AstroLight

Articolele din categoria ‘Articole’

Ne plangem ca Dumnezeu este ineficient.

Ca nu face nimic.

Ca nu ne asculta rugaciunile.

Ne-ar placea sa ne puna la dispozitie o masina de fabricat fericire.

Dar tare mi-e teama ca aceasta s-ar putea strica destul de repede si n-ar sti nimeni s-o repare.

De fapt, cat de mare este Dumnezeu? Cat de atotputernic este?
Pentru ca stim ca este nelimitat, dar observam ca in viata de zi cu zi se manifesta cu limitare.

Cheia acestei dualitati este ascunsa intr-o formula matematica:
“Dumnezeu” = “Dumnezeu din interiorul meu”.

Nici mai mult, nici mai putin.

Daca il intrebam pe Dumnezeu insusi despre acest subiect, el ne va spune ca El = El insusi.

Daca il intrebam pe Bula, vom primi niste variante de raspuns:

1. “Dumnezeu nu exista”

- comentariul nostru: Bula nu este constient de propria sa natura divina

2. “Dumnezeu exista, undeva departe”

- comentariul nostru: Bula nu este constient nici de aceasta data de propria sa natura divina, insa ceva incepe sa licareasca in mintea lui

3. “Dumnezeu exista!”

- comentariul nostru: Bula incepe sa fie constient de propria sa natura divina, insa diferenta dintre el si Dumnezeu este inca relativ mare

4. “Dumnezeu se afla in mine!”

- comentariul nostru: Bula a facut pasi mari spre starea de Maestru spiritual

5. “Eu si Tatal Una suntem!”

- comentariul nostru: Bula a ajuns la starea de dezvoltare a lui Iisus Christos

Toate aceste faze sunt posibile.

Sa revenim la formula noastra matematica: “Dumnezeu” = “Dumnezeu din interiorul meu”. Adica, Dumnezeu nu trece de starea mea de constientizare. El imi da cadou o masina de fabricat fericire, dar imi da o versiune pe care am s-o pot repara in caz ca se strica. Daca mi-ar da varianta “ultimul racnet”, poate nici n-as sti s-o folosesc. M-as bucura de ea un timp, pana s-ar rugini, s-ar prafui si s-ar strica.

Iar noi ne rugam ca El sa produca minuni peste nivelul nostru de intelegere. Il rugam sa nu respecte formula de matematica de mai sus. Adica, sa ne dea o versiune a masinii de fabricat fericire care depaseste conditia noastra spirituala.

Hai sa ne jucam cu gandul: ce s-ar intampla daca totusi am primi in dar o versiune pe care n-o meritam? Fiind nou-nouta, aceasta ne-ar indeplini dorinta cea mai fierbinte din acel moment. Si am fi fericiti o zi, doua. Dupa aceea, poate in sufletul nostru ar rasari o dorinta care ar depasi capacitatile masinii si am solicita o versiune si mai buna. Si Dumnezeu, in bunatatea Lui, ne-ar da si aceea. Si tot asa. … pana la versiunea ultimul racnet. Si cand ne-am fi plictisit si de aceea, am cere urmatoarea versiune. Si atunci Dumnezeu si-ar ridica din umeri…

Abia atunci am realiza ca am fost vesnic nemultumiti. Ca n-am fost, nicio clipa, cu adevarat fericiti.

Ce-ar urma? Probabil am plange vreo ora pe umarul lui Dumnezeu… Iar El ne-ar zice, ca un adevarat Tata, iertandu-ne:

“Nu-i asa ca iti ajunge varianta pe care o poti repara si singur?”

Adica, este bine sa respectam formula matematica: “Dumnezeu” = “Dumnezeu din interiorul meu”

La aceasta idee se refera si fraza lui Iisus Christos: “Credinta ta este ceea ce te-a vindecat!” Iisus afirma in mod deschis ca nu El este cheia vindecarii, ci credinta omului care tocmai s-a vindecat. Adica, s-a respectat formula matematica de mai sus. “Dumnezeu din interiorul fiintei vindecate” a crescut la cote suficient de inalte astfel ca vindecarea sa fi devenit posibila.

Iisus n-a intrebat niciodata pe nimeni: “Hei, n-ar vrea cineva sa se vindece?” El a lasat ca “Dumnezeu din interiorul fiecaruia” sa-si faca lucrarea.

Imi place mult de George Carlin. El a spus ca daca s-ar ruga vreodata, s-ar ruga la prietenul sau Joe Pesci, fiindca acesta este un tip care pune lumea in miscare.

Bine, atunci cum sa ne rugam? Care este pana la urma rostul rugaciunii?

Ne rugam ca “Dumnezeu din interior” sa creasca. Sa devina mai armonios, mai capabil, mai … dumnezeiesc. Ne rugam la Dumnezeu-Tatal, simtind cum creste “Dumnezeu din interiorul nostru”. Realizand ca suntem fiinte constiente de sine, ne dam seama ca n-are nici un rost sa ne rugam pentru jucarii care ne depasesc. Un astfel de cadou ne-ar produce oricum un gol in suflet.

Ne putem ruga cum dorim. De exemplu, facand dragoste cu Universul, cum s-a exprimat, atat de frumos, Neale Donald Walsch. Sau, plimbandu-ne in parc si admirand culorile toamnei. Orice facem pentru propriul nostru suflet – orice pentru a creste “Dumnezeu din interior” – este rugaciune adevarata.

Se pune si o alta intrebare, importanta: cum putem ajuta o alta fiinta umana, aflata intr-o oarecare suferinta sau intr-un oarecare impas?

Raspunsul este evident: este recomandabil sa crestem “Dumnezeu din interiorul sau”. Prin orice metoda. De exemplu, spunandu-i, cu incredere: “Tu poti.”

Dumnezeu nu este ineficient. Nu este adevarat ca nu face nimic. Doar ca se autolimiteaza cu scopul de a ne face constienti de faptul ca suntem, noi insine, fiinte de natura divina. Cu adevarat, praf de stele…

de Fülöp László

M-am trezit brusc. Cineva ma batea de zor. Nu ma durea prea mult, fizic. Supararea provocata de faptul ca sunt batut in asa hal era cea care m-a durut cu adevarat.
Problema era ca nu ma puteam uita la cel care ma lovea fiindca n-aveam ochi fizici.
Eram un sac de box.
Da, asta eram.
Instinctiv, stiam ca nu ma pot incarna decat intr-un corp uman.
Incarnarea asta intr-un sac de box ganditor era cel putin ciudata…

Intotdeauna mi-ar fi placut sa fiu de exemplu un cocker spaniel.
Stiam ca dorintele din adancul inimii sunt rugaciunile cele mai fierbinti. Rugaciunile adevarate. Acelea care se indeplinesc.
Daca m-as fi gasit intr-un corp de cocker spaniel, sincer, nu m-as fi mirat.
Dar intr-un sac de box?!
Si colac peste pupaza, unul care mai si gandeste? Si are suflet? Si il mai si doare?

Zi dupa zi, venea omu’ asta la antrenament si ma batea de zor.
Repet: fizic nu ma durea, fiindca eram un sac de box. Sa fiu lovit era chiar scopul existentei mele.
Dar imi era extrem de greu sa accept situatia.
Ma durea sufleteste.
Cum sa ma incarnez intr-un sac de box?!
Sa nu am ochi, urechi, maini si picioare?
Mi-am zis: aceasta o fi karma mea.

Dupa cateva zile de dureri sufletesti cumplite mi-a venit o idee. Desi eram un simplu sac de box, mi-am pastrat toate facultatile sufletesti si spirituale. Inclusiv capacitatea de a simti durere, asa cum am spus deja.
Asa ca ma puteam ruga.
Si am inceput:
- Doamne, ma auzi?
- Da.
Era un “Da” sigur pe care il auzeam cu urechile mele sufletesti. M-am linistit. Eram pe fir.
- Doamne, imi poti imprumuta ochii tai?
- Desigur.
Era un raspuns la fel de afirmativ si la fel de prompt ca cel precedent.
Si aveam ochi.
Eram un sac de box inzestrat cu ochi.
Mi-era teama sa le deschid, fiindca puteam fi lovit oricand. Doar in acest moment mi-a picat fisa: boxeru’ asta care face zilnic antrenament pe mine, nu doarme, n-are familie, nu lucreaza – cum de sta toata ziua la antrenament?
Am asteptat cateva secunde pana cand loviturile s-au rarit. Atunci mi-am deschis ochii. Si l-am zarit.

Eram … eu insumi.

Celalalt “eu” era o varianta de-a mea surdo-muta spiritual. Fizic, imi semana leit, dar era un tip antipatic rau. Parca “eu” sacul de box as fi luat inima si sufletul din “eul” meu real iar “el” sa fi ramas cu tot restul. Ce interesant!
Intr-un fel, m-am usurat. Nu m-a batut Dumnezeu, nu m-a batut altcineva decat eu insumi! Ma rog, era un “eu” pe care il simteam ca fiind “el”, dar totusi aveam sanse sa-l induplec sa nu ma mai bata. Sau macar sa-mi spuna de ce ma bate.
Dar cum sa ma inteleg cu el? Eu ma situasem pe un alt plan al existentei decat el.
Mi-am dat seama ca eu pot sa zbier in limba mea cat vreau dar el nu ma va auzi.
Vocea gurii mele nu o sa ajunga la urechile lui fiindca se afla pe alte planuri ale existentei. Gura mea emite pe o alta frecventa decat este capabila urechea lui sa perceapa.

Ce este de facut?
Mi-a venit o singura idee: il intreb pe Dumnezeu.
- Doamne, esti pe fir?
- Da’ cum sa nu – venea raspunsul prompt.
- Ce sa fac ca sa scap de suferinta asta surda?
- Pai, inceteaza sa te mai bati.
- Dar el ma bate, nu eu…
- De ce l-ai lasat sa plece din tine?

Deci, asta era. Tipu’ asta batea la usa mea. Vroia sa reintre in mine. Si de fapt eram si eu un surdo-mut spiritual. Ma complaceam in ideea ca am fost jumatatea cea
evoluata, insa eram inchis in mine insumi. Am fost un sac de box si atat.
Iar “el” nu era neaparat un tip mai putin evoluat decat mine: era pur si simplu partea mea saturniana. Un tip incapatanat, nu foarte dispus sa comunice. Un boxer si atat.

Ceea ce am perceput eu ca fiind karma mea eram eu insumi. Ma bateam pe mine insumi.
Solutia lui Dumnezeu era sa ma reintregesc.
Sa nu mai fiu scindat in “partea suparata pe mine insumi” si “partea suferinda”.

M-am trezit din nou. Aveam maini, picioare, ochi, urechi… Eram din nou om. Nu mai eram un sac de box.
Si eram cuprins de o pace interioara nemaiintalnita.
Mi-am zis ca ar fi bine sa trag niste concluzii, pentru aceea care s-ar trezi in starea de “sac de box”.
Deci, mi-am zis asa: daca mai constat ca sufar cumplit, ca-mi platesc karma, o sa incerc sa parcurg urmatorii pasi:
1. Identific care parte din mine este sacul de box si care parte din mine este boxerul.
2. Incerc sa-mi dau seama de ce s-au separat. Incerc sa vad ce fel de Lege Spirituala am incalcat de m-am scindat in doua parti.
3. Renunt la dorinta mea care nu este in concordanta cu Legea Spirituala incalcata. Oricat mi-ar fi de greu. Altfel, raman scindat in doua parti si partea mea
saturniana ma va batea pana voi intelege. Sau pana mor.
4. Astept cu rabdare pana cand boxerul se reintegreaza in fiinta mea. Acest proces de reintegrare se petrece la fel de simplu ca orice eveniment din natura, de exemplu un rasarit de soare. Depinde in care parte a noptii ma aflu. Poate trebuie sa astept o ora, poate doua ore, … poate noua ore, dar rasaritul va veni sigur.
Odata ce renunt la noapte se deschide poarta prin care rasaritul va putea intra.

Pana la urma, mi-am dat seama ca ceea ce numim karma nu este un samurai cu sabia scoasa. Este doar boxerul care iese din noi si ne bate mar. Partea noastra saturniana: un tip incapatanat care nu poate fi convins decat cu argumente transsaturniene. Ce inseamna acestea? Ceea ce se afla dincolo de corpul fizic, ego si tipurile de fericire care depind de alte persoane.

Avantajul este ca pe acest boxer il cunosc. Face parte din mine. Nu este un samurai trimis din exterior. Daca reusesc sa restabilesc firul de comunicare spre el, am castig de cauza. Nu-l voi putea convinge sa se opreasca din antrenament dar macar imi va spune de ce ma bate.

Mai e ceva de spus? Da, trebuie sa tin aproape de boxerul meu. Si sa invat limbajul planetelor Uranus, Neptun si Pluton, fiindca boxerul – fiind de natura saturniana - ii accepta ca arbitri de ring.

de Fülöp László

Iesim dintr-o epoca in care “sunt bun” echivaleaza cu “nu fac lucruri rele”.
Tin post, adica nu mananc.
Nu fur, nu mint, nu beau.
Sunt, deci, bun.
Asa am fost invatati – suficienta abtinerii.

Este momentul sa luam in considerare capacitatea noastra de a face ceva.
De a crea bunul in noi si dincolo de noi.
De a fi cu adevarat buni.

de Ionut Hristescu

Electricitatea – nimeni nu stie exact sa o explice. Exista calcule, formule, aplicatii.  Ea apare, iar noi o folosim.
Viata – la fel. Ea este, independent de parerile noastre si distanta de orice interpretare. Nici pe ea n-a explicat-o nimeni pana acuma, si asta e bine.

Asa cum electricitatea apare doar atunci cand exista o diferenta intre (minim) doi poli, la fel viata, ca sa existe, are nevoie de extreme. Bine/rau, frumos/urat,
cald/frig. Cu cat diferenta este mai mare, cu atat tensiunea creste, deci aplicatiile sunt mai multe.

Apocalipsa 3:16 “Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici
fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.”

Echilibrul vine din stapanirea extremelor, nu din eliminarea lor. Sa-nvartim motoarele, deci: tensiune maxima!

de Ionut Hristescu

Ciclurile marcheaza viata pe pamant, secunda, minutul, ora, ziua si noaptea, lunile, anii, sunt primele cicluri pe care le constientizam. Toate aceste ciclicitati ne ajuta sa ne urmam cursul vietii intr-un ritm firesc si natural, dar oare evoluam sau nu, o buna perioada de timp am crezut ca da, ca nu sunt oameni care sa stagneze, ca destinul le aduce nenumarate lectii si suferinte pentru a invata din ele, iar ei pana la urma invata. Ei bine, nu este chiar asa, unii dintre noi prefera cercul, spiralei, iar unii dintre noi inteleg sa-i sustina pe ceilalti si sa-i “traga” dupa ei fara ca macar sa se resimta dupa acest “efort”. Cei din urma sunt cei care au inteles cel putin intuitiv, daca nu si constient ca suntem legati prin fire nevazute unii de altii si ca desi spunem ca nu e treaba noastra ce fac ceilalti, ajungem sa “platim” laolalta. Iata de ce am ales sa scriu despre acest lucru: m-am gandit la transsaturniene, adica planetele aflate dincolo de planeta Saturn si am ramas pe ganduri. Oare putem controla energia acestor planete? Sau poate nu. Raspunsul nu a intarziat sa apara: doar o evolutie spirituala sustinuta ne poate ajuta in acest demers. Desi cele trei planete, Uranus, Neptun si Pluto sunt in mare parte considerate planete care actioneaza la nivel de generatii, explicand diferenta dintre acestea, integrand aici si karma colectiva, totusi aceste actiuni trebuie sa aiba loc prin intermediul participantilor la grup.
S-a scris prea mult ca “nu putem”, in cazul nostru sa lucram constient cu anumite energii, sigur ca daca ne vom tot pune limite, nu vom putea, sigur ca daca nu vom depune eforturi pentru dezvoltarea noastra, nu vom putea. Cu cat o persoana este mai deschisa lumii spirituale cu atat nivelul sau de constiinta se va afla pe o spirala superioara a evolutiei, largirea constiintei se face prin demolarea barierelor si transcederea lui NU POT. Citeam undeva ca nu exista bine si rau, ca nu putem gasi punctul zero, ca nu putem spune ce e bine si ce e rau, de acord, insa extremele ne-au invatat ca ele exista si ca idealul este sa ne plasam intre limite, sa cautam echilibrul. Pot deveni canal de manifestare al lui Uranus la orice vibratie ma aflu, doar ca eu ii voi manifesta energia exact acolo, la acel nivel unde ma aflu, iar acela poate fi unul inferior si evident, ma voi manifesta ca atare, poate ca un revolutionar utopic, sau poate nu, ma voi manifesta ca unul constructiv, ingenios si inteligent, astfel incat sa cresc calitatea vietii semenilor mei. Pot sa-l manifest pe Neptun, vanzand droguri in scoala sau activand in ONG-uri precum “alcolicii anonimi”, de mine depinde pe ce scala de valori ma aflu. N-am fi stiut niciodata ce este curajul, necunoscand frica, doar asa ma pot situa la mijloc, cunoscandu-le pe amandoua. Sperietoarea transsaturnienelor va disparea cu desavarsire doar cand vom intelege cum putem sa controlam energia daruita de “ambasadorii galaxiei”, cum ia numit Dane Rudhyar intr-una din lucrarile sale, iar pana atunci probabil ca maleabilitatea la schimbare, ne va ajuta sa curgem odata cu valul noii ere ce se asterne din ce in ce mai evident: ERA VARSATORULUI.

de Cosmina Duba

Maestrul lucra singur pe camp.
Au venit la el niste ziaristi.
Unul dintre ei l-a intrebat.
- Maestre, care e secretul armoniei tale desavarsite?
Maestrul i-a raspuns:
- Faptul ca in fiecare clipa a vietii mele, sunt capabil sa rostesc, in interiorul meu, o fraza.
- Si care este acea fraza?
- In interiorul meu imi spun mereu: “Eu nu exist!”
Ziaristul se uita in jos ingandurat si pleca.
A doua zi, au venit alti ziaristi si iarasi i-au pus aceeasi intrebare:
- Maestre, care e secretul armoniei tale desavarsite?
Maestrul le raspunsese asa:
- Faptul ca in fiecare clipa a vietii mele, sunt capabil sa rostesc, in interiorul meu, o fraza.
- Si care este acea fraza?
- In interiorul meu imi spun mereu: “Eu sunt!”
Lumina Maestrului le-a miscat sufletele si au plecat multumiti.
Ziaristii au plecat si s-au adapostit la hanul din apropiere, unde s-au intalnit cu colegii lor de breasla care vizitasera Maestrul cu o zi inainte. Fiecare grup a povestit ce a auzit de la Maestru.
Nedumerit fiind, ziaristul care pusese intrebarea in prima zi, se intorsese la Maestru. Acesta lucra in continuare pe camp, in aceeasi armonie cu Universul si cu el insusi.
- Maestre, cum vine ca intr-o zi spui ca in interiorul tau repeti fraza “Eu nu exist!” si a doua zi spui ca aceeasi fraza se numeste “Eu sunt!”?
Maestrul ii raspunse linistit:
- Cand ai venit tu, vorbeam despre ego-ul meu, care practic nu exista. Iar cand au venit ceilalti, vorbeam despre fiinta mea eterna, care exista indiferent de circumstante. Iar ca sa pot fi in armonie cu mine insumi si cu Universul, am nevoie de echilibrul celor doua fraze. Altfel spus, de echilibrul dintre ego-ul si Eul meu.
Daca non-existenta ego-ul meu ar fi predominanta, m-as pierde in deznadejde. Asa ca am nevoie de “Eu sunt”-ul partii mele eterne, ca sa echilibrez balanta cu optimism. Iar pe de alta parte, am nevoie de ego-ul meu – chiar si in starea sa de non-existenta – ca sa nu cred ca sunt prea perfect. Am nevoie ca “Eu sunt” sa fie echilibrat de afirmatia smerita a ego-ului meu. Pe acesta il reduc la tacere spunand “Eu nu exist!”
Asa procedez eu, fiule, dar tu poti sa-ti alegi orice alta cale de dezvoltare.
Ziaristul a plecat ingandurat. Paru ca n-a inteles mare lucru din cuvintele Maestrului.
A doua zi si-a dat demisia de la ziar si s-a prezentat la Maestru, rugandu-l pe acesta sa-l primeasca printre discipolii sai.

de Fülöp László

Berbec: “O floare nu naste Primavara, insa Primavara naste flori … !”

Taur: “Pofta vine mancand, mancarea se naste din pofta … !”

Gemeni: “Sunt o carte deschisa prin alegerile mele, iar alegerile mele imi scriu cartea!”

Rac: “Camasa e mai aproape decat ilicul, dar ilicul pazeste camasa!”

Leu: “Nu tot ce straluceste este aur, dar aurul intotdeauna straluceste!”

Fecioara: “Exercitiul te aduce la perfectiune, perfectiunea te scoate din exercitiu!”

Balanta: “Cand credem ca stim toate raspunsurile, deodata se schimba intrebarile … . Cand credem ca stim toate intrebarile deodata se schimba raspunsurile!”

Scorpion: “Uneori trebuie sa pleci pentru a putea reveni, alteori trebuie sa revi pentru a putea sa pleci!”

Sagetator: “De ce oamenii fug dupa salvare? Ca sa pupe crucea! De ce pupa oamenii crucea? Ca sa se salveze!”

Capricorn: “Cine se trezeste de dimineata, ajunge departe. Cine ajunge departe, se trezeste cand vrea!”

Varsator: “Cand scriem ceva despre iubire, ne gandim la libertate … . Cand scriem despre libertate, ne gandim la iubire …!”

Pesti: “Toti oamenii care au realizat lucruri marete au fost mari visatori, dar nu toti visatorii au realizat lucruri marete!”

de Cosmina Duba

lifebuoy

Un Maestru lucra singur pe camp, plantand orez.
In acelasi timp, discipolii sai se rugau in manastire.
Aproximativ la pranz au venit sa-si vada Maestrul.
Unul dintre ei l-a intrebat:
- Maestre, de ce nu vii sa stai cu noi?
Maestrul a raspuns:
- Pentru ca aveti nevoie sa va bazati pe puterile din interiorul vostru si nu pe mine.
Discipolii au plecat.
S-au intors iarasi spre seara.
Acelasi discipol l-a intrebat din nou pe Maestru:
- Atunci, care este rostul existentei tale?
Maestrul i-a raspuns prompt:
- Eu sunt colacul vostru de salvare. Cand va pierdeti curajul, mai aveti optiunea sa va ganditi la mine.

de Fülöp László

Intr-o zi ploioasa, invatacelul se prezenta in fata Maestrului sau.
- Maestre, putem vorbi putin, intre patru ochi?
- Sigur ca putem vorbi, dragul meu.
Se dusesera intr-o camera mai retrasa.
- Ai vreo problema, fiul meu drag? – intreba Maestrul.
- Da, Maestre. Pot sa-ti spun cinstit?
- Bineinteles ca poti! Zi linistit, ce ai pe suflet…
- Maestre, sunt de atata vreme la tine…
- Da.
- Sunt de atata vreme la tine si tu nu ma inveti nimic!
Maestrul zambi.
- Ma asteptam sa ma inveti scheme, metode, tehnici, meditatii, chestii… iar tu, nimic! Doar curatam cartofi, vorbim despre vreme, ne uitam la zborul albinelor – ne purtam ca niste oameni obisnuiti… ce-i asta?!
- Fiule, eu ma bucur mult ca te exprimi deschis – zise Maestrul, in continuare cu acelasi zambet in coltul gurii. – Dar stai oleaca – continua tot el.
- Stau – spunea invatacelul, inca suparat.
- Deci, tu asteptai de la mine tehnici, meditatii, metode, scheme…
- Da!
- Stai! Tu iti amintesti pentru ce ai venit la mine?
- Da – sa-mi arati tehnici, metode, exercitii de respiratie, chestii…
- Nu.
- Nu?
- Ai venit la mine pentru ca ai vrut sa devii tu insuti un Maestru.
- Da… de fapt asta am vrut. Iar in atatia ani de zile, simt ca n-am invatat nimic, ca bat pasul pe loc! Ce faci tu pentru mine?
- Iti ascult inima.
- Imi asculti inima? Dar ce-i asta?!
- Ascult cum bate.
- Dar la ce foloseste? Ce ar trebui sa fac eu?
- Sa asculti inima mea.
- Sa ascult inima ta?!
- Da, sa asculti cum bate.
- Dar la ce-mi foloseste?
- Pai, ziceai ca vrei sa devii un Maestru…
- Bine, dar de ce nu-mi dai metode, exercitii, meditatii, scheme?
- Fiindca un Maestru niciodata nu se bazeaza pe nimic exterior lui. Un Maestru se bazeaza doar pe ceea ce exista in el. Metodele, exercitiile, meditatiile si schemele – toate ar fi ceva exterior si nu ti-ar folosi la nimic.
- Dar pana cand devin Maestru…
- Nu exista nici un “pana cand” – ori decizi in acest moment ca esti “Maestru” ori nu vei deveni niciodata!
Invatacelul se opri pentru o clipa.
- Dar inima ta? Nu este ceva exterior mie?
- Nu. Inima mea o poti auzi si cand pleci acasa. O poti auzi mereu. Face parte din tine.
Chipul invatacelului incepu sa se lumineze.
Maestrul continua.
- Inima mea este precum Soarele. Se afla in exteriorul tau si te bucuri de razele sale. Dar face parte si din tine: corespunde inimii tale.
- Cred ca incep sa inteleg: este vorba despre Legea Rezonantei… – zicea invatacelul.
Maestrul zambea cu blandetea-i caracteristica.
- Inima ta rezoneaza cu a mea! – spunea invatacelul. Mai avea putin si izbucnea in plans.
Maestrul il imbratisa cu toata caldura sufletului sau. Invatacelul si-a permis in sfarsit ca doua siroaie de lacrimi sa curga jos pe obrajii sai. Tensiunea inimii sale s-a dizolvat in plansul exprimat liber.
- Iarta-ma, Maestre…
- Este in regula, fiul meu – il linisti Maestrul.
- Deci in toti acesti ani, inima ta invata inima mea…
Maestrul doar zambea.
O liniste suprapamanteana incepu sa invaluie toata fiinta invatacelului.
Dupa cateva minute in care nu vorbisera, invatacelul intreba:
- Bem un ceai?
- Cum sa nu? – i-a raspuns Maestrul. – Eu prefer cu musetel. Tu?

de Fülöp László

Oricare ar fi starea ori locul in care ma aflu, cand intalnesc o femeie insarcinata ma cuprinde o fericire, poate pentru multa lume inexplicabila, e ca o binecuvantare care coboara asupra mea instantaneu. Veti spune ca sensibilitatea mea crescuta la ideea de mama, familie, femeie ma face sa simt astfel, dar va invit sa fiti mai atenti cand va intalniti la randul dumneavoastra cu o astfel de femeie si sa va urmariti emotiile acelor clipe. Este posibil sa descoperiti emotii neconstientizate pana atunci, sa vedeti femeia, mama, aparitia pe pamant, intr-un alt fel, o alta fata a acestui fenomen aparent banal, ce pare a se intampla fara ca noi sa avem vreo putere sau influenta asupra sa.

Visez  la o lume in care femeia sa fie constienta pe deplin de forta atractiei si daruirii de care dispune in fata barbatului si a pruncilor sai, de disponibilitatea iubirii imense pe care o poate darui neconditionat. O lume in care barbatul stie sa primeasca cu bucurie minunatele daruri femeiesti, de la emotii, la surasuri, mangaieri, copii sau lacrimi de fericire. Aceasta lume va fi cea care ne va putea darui acei copii fericiti pe care pretindem ca dorim sa-i avem, dar carora nu le putem accepta inca din prima clipa cel putin egalitatea, daca nu superioritatea.

Iubirea insotita de dorinte egoiste si scopuri este o imagine eronata a ceea ce inseamna cu adevarat iubirea, ea in mod natural se bazeaza pe daruirea si abandonul de sine.

Relatia de iubire se formeaza conform numerologiei in 9 pasi, ca si gestatia de care vom vorbi putin mai tarziu. In mod firesc ei sunt parcursi din inertie si de aceea in majoritatea cazurilor nu se atinge potentialul.

Primul pas porneste de la insasi barbatul, reprezentat de cifra 1 si Soare, principiul masculin, creator, activ. Evident va actiona prin a cuceri, a lumina, a da viata celei ce il atrage, femeia, principiul feminin, reprezentata prin cifra 2 si Luna, creand intre ei o legatura emotionala si empatica. Urmatorul pas va fi cel al comunicarii si intelegerii reciproce prin armonizarea gandurilor, emotiilor si faptelor celor doi si va fi reprezentat prin cifra 3 si Jupiter.  De acum vor incepe sa apara interesele comune din punct de vedere material, realizarea lor printr-o munca comuna sustinuta, unirea fizica si ca efect a acestora, asemanarea din punct de vedere fizic a celor doi, reprezentantii perioadei fiind Marte si cifra 4. Prin pasul specific lui Mercur si a cifrei 5, relatia formata pana in prezent, este zdruncinata, ca un soi de test care vine sa raspunda la intrebarea: a fost doar o aventura, o distractie sau o relatie de viitor? Acum se cern oarecum asemanarile si diferentele dintre parteneri, astfel incat fiecare poate recunoaste daca va fi capabil sa duca relatia spre perfectiune sau nu. Este punctul in care dragostea nu mai clocoteste si in care relatia capata puterea necesara sublimarii impulsurilor ce au format cadrul necesar uniunii. Lectia diplomatiei si a compromisurilor fara de care viata ar fi intr-o totala dizarmonie se datoreaza pasului reprezentat de cifra 6 si Venus. Increderea in sine si punerea talentelor in valoare, vor crea un mediu stabil in ciuda diferentelor de personalitate sau gandire a celor doi. Cedarile si diplomatia invatata anterior vor duce la spiritualizarea iubirii dintre parteneri, la dorinta fiecaruia de a-si face partenerul fericit cu riscul sacrificiului de sine, prin corespondentii 7 si Neptun ai pasului7. 8 si Saturn vor reprezenta materializarea relatiei prin conceptia unui copil. Se formeaza un cadru spiritual adecvat care le va permite sa devina poarta unui nou spirit doritor de experiente pe Pamant. Pasul 9 si ultimul din ciclu, aduce cu sine constientizarea celor doi a necesitatii luarii propriului destin in maini, a perpetuarii speciei, a extinderii neamului si a pozitiei de creatori. De acum nimic nu va mai fi la fel, incepe o noua etapa, un nou ciclu pe spirala vietii, o treapta superioara, un parteneriat si parteneri innoiti.

Cei 9 pasi descrisi mai sus sunt pasii ideali pe care doua persoane ii pot urma, dar ei pot fi ratati ori sariti, in functie de cum reuseste fiecare sa inteleaga si sa puna in practica predispozitiile numerologice. Un ciclu care nu-si urmeaza pasii in ordinea descrisa, poate fi un ciclu ratat si reluat de la lectia respectiva sau chiar de la inceput. In istoria relatiilor fiecaruia dintre noi se remarca cu usurinta care este pasul sau pasii care ne-au facut sa reeditam sectorul relatiilor din viata noastra.

- Cioc – cioc, doresc sa cobor pe Pamant, conditile de a ma primi sunt indeplinite, dar oare ma doriti? Mama, Tata, primiti-ma cu bucurie!

Pentru a evita situatiile neplacute, bineinteles ca este necesar sa fim constienti ca dintr-o relatie de iubire se poate naste un copil si sa actionam in consecinta. Gandirea pozitiva, dezintoxicarea si vitaminizarea organismului mamei, sunt binevenite inca dinaintea aparitiei sarcinii.

Inca din prima luna, viitoarea mamica este bine sa-si stapaneasca conflictele interne, sa-si deschida inima si sa se fereasca de sentimentele egoiste, de furie sau frica. Partenerul este cel ce poate si trebuie sa-si faca sotia sa se simta iubita, mandra si fericita de propria maternitate. Plimbarile prin parc, spectacolele teatrale ii vor face deosebita placere. Pielea va deveni mai fina si stralucitoare, bijuteriile din jurul gatului nu sunt indicate in aceasta perioada, se pot purta insa, cerceii de aur si culoarea galbena din garderoba.

Cea de-a doua luna, poate fi dedicata relaxarii in natura, in special in preajma apelor sau fantanilor, romantismului si emotiilor pozitive. Este indicat consumul de lichide din abundenta, purtarea argintului, diamantelor si a hainelor de culori albe, gri, verzi.

Luna treia de sarcina este cea in care credinta si rugaciunile mamei vor atrage gratia divina. Sunt indicate a fi purtate nuantele de albastru si safirul, se fac investigatiile medicale, exercitii fizice si expunerea la soare pentru cresterea rezistentei si revitalizarea corporala.

A patra luna este indicata pentru o vacanta departe de vacarmul oraselor mari, mersul cu talpile goale pe pamant, gradinaritul usor si o alimentatie cat mai naturala. Rosul si agatul sunt purtate cu placere in aceasta perioada.

Din luna cincea mama trebuie sa fie eleganta, manierata si sa inceapa conversatiile cu copilasul sau ca si cum ar fi langa ea, poate sa-i citeasca cu voce tare, iar daca cunoaste mai multe limbi, il poate familiariza cu ele.

In luna sasea, emotivitatea este foarte crescuta, iar meditatia si visarea va ajuta femeia insarcinata sa se echilibreze interior. Desenul, pictura, fredonarea unor melodii, inotul, culoarea galbena, bijuteriile cu pietre de smarald o vor destinde si relaxa.

Luna saptea este luna meditatilor filozofice si religioase, poeziei si a muzicii cu vibratii inalte. O luna in care efortul fizic nu intra in discutie, iar problemele organizatorice sunt lasate in grija altora.

A opta luna va fi cea in care cei din jurul femeii insarcinate vor trebui sa se poarte cu ea ca si cu un ou, sa nu o supere cu absolut nimic, sa-i faca viata cat mai linistita si usor de suportat. Complimentele ii vor sustine psihicul pentru depasirea perioadei in care corpul sau a luat proportii considerabile.  Este indicat un aspect exterior modest, cu culori inchise, fara bijuterii, cel mult cu cercei.

In ultima luna, mama se pregateste din toate punctele de vedere sa aduca pe lume, de acum omul nou. Grija ei se va indrepta spre dorinta ca lucrurile sa decurga calm, constienta fiind de legatura stransa cu pruncul ce se desprinde fizic din ea, dar care ramane strans legata pana la 7 ani si dupa.

Din dorinta de a nu speria sau infricosa pe cineva nu am amintit de lucrurile negative pe care le poate produce un comportament distructiv al mamei. Un singur gand de respingere al propriului copil, un singur sentiment ce-i poate transmite acestuia ca nu este dorit, il poate marca pe viitorul om, pe viata. Asadar ganditi-va de mii de ori pana alegeti sa planificati o sarcina, iar dupa aparitia ei, ganditi doar pozitiv, faceti tot posibilul sa fiti fericite. Stiu ca am descris idealul mai sus, stiu ca exista situatii in care soarta nu este atat de indulgenta cu noi, dar este de datoria noastra, a viitoarelor mamici sa facem toate eforturile necesare ramanerii cat mai calme si relaxate in mijlocul evenimentelor ce ne inconjoara. Ascultarea corpului este foarte importanta, veti sti exact cu ce doreste sa fie alimentat sau de ce miscari are nevoie in perioada sarcinii. Avem la indemana intelegerea profunda ca de noi depinde viitorul acestei lumi, de noi depinde daca omul pe care il daruim societatii va fi acel om nou, cu o gandire pozitiva si fericit. Avem posibilitatea sa-i reducem suferinta si sa-l ajutam la trasarea propriului destin prin propria noastra gandire, simtire si activitate incepand inca din aceasta clipa si pana ce copilul nostru, al intregii societati, al mamei Naturi, ajunge la randul sau sa-si inceapa ciclul de creator.

de Cosmina Duba