltare suficienta astfel incat omul sa dispuna de mijloacele de cunoastere adecvate planului fizic. In timp ce importanta Eului divin a fost redusa, intelectul s-a putut dezvolta in voie. Daca Eul nu s-ar fi aflat intr-o stare de somnolenta, atunci mintea – fiind o structura mai noua si in consecinta mai imperfecta – nu s-ar fi simtit in largul sau si nu ar fi putut evolua.
Acum, in zorii secolului XXI, fortele celeste doresc ca Eul divin ascuns in fiinta umana sa revina in forta. Evident, nu in detrimentul intelectului: se doreste o colaborare armonioasa intre aceste doua structuri.
Adevarul este ca Eul divin nu se poate manifesta decat cu ajutorul unei structuri intelectuale sanatoase.

Dupa aceasta introducere, sa analizam efectul medicamentelor utilizate de medicina alopata.
Restabilirea starii de sanatate este sarcina Eului. Boala nu este altceva decat o stare de dizarmonie instalata intre structurile omului. Daca vointa Eului difera de cea a structurilor efemere si nu se reuseste restabilirea unei colaborari intr-un sens comun, fiinta umana se scindeaza in doua parti. Se stabileste o bresa energetica, o ruptura care emite pe frecvente dizarmonice. Daca bresa energetica ramane activa atunci se pot afecta si structurile fizice ale omului.
Medicamentele au fost inventate de mintea umana. Acestea erau functionale atata timp cat importanta structurii intelectuale depasea pe cea a Eului divin. Astazi insa nu fac altceva decat sa ascunda problema reala, maturand-o sub covor. Medicamentul arunca un strat de inconstienta – un fel de “pamant” sau “pulbere” de natura spirituala – pe vesmantul fiintei umane. Eul nu se mai poate ocupa de sarcina sa, aceea de a lucra pentru restabilirea starii de sanatate a omului, fiind redus din nou intr-o stare de somnolenta. Fiinta umana devine anesteziata. Bresa energetica va persista in continuare – evident, intr-un mod mai estompat, deoarece vointa de tip divin nu va mai fi la fel de puternica in interiorul omului. Dar problema reala nu se rezolva.
Medicamentul este victoria imperfectiunii in detrimentul perfectiunii.
Este o victorie efemera asupra bolii. Rezultatul este scaderea vibratiilor fiintei umane si accelerarea procesului de imbatranire. Controlul se preda materiei – insa stim ca aceasta nu stie altceva decat sa se reduca in starea de pamant si pulbere.
Privirea spirituala este pur si simplu ingrozita de efectul medicamentelor. Cand omul introduce o pilula in organismul sau, acesta incepe un proces de descompunere. Eul nu-si mai poate exercita rolul sau de organizare a celulelor. Durerea se reduce, insa boala ramane activa. Sarcina Eului devine si mai dificila: el va trebui sa lupte nu doar impotriva razvratirii structurilor inferioare, ci sa contracareze si efectul medicamentului. Colac peste pupaza: intr-o stare slabita…
Hipocrate stia ceva. Nu degeaba a insistat ca medicamentele sa nu iasa din sfera alimentelor. Adica, sa fie naturale: legume, fructe, plante medicinale, ceaiuri. Acestea nu afecteaza functionarea Eului, ci conlucreaza cu acesta intr-un mod armonios.
Deci, nu e de gluma. Administrarea medicamentelor in organismul uman este un veritabil autogol.
Nu de durere trebuie sa scapam. Trebuie sa inlaturam boala. Existenta acesteia este un semn ca ne-am dat acordul tacit ca imperfectiunea sa poata persista in interiorul fiintei noastre.
“Fiti perfecti, precum Tatal vostru Ceresc este perfect!” – spunea Iisus Christos. El nu a afirmat: “Fiti stresati daca nu ati ajuns inca la perfectiune”. Nu !
El dorea sa spuna doar atat:
“Omule, fa pasi spre perfectiune! Zilnic, fara stres. Nu te multumi cu starea de imperfectiune in care te gasesti. Deoarece in tine locuieste o bucatica din Tatal Ceresc: o bucatica de Perfectiune. Iar aceasta nu va fi de acord sa stea sub acelasi acoperis cu imperfectiunea.”
Perfectiune nu este sinonima cu rigiditatea, cu eliminarea bucuriei si a jocului. Chiar dimpotriva
Cineva spunea: munca fara joc omoara omul si jocul fara o bucatica din spiritul muncii este plictisitor. Aceasta afirmatie poate fi o definitie a perfectiunii. A perfectiunii fara stres. Starea de perfectiune relaxata este cheia starii de sanatate.
Principiul saturnian al muncii asigura starea de verticalitate necesara pentru tonusul fiintei umane.
Iar principiul jocului ofera starea de relaxare necesara pentru a contracara efectul de rigidizare si stres al avantului spre perfectiune.
Colaborarea armonioasa dintre principiul muncii si cel al jocului permite convietuirea pasnica dintre Eul divin si intelect.
Boala poate fi definita si prin urmatorul dialog: intelectul inventeaza o minciuna – cum ca starea de sanatate ar putea fi atinsa si cu ajutorul medicamentelor – iar Eul isi inchide ochii si inghite aceasta minciuna. Dar toata lumea stie ca este o minciuna. Boala este insasi minciuna.
Nu mai este timp pentru asa ceva. Nu mai este timp decat pentru sanatate si sinceritate.

Va amintiti de filmul “Razboiul Stelelor”? Cu cata admiratie am privit atunci existenta Fortei! Avem o veste buna: in prezent, aceasta Forta a devenit o realitate. Ea s-a trezit! Este insasi Eul divin, existent in fiecare dintre noi. O bucatica de Perfectiune. O bucatica din Dumnezeu, capabila de minuni si lucruri normale. Printre altele: sa mentina corpul uman intr-o stare perfecta.
Iata ca se revolutioneaza si credinta. Pana acum, omul a crezut ca Forta exista in afara lui. In zorii secolului XXI, perceptia se schimba: Forta exista in interiorul nostru. Iar aceasta convingere trebuie sa fie si cheia starii de sanatate a omului!

de Fülöp László

Fii Ceea Ce Esti.

Observa fiinta divina care salasluieste in tine. Bucura-te de ea.

Nu fa multe. Doar fii Prezent.
Si vei emite lumina.

Daca simti durere, fii durere.
Daca simti fericire, fii fericire.
In ambele cazuri, vei emite lumina.

Nu incerca sa emiti lumina ca sa impresionezi, ca sa obtii un rezultat, ca sa transformi ceva.

Pentru ca te vei epuiza.
Cel care emite lumina este etern.
Accepta totul asa cum este.
Nu se chinuie sa emita lumina.
O emite, pur si simplu.

Fiindca el/ea Este Ceea Ce Este.

de Fülöp László