AstroLight

Articolele din categoria ‘Ionut Hristescu’

Se discută mult pe tema spiritualitate, stare materiala, ”adevarul nu se poate vinde”, ”cei care se ocupa de spiritualitate mor de foame” etc. Tu mergi la biserica, stai la slujbă, pui o lumânare, te rogi pentru cei dragi, câștigi cateva milioane pe luna, in timp ce Salam din Ferentari tocmai si-a schimbat SUV-ul si merge la mall sa-si cumpere ultima colectie Gucci, privindu-te disprețuitor pe stradă, în ritm de manea. Și stai și te intrebi daca e corect sau nu: oare Dumnezeu nu vede? Si-ți raspunzi singur, deși nici tu nu mai crezi asta: ”lasă, că știe El ce face”.

Din pacate, avem ceea ce meritam. Sistemele spirituale actuale se bazeaza pe dihotomiile bine/rau și spirit/materie, nepermițând stări intermediare. Iar noi am înghițit gălușca încă de mici, confundându-ne, la nivel inconștient, cu starea de păcătos, incapabil, și egalitatea săracie = fără prihană. Pentru că lucrurile sunt foarte simple – există niște legi universale care lucrează de la sine; nu este nevoie ca Dumnezeu să intervină și să decidă care-i bogat și care-i sărac. În momentul în care nu accepți la nivel de cutiuță mentală că tu ai putea exprima și altceva în viață decât suferință și sărăcie, atunci chiar asta se întâmplă.

Materia este controlată de spirit, iar chestia asta nu se va schimba niciodată. Negarea ei are consecințe dezastruoase, echivalente confundării cu ea. Cea mai înaltă formă de spiritualitate care neagă materia cu care ne învelim este echivalentă cu cel mai crunt materialism științific. Comunismul și capitalismul au apărut, de fapt, tocmai ca o reacție alergică la acest tip de gândire: materie = păcătoșenie. Repudierea expresiei materiale a spiritului nostru nu este doar un mod fundamental greșit de a gândi, ci și o jignire directă adusă Mamei Geea: dacă ea ne vrea bogați și împliniți, de ce să o respingem?

Aceste lucruri se vor schimba; într-un viitor destul de apropiat vom înțelege că tot ceea ce ne înconjoară răspunde la comenzile spiritului, iar spiritul este controlat de cei care știu cum să facă lucru. O stare materială bună va fi dublată (de fapt proiectată, ca o consecință) de o stare spirituală corespunzătoare. Vor dispărea diferențele strigatoare la cer, care se datoreaza – sunt convins – acestei predominanțe mentale in psihismul nostru.

Să gândim pozitiv, energic, complet. Astfel, vom fi împliniți, pe toate planurile, și-n lumea asta va fi din nou pace.

O să fie bine!

Ionut Hristescu,

cu ocazia ingressului Uranus in Berbec

28 Mai 2010

jump, ca se poate!

Din fizica atomica stiu că radiaţia poate fi emisă numai când un electron face un “salt” dintr-o stare staţionară într-alta, si anume de pe o orbită superioara pe una inferioară. Invers, atomii absorb radiaţie  atunci când electronii realizează saltul dintre stările staţionare / orbite, de la inferior la superior.

Analogia cu aceste salturi, absortii si emisii energetice este foarte simplă: in astrologie, aspectele generatoare de cele necesare acestor manevre atomice se numesc cuadraturi si opozitii. Despre acestea vorbeam in articolul meu anterior, ”Vești bune”. Vara aceasta se petrec multe astfel de aspecte, si numai intre planetele ”grele”, deci cantitatea energetica eliberata va fi uriasa. Cei care cunosc si fac un efort personal in acest sens, vor beneficia de aceasta incarcatura, cei care nu, vor fi folositi de ea. Daca se asteapta un ajutor din exterior, acesta nu va veni, si de aici referirea mea la guvern.

Un aspect interesant, de care mă leg eu, este acela pe care-l fac zeul cerului cu cel al adâncurilor, al morții, numesc aici pe Uranus și Pluton/Hades. Ei pornesc anul acesta o cuadratură, adică un fenomen cu descărcare energetică uriașă, a cărei fenomenologie o putem percepe doar dacă facem analogia cu o centrală atomică. Acest aspect geometric de 90 grade (cuadratură, în limbaj planetologic) genereaza o asa numita tensiune, care la randul ei, prin descarcare, poate declansa putere. O descarcare controlata poate fi utilizata decent, si ni se-aprinde becul in baie; o descarcare nestapanita ne arde televizorul. Cuadratura de care vorbesc se initiaza anul acesta si tine cam pana in 2015, manifestandu-le pe semnele Berbec – Capricorn. Berbecul initiaza iar Capricornul vede rezultatul – de aici o instantanee ”imagine” a oricarei actiuni de tip nou, a oricarei initiative personale. Feed-back-ul va transcede notiunea de timp.

*

O analogie interesantă cu un pattern spiritual al fenomenului avansat mai sus este acel ”iară Dumnezeu se face om ca să-l facă pe Adam Dumnezeu”. Avem aici o translație evidentă: ceva coboară, ca să emită radiație, iar altceva urcă, utilizând energia (radiația) eliberată anterior.

*

Să revenim puțin la un subiect interesant: timpul. Avem sentimentul ca acesta se contractă; că ceea ce traiam altadată într-o vara, trăim acum intr-o singura zi. Dar și reversul este valabil: ceea ce făceam altădată într-o vară realizam acum scurt, imediat, intr-o singura după-amiază. Acesta este aspectul puterii de care vorbeam: o putere care transcede timpul, timp rămas intr-o dimensiune a 4-a de mult depășită.

Nu îmi place să prezic viitorul: o sa se-ntample aia, sau ailalta sau altceva. Aceasta pentru ca, in momentul de fata, avem puterea de a schimba cu adevarat si viitorul si destinul individual de la o clipa la alta. Niste forțe extraordinare au luat nastere in mintea noastra, iar noi dispunem de ele – ne trebuie doar antrenament pentru a le dresa, și apoi folosi. Fie ca suntem conțtienți, fie că nu, ori fie că acceptam sau refuzăm, aceste lucruri se întâmplă: la caruța noastra nu mai trag doi cai, ci două avioane.

Asa ca, bucurie maxima si hai la joaca: o sa fie bine!

Note:

1. Timpul, ca dimensiune (deci ca limitare) se oprește la Saturn. Aspectul dintre Uranus și Pluton, întâmplându-se între două planete trans-saturniene, transcede timpul, deci energia eliberată poate fi utilizată instantaneu. Altfel, ea se înmagazinează aiurea, și se ”descarcă” atunci când nu ne așteptăm, fiind triggerată de câte o planetă personală sau de luminarii.

2. Mi s-a spus, după scrierea articolului anterior că ”guvernul, criza, totul pute în jur și tu dai vești bune, care de fapt sunt nașpa, etc…”. Vorbeam acolo de cele 5 minute zilnice pe care am putea să ni le alocăm fiecare pentru a face ”altceva”. Cu toții dispunem de aceste 5 minute. Cunosc oameni care nu s-au rugat în viața lor, fie pentru că nu cred, fie pentru că nu vor sau chiar nu știu. Dar să închidem ochii și să țipăm acolo, în gând ”băi, dacă e careva acolo, sus, să-mi răspundă și mie, că mă simt nașpa” putem face. Nici măcar 5 minute nu durează. Sau să apelăm specific la niște ajutoare, fie că-i numim îngeri păzitori, sau ghizi spirituali, ori extratereștrii fără formă fizică din alte dimensiuni, care chiar vor să ne ajute, la fel – durează sub 5 minute. Și nu e nevoie să mergi nici măcar la biserică pentru aceasta. E în capul nostru, acolo: ”Totul e spirit. Universul este mental”, nu? Măcar încercați, că e gratis.

haida, la treaba!

Spunea cineva ca marile imperii au cazut de plictiseala. Oamenii nu mai aveau ce face, inventau noi placeri si dispute ce nu le mai ajungeau, ajungand  la o stare de constiinta care aproape ca implora o navalire a barbarilor: sa se-ntample ceva, orice, numai scoteti-ne din starea asta!

Cel mai mare dusman al nostru nu este durerea, ci plictiseala, banalul. Durerea ne arata ca ceva se intampla. Ceva moare, altceva evolueaza, niste chestii se transforma in alte chestii, neuronii dau impulsuri – fratilor, producem electricitate! – lucrurile se modifica. O durere-n gat nu te lasa sa te plictisesti.

Vecinii de peste Olt (a se citi Atlantic) au construit o societate la care zgaim ochii cu sete, si-al carei scop principal este: “lasati-ma-n pace, vreau sa nu ma doara nimic pentru a ma uita la televizor cat doresc”. Exagerez, desigur, dar asta e ideea. Nu fac apologia durerii, Doamne-fereste, nici mie nu-mi place cand am gatu-ntepenit: iau un anti-ceva imediat. Dar aceasta goana dupa plictiseala ne face sa uitam de posibilitatile oferite de lipsa de coerenta a mediului nostru social. De faptul ca avem uriase gradini nelucrate, iar noi stam intr-o cutie de chibrituri si ne uitam la proteve, urland ca guvernul nu ne da bani de nurofen. De faptul ca avem si noi triada corp –minte – spirit si nu facem nimic sa o dezvoltam.

Asa ca eu privesc aspectele pozitive: ma bucur ca, inca, legile nu ma ingradesc atat de tare: pot sa demarez orice experiment de bun-simt cu mine insumi, fara ca presiunea sociala (legala) sa fie prea mare. Pot sa incerc si una, si alta, fara ca oprobiul public “tu nu esti ca noi!” sa capete dimensiuni de intoleranta. Termenul de “politically correct” inca nu a capatat valente reale, asa ca inca mai pot sa spun ceea ce gandesc, pe bune. Societatea asta e varza, dar e in acelasi timp un teren pe care putem construi orice.

*

Da: spuneam de evenimentele ce urmeaza sa se-ntample pe cer in vara asta – “marele meci”, in care hotaratoare va fi stabilitatea structurilor – fie ele vechi (Saturn) fie noi (Uranus). Va fi atacat un lucru esential – modelul (Capricorn). Si nu mi-e frica sa zic acest lucru: orice model aiurea am fi adoptat pana acum, nu o sa tina. Pentru ca nu respecta structura noastra launtrica. Pentru ca nu vrem sa ne plictisim si noi, ca toti ceilalti.

*

Fiind un entuziast si sustinator fervent al magic-ului din noi, sa explic putin ce se va intampla, inginereste:

Spuneam ca ar fi bine sa initiem lucruri noi, activitati care ne plac si in care ne-am implica cu placere; stiu si reactia la acest sfat: avem copii, familii, taxe etc…  Ei bine, ne putem acorda 5 minute pe zi in care macar sa ne gandim la aceste lucruri: ele vor crea o bresa informationala. Prin interventia lui Jupiter, din Iunie, (cand acesta se alatura lui Uranus in Berbec), bresa de care vorbeam se va largi (Jupiter ”umfla” lucrurile), astfel ca cele 5 minute de astazi vor deveni 50 minute peste o luna. Sansa dupa sansa, putin cate putin, vom observa, fara sa apucam sa intelegem, cum lucrurile se vor schimba de la sine in jurul nostru. E o chestiune care tine de “tehnici planetare”. Din Capricorn, evident, il avem pe Pluton care tine intr-o cuadratura extrem de dura toata aceasta configuratie, testand-o in permanenta. Cuadratura, in limbaj astrologic inseamna tensiune; inginereste: diferenta de potential. In cazul in care nu stiati, ca sa porniti un aspirator aveti nevoie de aceasta diferenta de potential, de cei 220 Volti pe care-i gasiti intre cele doua borne ale prizei electrice. Fara aceasta tensiune, nu porneste nimic… Asa ca ganditi-va la aceasta cuadratura ca la un generator energetic urias, ce se pune in functiune vara aceasta. In cazul in care modelul adoptat va fi bun, “carcasa” va tine; in caz contrar – Cernobil scrie pe noi.

Opozitia cu Saturn, din Balanta, ajuta foarte mult in aceasta perioada, pentru ca putem constientiza cu maxim de luciditate lucrurile de care vrem sa scapam: obiceiuri perimate, stil de viata nesanatos, lucruri care stau in viata noastra fara sa mai aduca niciun fel de plus-valoare, persoane care nu fac altceva decat sa ne tina pe loc ori sa ne tracaseze. Lucruri care ne fac sa ne simtim neautentici, banali, fara personalitate ori perspectiva. Renuntarea la toate acestea, desi nu se va face cu inima usoara, este esentiala, pentru ca putem crea lucruri noi chiar si (doar) prin antiteza cu cele vechi.

Asa ca, daca noul model ce-l adoptam va fi unul ce tine de visul nostru, de un ideal ce ne reprezinta, el se va transforma intr-o carcasa teapana, solida, de nezdruncinat. Energia pusa la dispozitie de Pluton va fi uriasa, si ne va sustine din toate puterile.

Din Aprilie, Chiron a intrat in Pesti, domiciliul lui Neptun, ramanand insa in conjunctie cu acesta, ceea ce face din alianta cu zeul marilor un excelent ghid pentru oricine vrea sa-si urmeze calea sa, rupandu-se de ceea ce a fost invatat, educat, fortat sa adopte. Conjunctia dintre cei doi  a fost “inaugurata” in Decembrie de catre Jupiter, care declansa pe atunci un sentiment extraordinar de bine, acolo, la fine de Varsator… Asa ca, cine vrea sa-si dea raspunsul la intrebarea “bine, dar eu cam ce vreau?” sa-si aminteasca ce a simtit atunci, si ce idei i-au trecut prin cap: Jupiter venea cu idei bogate, cu sansa, cu amplificare, cu “hai sa v-ajut, ca o sa iasa bine…” Doar e Zeus, nu?

Suntem, deci, invitati sa ne punem in aplicare visurile, planurile, chestiile autentice din noi. Toate planetele grele participa la o reactie in lant, de neoprit, ce trebuie folosita, ca sa nu ne foloseasca ea pe noi. Un moment extraordinar, o vara “Woodstock”, in care vrem sa ne eliberam si sa incepem un lucru nou, curat, bombastic-fantastik-in plastik, si care sa declanseze in noi acel “evrika: asta sunt eu, cu adevarat!”

Bafta: o sa fie bine!

articol realizat din cauza lui Ionut Hristescu, 25 Mai 2010

Trei nebuni, intr-o cameră de ospiciu. Doi dintre ei se certau să rupă ușa:

-                Eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pământ!

-                Ba eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pământ!

Se ceartă ei ce se ceartă, și, văzând că nu ajung la o concluzie, apelează la arbitrajul celui de-al treilea:

-                Spune, bă, care dintre noi doi este trimisul lui Dumnezeu pe pamânt?

La care acesta, gânditor, îi privește înțelegător și le spune:

-                Eu n-am trimis pe nimeni…

*

Vedem pe cer, de ceva vreme, o oarecare conjuncție care, pe fondul marii opoziții Saturn vs Uranus + Jupiter trece cam neobservata. Este vorba de intalnirea de la finele Vărsătorului și inceputul Pestilor, dintre Neptun, Lilith si Chiron.

Este un aspect destul de greu de interpretat, deoarece toti trei participanții la summit fac apel la procese psihice greu de stăpânit. Să vorbim cu fiecare personaj, pe rând…

Neptun  este responsabil cu patinajul mental; el dizolva tot ceea ce am construit ca ego, nu în ideea de a-l distruge, ci de a face posibil un transfer al acestuia, o conectare cu alte tipuri de realitati, dimensiuni, conștiință, etc… Trecerea sa prin Vărsator, din ultimii 12 ani, a facilitat – pentru cei care au facut un demers în acest sens – toate tehnicile de lucrul cu subconstientul, sugestionarea pozitiva, metodele tip Silva, accesul la idei noi, interesante, etc… Cum Neptun este zeul mărilor, oferind oricui, cu generozitate, metodele de conectare de tipul ”hai sa ne-aruncam in valuri”, el facilitează și zbenguiala abundentă a informațiilor de tip mesianic, sfârșitul lumii,  inchipuiri mai vesele sau mai sumbre, dialoguri „certe” cu entitati, extratereștrii sau alții care ne anunță cu obositoare vivacitate sfârșitul iminent si mijloacele „obligatorii” de redresare.

Doamna Lilith, acum… Este, conform tradiției, prima femeie creată, la fel ca și Adam, direct de la „sursă”, adică având o compoziție 100% divină [spre deosebire de Eva, creată din coasta lui Adam, și, deci, supusă acestuia]. Motiv pentru care, pe bună dreptate, și-a reclamat drepturile de egalitate cu Adam, preferând să trăiască liberă și independentă. Fiind un prototip moral greu de digerat pentru societatea noastră în care rolul bărbatului este implicit dominant, poziția lui Lilith într-o hartă ne arată problemele de revoltă emoțională cu care nu ne-am împăcat, cândva, într-un trecut oarecare al speciei sau individului (depinde de punctul de abordare) și, în același timp, imboldul de a depăși acest trecut prin orice metode, chiar dacă ele sfidează bunul simț comun, normele morale ori spirituale. Ea vine și-ți spune, la o țigară, folosind toate mijloacele de blocaj prin paradox mental: fii liber sau crapă!

Chiron, un centaur rezultat din împerecherea lui Saturn cu o nimfă (1),  a jucat în mitologie rolul de învățător și ghid al semizeilor. El îi antrena pe Ahile, Hercule și ceilalți bruce williși semizei, predându-le atât arte marțiale, cât și alte discipline, precum muzica, diversele științe și, mai ales, vindecarea. Întâmplarea face ca, în timpul unei petreceri, Chiron să fie rănit de Hercule, cu o săgeată otrăvită, ce îl lovește în partea inferioară, cea de origine animalică. Vindecarea nu este posibilă, dar nici moartea: este fiu de zeu. Chiron aduce cu el, astfel, două paradoxuri: era nemuritor, dar nu putea să se vindece, purtând în permanență acea rană (conștientizând-o), apoi încercarea de a împăca în el natura animală (inferioară) cu cea umană – zeiască (partea superioară a corpului fizic). Chiron, astfel, trezește conștiința anumitor răni pe care le purtăm , învitându-ne la vindecarea lor, prin depășirea unor praguri ce țin de biologic. Aceste răni pot proveni din trecutul nostru animalic, unde, ca specie, am evoluat milioane de ani până să ajungem ceea ce suntem (ca înveliș biologic), și Chiron ne invăță cum să ne depășim această condiție (i.e. evoluția ca specie) prin conștientizarea naturii spirituale – zeul din fiecare.

O întâlnire, deci, foarte interesantă, care combină rănile evoluției, nevoia permanentă de revoltă prin orice mijloace și „Metode practice de dizolvare”, marca Neptun, sau „Cum să devii ceea ce nu crezi că ești”…

Ca orice aspect din astrologie, el prezintă două manifestări: una pozitiv – evolutivă, genul „da, frate, ești tare” iar alta înșelătoare, involutivă, pentru cei care preferă telecomanda și bârfele a la mama omida, de tipul „ți-ai luat-o”. În aspectul său pozitiv, conjuncția de care vorbim ne facilitează un acces direct, o translație mentală lejeră către tot ceea ce este rănit în noi, către tot ceea ce am fost incapabili, odata, să facem, și am ascuns acest lucru. Conștientizând aceste lucruri, și rezolvând – mai ales – nevoia emoțională de a ne păcăli din nou, putem descoperi lucruri foarte interesante în ceea ce privește capacitatea de autovindecare, modificându-ne semnificativ coeficientul de inteligență emoțională. Vom fi mult mai capabili să rezistăm la atacuri subtile exterioare, la a fi păcăliți de diverse ideologii, la a fi manipulați spiritual, ori chiar chestii mai grave. Atât Chiron cât și Lilith împing la evoluție, iar Neptun ne pune la dispoziție mijloacele necesare de a o face, printr-un efort de tip spiritual, imaginativ. Putem descoperi în noi nebănuite metode de vindecare: Lilith conferă accesul la uriașe rezerve emoționale abandonate (demonii, vrăjitoarele sau balaurii pe care-i mai visam atunci când eram mici, dar care fac parte din noi, indiferent că vrem sau nu), Chiron ne pune pe tavă tonele de talente care zac în noi neexploatate, iar Neptun și Vărsătorul ne oferă cadrul – ei sunt gazdele acestui eveniment, undeva, departe, într-o Atlantidă a conștiinței noastre pe care o tot redescoperim din 1998 încoace.

Există, desigur, și reversul medaliei, de tip știrile de la ora cinci, îmbrățișată cu drag de același procent al populației care preferă vestita emisiune. Neptun patinează, Lilith vine cu minciuna și înșelătoria, iar Chiron aduce rănile. Asistăm, deci, la fenomene de tip ”eu sunt ăla!” pe bandă rulandă, teoriile din ciclul „Teoria Conspirației” ajung la apogeu (sintagma „suntem cu toții manipulați”, cu concluzia foarte periculoasă: deci nu putem face, oricum, nimic, deci hai să ne-ngrijorăm), apar brusc informații (2) despre tot felul de manifestări energetice prin Bucegi, ori Piramide ce se-ntind din Vlașca-Teleorman până la Nistru, informații cu care nu putem face nimic, decât să râmânem gură-cască și să ne amplificăm sentimentul de neputință spirituală, ori, și mai grav, emisii susținute semi-oficial de tip flăcări multicolore, pe care iarăși nu știm cum să le digerăm.  Ideea acestor manifestări de care pomenesc este: nu faceți nimic, pentru că nu puteți, sau dacă faceți, urmați-mă pe „Mine”!

Cum decelăm acest tip de informații, de cele pozitive, evolutive? Foarte simplu: metoda bucuriei. Lilith are marele talent de a provoca orice numai bucurie nu, chiar dacă descoperirile sale sunt senzaționale. Ea vine cu un sentiment de neputință spirituală, de blocaj personal pe toate planurile. Mulți se tem de această „Lună neagră”, neînțelegând-o, acuzând-o pe nedrept că ea vine și ne fură liberul arbitru, lăsându-ne goi și neputincioși în fața sentimentului „habar n-am ce să fac acuma – sunt blocat total”. Este doar o iluzie – Lilith nu este nici măcar un corp ceresc, este un punct ce reiese din calcul, deci influența sa este doar de tip informațional – emoțional. Ea nu poate provoca, prin ea însăși, fenomene fizice, așa cum o poate face Pluton, spre exemplu, ci doar o stare de spirit. Orice informație ce vă provoacă un sentiment amar, dar care vă lasă ca la circ, face parte din ultima categorie menționată mai sus. Și orice informație care ne ajută, ne este utilă, și ne dăruiește – prin sentimentul de bucurie și de putință – un imbold în a face ceva pentru noi înșine, pentru a evolua și a ne autodepăși, reprezintă manifestarea pozitivă a acestei conjuncții – de fapt, scopul pentru care ea operează acum pe cer.

La acest dans al paranormalului vine la un moment dat și Marte, din Leu, de vis-à-vis, care are rolul de a incita și de a aducea multă zdrăngăneală și fanfaronadă în tot acest eveniment. Momentul maxim este declanșat undeva în jurul datei de 1 Iunie, iar domnul Marte este exact în postura celui care vine la o petrecere pentru a o strica, în cazul în care este ignorat…

Rolul lui Neptun, în această perioadă, este acela de a ne permite să ne jucăm cu imaginația noastră, de-a accesa acele pattern-uri din subconștient care ne pot face mai altfel, mai fericiți. El topește orice ancoră mentală pe care Vărsătorul, în nebunia lui de idei ar putea să o conceapă, tocmai pentru a ne oferi libertatea supremă – acea de a crea, de a ne imagina propria viață, propriul destin. Să citim cărți frumoase, cărți care ne amintesc de un viitor spiritual frumos. Sunt atâtea exemple: Iluzii, Alchimistul, Pescărușul Johnatan Livingstone, Cum să ne auzim îngerii, și lista poate continua…

Ideea, pe scurt, a evenimentului este: fraților, e timpul să ne evaluăm tâmpeniile din cap și să evoluăm, ori, dacă nu, ne facem de râs și… mai stăm o tură (atenție mare la Lilith, care este regina gafelor și a expunerilor jenante). Lăsați la o parte orice mesaje cu destinatar necunoscut, flăcările roz-bombon și piramidele de pe deal cu mare rază de acțiune, și haideți să urmăm invitația celor trei de a face ceva util, de bun simț și cu adevărat evolutiv. Să evităm ieșirile în față, de tipul ”să vă zic eu care-i adevărul, că voi este fraieri”, și să facem un demers spiritual constructive, educându-l în acest sens pe nenea Marte.

Până la noi ordine, eu, unul, rămân pe aceleași poziții: o sa fie bine!

Over and out.

Ionut Hristescu, 17 Mai 2010

Note:

(1) Chiron rezultă din împerecherea lui Cronos (Saturn) cu o nimfă; în momentul actului propru-zis, Rheea, soția zeului, îi surprinde, iar acesta se transformă, pentru a nu fi recunoscut, în cal. Se naște, deci, un centaur, așa cum îl știm din mitologie.

(2) Nu contest valabilitatea acestor informații, așa cum nu contest „ceva”-ul din descendența spirituală a acestui neam. Dar mă abțin în a le face publice, fără să înțeleg și să explic utilitatea lor. Așa cum spuneam, până la noi ordine, suntem pe șantier și lucrăm cu ceea ce știm.

Subiectul opozitiei dintre Saturn si Uranus a mai fost dezbătut; o abordare foarte bună în acest sens este cea a Mihaelei Dicu în revista Astrele (1). Eu am să prezint o viziune proprie, prin care voi încerca să surprind anumite esente, arome si alte chestii faine, cu iz de ceainărie, suetă si simboluri.

*

Scurt istoric

Această opozitie, desigur, face parte din ultimul ciclu Saturn – Uranus, demarat la sfârsitul anului 1988, si declansând marile schimbări ce au răscolit lumea în acea perioadă, al căror deznodământ nu-l putem bănui încă (2).

Din mitologie stim că întâlnirea dintre cele două zeităti, Uranus (tatăl) si Saturn (fiul) se lasă cu scântei si cu răsturnarea ordinii existente. Ceva vechi dispare, un raport de forte se schimbă. Vechiul bine devine rău si este înlocuit cu un nou bine.

Studiind momentul de start al ciclului anterior (celui actual) Saturn – Uranus, declansat în 1942 si finalizat în 1988, observăm că în acea perioadă se petrec două evenimente majore, ce au ca rezultat răsturnarea de forte pe plan mondial: armata germană pierde bătălia de la Stalingrad (1942), echivalent cu începutul sfârsitului, iar SUA intră în război (câteva luni mai devreme, sfârsit de 1941). Aceste două evenimente au un impact major nu numai în desfăsurarea ulterioară a războiului (deja pierdut după dezastrul din Rusia), ci în special economic: se consacră definitiv două mari puteri ce vor înlocui sistemul colonialist existent (astfel, nume ca Marea Britanie si restul trupei europene pierd, rând pe rând, toate coloniile), si care îsi vor împărti, începând din acea clipă, domnia asupra resurselor lumii.

Vorbesc aici de resurse, deoarece întâlnirea dintre cele două planete are loc în semnul Taurului, care este chiar semnul resurselor naturale planetare. Deci o răsturnare de forte ce are ca directie si scop controlul acestora .

În 1988, o nouă conjunctie (reîntâlnire) între cele două planete se petrece în Săgetător, semnul conceptelor, legilor si politicilor universale ce guvernează diversele sisteme. Asistăm, de atunci, la o schimbare rapidă de polarităti în toate domeniile: răul absolut devine bine, binele cel vechi devine rău, comunismul este dărâmat din temelii, dar, ulterior, nu mai este privit ca o chestiune de-un malefic absolut, capitalismul triumfă până se desumflă, lumea experimentând mai degrabă o cale de mijloc, socialistă; religiile sunt în derivă, nemaifiind capabile să sustină vechea dihotomie bine – rău, apar noi concepte etc…

*

Ce studiem?

Despre ultima conjunctie Saturn – Uranus încă nu stim mare lucru; rezultatele ei se vor vedea la sfârsitul ciclului, prin 2032, când vom trage linie si vom aduna. Dar putem să facem anumite analize interesante, si anume Simbolurile Sabiene (3) ale momentelor importante. Iaca:

Un nou mic picaj istoric, Mai 1942: conjunctie Saturn – Uranus în gradul Taurus 30: “Un cocos făcând paradă pe terasa unui vechi castel”. Sincer, ce imagine mai bună pentru cei doi “cocosi” internationali, SUA si URSS, făcând alternativ paradă pe vechile structuri, ale căror stăpâni absoluti erau acuma?

Apoi, momentul 1988; cei doi zei ceresti se întâlnesc iarăsi, de data aceasta în Săgetător, la gradul 28. Să aruncăm o privire asupra simbolului: “Un pod vechi, peste un râu frumos, folosit tot timpul”. În perioada ce urmează, asistăm cum toată lumea face pace cu toată lumea, se încheie definitiv Războiul Rece, rusii devin brusc buni, americanii încep să fie antipatizati din toate părtile, Vaticanul începe să dea mâna cu Ortodoxia, politicile economice se schimbă si, mai ales, se generalizează sistemul corporatist. Săgetătorul fiind responsabil cu legi, concepte si politici, vedem cum binele absolut nu mai este absolut, apar nuante, nuantele devin umbre, umbrele vor să ia formă, si invers. Asistăm la o derivă generală, deoarece nu mai există un sistem legic de valori fundamentale, la care să ne putem raporta.

Oricare ciclu planetar are patru secvente de bază: conjunctia, primul pătrar, când apar primele mici roade sau primele întrebări referitare la subiectul declansat la conjunctie, opozitia, când asistăm la marea provocare, ori examenul în fata audientei, dar si roadele însământării petrecute la conjunctie, si ultimul pătrar, când se cam incheie jocul: rien ne va plus, gentlemen.

Asa cum am spus, suntem la jumătatea ciclului. El se va sfârsi în 2032, când ne vom putea, probabil, raporta la noi sisteme filosofice aplicabile fiecărui domeniu pus în discutie. Nu insist acum asupra momentului 2000 (primul pătrar), când s-au ridicat, probabil, primele semne de întrebare: sistemul corporatist era la maxim, toată lumea alerga cu limba scoasă pentru a fi angajat într-o multinatională, noile politici internationale ne rânjeau fain de la Casa Albă, apărea socul estului, cu noile companii ce înghiteau pe cele vechi si traditionale, dar asistam si la o deosebită învigorare, pe noul-vechi front din Europa a politicii pan-europene, care tot un pod vechi peste un râu frumos este, până la urmă.

Acum suntem în momentul opozitiei. Cele două planete stau fată în fată, începând din 2008, privindu-se cu nesat si dându-si teste după teste. Doi zei giganti, măsurându-si puterile, neputând uita si neputându-se ierta unul pe altul. Urmarea: marea criză, pe care o gustăm cu totii, atât la nivel macro cât si la nivel de individ. Fiecare dintre noi resimte acut aceasta perioadă, prin diverse crize care-l traversează, în diferite aspecte ale vietii (3).

Opozitia de care vorbesc e foarte interesantă, deoarece planetele se privesc fată-n fată nu mai putin de 5 ori in doi ani si jumatate, prin miscări de du-te vino, mers direct – mers retrograd, hai încoace – lasă-mă-n pace. Ceea ce înseamnă că cei doi au multe de spus, deci suficiente elemente de testat. Primele patru momente ale confruntarii se desfasoara pe axa Fecioara – Pesti, iar finalul pe axa Berbec – Balanta.

Pe scurt: Uranus ne indica noul, excitatia imprevizibilului, iar Saturn – vechiul dar stabilul, concretul si cunoscutul din viata noastră. Opozitia celor doi are un mesaj cheie: eliminarea restantelor din trecut, pentru initierea de noi începuturi. Am avut curiozitatea să analizez simbolurile sabiene ale celor 5 puncte-cheie si uite ce-a iesit:

Momentul 1: 04 Noiembrie 2008 (4)

Virgo 19 (Saturn – vechiul) “Un concurs de înot”

vs.

Piscis 19 (Uranus-noul) “Un Maestru instruindu-si discipolul”

În timp ce unii îsi arată muschii si prostia, invitând la înfruntare, altii aleg să-si transfere filosofia si cunoasterea. Apar primele frământări.

Momentul 2: 04 Februarie 2009

Virgo, 21 (Saturn – vechiul): Echipa de basket a unei fete

vs.

Piscis, 21 (Uranus – noul): Un mielusel alb, un copil si un servitor chinez

Se continuă, deci, în concret, sporturile de echipă si înfruntările, în timp ce, pe tăcute, se încearcă o constientizare a situatiei.

Momentul 3: 15 Septembrie 2009

Virgo, 25 (Saturn – vechiul): Un steag coborât în bernă în fata unei clădiri publice

vs.

Piscis, 25 (Uranus – noul): Purificarea preotiei

Simbolurile devin extrem de grăitoare; Saturn coboară steagul, criza este recunoscută atât la nivel individual cât si general, în timp ce Uranus insistă în continuare pe latura spirituală.

Momentul 4: 26 Aprilie 2010

Virgo, 29 (Saturn, vechiul): Un om dobândind o cunoastere secretă din manuscrisul vechi pe care-l citeste.

vs.

Piscis, 29 (Uranus, noul): Lumina descompusă în culori la trecerea printr-o prismă

Până si vechiul acceptă înfrângerea, initiind un compromis legat de o cunoastere străveche. Simbolul noului este grăitor prin el însusi.

Aparent, vechiul a cedat, lumina a învins, dar… Iată că apare o ultimă confruntare, a 5-a din serie, de data aceasta pe o nouă axă, Berbec – Balantă:

Momentul 5: 27 Iulie 2010

Libra 1 (Saturn): Un fluture desavarsit, conservat pentru eternitate într-un ac

Vs.

Aries 1 (Uranus): O femeie apare din ocean, o focă-mascul o îmbrătisează.

Simboluri grăitoare, dincolo de frumusetea lor, a unei noi etape: vechiul, ceea ce a rămas valoros din el, este imortalzat, iar noul răsare, fiind acceptat de formele-vechi (foca mascul fiind o formă veche).

Observ foarte multe persoane în jurul meu, care sunt într-un demers spiritual deosebit, după ce au traversat această perioadă. Oameni care sunt gata, acuma, în sfârsit, să renunte la lucrurile vechi din viata lor, care-i tineau pe loc, si să demareze actiuni noi, în cel mai spiritual sens, căutându-si o vocatie, o directie, un ceva care să-i definească în mod autentic.

Ultima opozitie este cu atât mai interesantă, cu cât formează un careu în T, un aspect extrem de dinamic si dătător de fortă cu Pluton din Capricorn. Să ne uităm putin:

Pluton la Capricorn 4: Un grup de oameni, urcând într-o canoe mare, pentru o călătorie pe apă.

Pluton cheamă, deci, la regrupare; va exista o tendintă de reunire în noi structuri, Capricornul fiind responsabil cu acestea. Dar aceste noi structuri vor trebui să corespundă unor criterii de putere, si vor fi supuse unor Atari teste. Se vor concretiza noi idei, posibil să apară noi personalităti de fortă. Hades, zeul adâncurilor, nu se joacă: vor fi distruse până la temelie structuri ce nu sunt viabile, chestiune care trebuie să ne bucure pe fiecare dintre noi. În fond, cu totii suntem nemultumiti de situatia existentă, pe toate planurile.

*

La final:

Să ne aducem aminte că din confruntarea celor doi zei ia nastere Afrodita, zeita dragostei, a frumusetii, si a savoir-vivre-ului. Există întodeauna o parte bună, un Venus, în toate. Întâlnirea fată-n fată dintre celor doi nu vrea decât să readucă noul în viata noastră, un nou uitat, si totusi… atât de vechi.

Pentru cine a citit Iluzii, de Richard Bach, să ne aducem aminte de mica plăntută ce are curajul să se desprindă de pe albia râului, si să se lase purtată de acesta. Uranus este acum, încă, în semnul Pestilor, si ne invită la o călătorie imprevizibilă spre ceva-ul frumos din noi. Va veni si nepotul său acolo, Jupiter, începând cu luna Iunie, pentru a da o mână de ajutor, sperantă si încredere.

Să purcedem, deci. Si, nu uitati: o sa fie bine!

Note:

1. Mihaela Dicu – http://www.astrele.ro/2009/09/25/opozitia-saturn-uranus-2008-2010/

2. În acea perioadă demarează si alte două cicluri grele, Saturn – Neptun si Uranus – Neptun.

3. Este interesant de studiat, pe harta fiecăruia, ce a însemnat această opozitie, si către ce ne îndreaptă ea. Recomand harta tip case întregi, pentru a observa mai bine schimbarea axelor la momentul 5.

4. Momentele reprezinta punctual de maxim, cand cele 2 planete sunt in opozitie astronomica exacta. In practica, datorita duratei lungi de tranzitie a fiecarei planete, se iau in considerare perioadele adiacente.

de Ionut Hristescu, Cluj, 13 Mai 2010

Sunt multe situațiile din viață când simțim ca am vrea sa actionam intr-un fel care sa reflecte natura noastra intima si parerea ce o avem despre noi, insa rezultatul final este un dezastru, in fata caruia privim neputinciosi.

Am analizat acest subiect de foarte multe ori pe pielea mea, descoperind ca este vorba de influenta Ascendentului.

Cum raspunsul la aceasta intrebare – care este deosebirea fundamentala intre Soare si Ascendent intr-o astrograma – mi-a ramas neclara pentru multi ani dupa ce am inceput studiul astrologiei, am luat hotararea sa scriu aceste randuri pentru cei care se confrunta cu aceeasi dilema: ce este, domnule, Ascendentul asta?!?

*

Am sa fac o paralela, un mic scenariu de film: suntem in situatia de a merge la o petrecere. In fata noastra se afla usa de intrare in casa in care va fi acea petrecere. Inauntru nu stim exact cine este – poate doar banuim, dar nu cunoastem exact. Care este sentimentul in momentul in care intram? Si cum ne facem remarcati, cum ne intampina cei din interior, care este relatia noastra subtila cu ei?

Ascedentul este raspunsul la cele doua intrebari:

1. care este prima mea reactie in momentul intrarii (si mai ales, ce ma face pe mine sa intru)?

2. cum ma repereaza ceilalti, in mod aprioric si pur subiectiv, prin felul meu de a fi, de a vorbi, prin gesturile si comportamentul subtil ce le ofer?

*

Ascendentul este o masca, o arma, o unealta. El ne indica, intr-o oarecare masura, corpul fizic, deoarece prin Ascendent se face sesizata aparitia noastra in lume.

Soarele este cel care da raspunsul la intrebarea “cam cine sunt eu”, cu ce ma identific; dar Soarele este departe, inauntru, in interiorul fiintei noastre: el este Unitatea Centrala. El nu are alta treaba decat sa straluceasca si sa raspunda la intrebari, daca are chef – este Majestatea Sa…. Ascendentul, insa, e soldatelul care pleaca la lupta si infrunta viata.

Noi nu ne identificam intotdeauna cu acesta, cu Ascendentul adica (decat in cazul prezentei Soarelui acolo); uneori este chiar o povara. Eu nu ma identific cu corpul meu, cu gesturile mele – poate fi chiar neplacut cand ma gandesc la ele. Imi dau seama ca “eu sunt altceva” si ca – uneori – corpul si comportamentul ma stanjenesc in a arata cine sunt cu adevarat, cu ce ma identific eu.

Ascendentul poate fi asemanat cu un costum pe care-l port; intr-o masa de oameni, cineva ma va identifica nu drept “hei, tu, Ion, cel care esti ceea ce esti”, ci “hei, tipul ala cu costum verde”. Este transpunerea in practica astrologica a zicalei “haina-l face pe om”. Uneori costumul e mai fain, alteori e mai stramt sau mai larg, stanjenindu-ne, nepotrivindu-se cu un anumit aspect al naturii noastre. In plus, atunci cand purtam – sa zicem – un element vestimentar mai deosebit, costumul nu va mai iesi asa de bine in evidenta, cat va iesi acel accesoriu. In cazul in care port un joben, sau o umbrela, ori o esarfa mai hoatza, oamenii nu vor mai spune “tipul ala in costum”, ci “tipul ala cu joben”. Jobenul este jucat, in astrologie, de prezenta unei planete in conjunctie cu Ascendentul. In acest caz, semnul nu pierde din importanta (nu poti sa omiti niciodata costumul), dar este colorat de planeta – de joben. Jobenul atrage atentia, iar eu ma simt impins in a ma comporta ca un tip cu joben mai degraba decat ca un tip cu costum. Jobenul este “marca”, semnul distinctiv in acest caz.

Semnul de la Ascendent ne indica modul in care percepem noi aceasta “petrecere” care este viata, si ce costum trebuie sa imbracam pentru a ne adapta acestui eveniment.

Un exemplu: in cazul Berbec-ului acolo, viata este o lupta, ori un teren de sport, deci trebuie sa ma imbrac in uniforma militara (sau in trening). Daca o avem si pe micuta Venus acolo, careia nu-i place deloc cariera militara (adica zodia Berbec), s-ar putea sa ne pomenim cu o uniforma calcata proaspat, avand pe dedesupt o camasuta mai funky, daca nu chiar roz, niste cizme date cu lac, si un fular ecossaise aruncat neglijent peste umar, ori un trening Gucci, perfect ca stil dar total nefolositor in cazul unui concurs de tranta… Iar in situatia lui Venus disonant acolo, sigur vom aparea in fata camarazilor in rochie de bal, stricand tot chose-ul Berbecului…

Un alt element foarte important este cel al planetei care guverneaza semnul Ascendentului; aceasta ne arata maniera in care actionam “imediat dupa”. Un Ascendent Rac, sa zicem, avand insa Luna in Berbec, vom sesiza ca actioneaza intr-o maniera impetuoasa, spontana, foarte barbateasca: nimic nu ne face sa ghicim cacaiala care l-a costat ani de viata pana sa ia acea decizie. In momentul, insa, in care s-a pornit, a facut deci primul pas, Luna il impinge la lupta….

*

Abordand tema de mai sus intr-o maniera informatica, Descendentul este INPUT-ul (poarta de intrare a informatiilor), iar Ascendentul este OUTPUT-ul (ce iese).

In Astrologia clasica, auzim vorbindu-se despre Descendent ca fiind tipul de partener pe care-l alegem, cum ne comportam intr-o relatie, etc. Eu vreau sa explicam putin, luminand acesti termeni. In Casa a VII-a are loc acel de proces numit “invatare prin mimetism”: este ceea ce vad eu la celalalt, si incerc sa-mi insusesc, pentru a-mi completa personalitatea. Zodia de la Descendent ne arata care este maniera in care noi primim (cel mai bine) aceasta informatie; iar daca se intampla sa fie si-o planeta pe acolo, realizam si cu ce tip de informatie cochetam. In ambele situatii, insa, este vorba de un mod de a percepe de la celalalt (si prin “celalalt” vorbim atat de omul brusc intalnit pe strada, cat si despre partenerul cu care stam o viata) informatia – gesturi, atitudini, pareri – de care avem nevoie.

La polul opus, dupa ce toata informatia primita prin Descendent a fost procesata de Soare, de Unitatea Centrala si integrata, la Ascendent se realizeaza “prima miscare”. Acolo vedem rezultatul final: in acest camp este vizibila decizia Soarelui. Prin Ascendent, adica.

*

Ca o concluzie, putem spune ca afirmatia Soarelui este “eu ma simt bine asa cum sunt, treaba mea este sa stralucesc, indiferent de ceea ce faci tu, acolo, pe campul ala de lupta care este viata…” El ne hraneste ego-ul, orgoliul, sentimentul de a fi cineva sau ceva, chiar daca aceasta nu este foarte adevarat, dar este necesar pentru a fi intergrati – e mai util sa ai o imagine, o impresie despre tine insuti, chiar falsa, decat sa nu ai niciuna si sa te simti stingher pe acest pamant. Ascendentul este impulsul primar, originar al fiintei, si prin perechea pe care o face cu Descendentul ne arata modul in care interactionam nemijlocit cu viata.

Soarele va integra, ulterior, aceste experiente si interactiuni, intarindu-si sau diminuandu-si parerea despe sine.

Note:

1. O modalitate de a vedea fiinta asa cum este ea, nemijlocit, este studiul axei Casa a IV-a – Casa a X-a. Soarele ne arata ego-ul, si prin soare aflam cum putem cel mai bines a gadilam orgoliul cuiva, dar nu ne arata neparat cum este, ci doar “cine crede el ca este”.

2. Recomand “Casele astrologice – spectrul experientei individuale”, Dane Rudyar. Eu am dat o interpretare la indemana, demna de un handbook, dar o interpretare a Ascendentului intr-o maniera exhaustiva gasim acolo.

Ionut Hristescu

Unei tari, la fel ca unui nou-nascut, i se poate intocmi o harta a cerului, o astrograma deci, pentru momentul exact al nasterii sale. Si din aceasta harta se extrag atat caracteristicile fundamentale ale noii entitati create, cat si potentialul si directiile sale de dezvoltare.

*

Un mic intermezzo istoric.

Interpretez harta nasterii Romaniei ca fiind cea din 1859. Evenimentele ulterioare – Marea Unire 1918, venirea/ caderea comunistilor, republica, etc., sunt doar adaugiri, incercari, crize prin care trece copilul nascut la 1859. Spun aceasta deoarece atunci se iveste, practic, constiinta romaneasca: este oficializat numele de “Romania”, suntem recunoscuti international ca tara, se pun bazele limbii romane moderne, prin Eminescu si Creanga, apare prima Constitutie, se creeaza o gramada de institutii ce definesc un stat modern (institutii care exista si astazi). Ca un exemplu graitor vis-à-vis de “romanism”, citind textele lui Caragiale, ne regasim, (din pacate) intru totul in personajele acelor ani. Iar Caragiale moare in 1912, deci cu mult inainte de Marea Unire.

*

Iata, deci, harta noastra: o tara avand Soarele in semnul Varsatorului, Ascendentul in Rac, iar Mijlocul Cerului, “antena”, in semnul Pestilor, in conjunctie cu planeta Neptun.

Astrologia, indiferent de ramura ei, are doua directii mari de dezvoltare: astrologia centrata pe eveniment (“ce s-a intamplat” sau “ce s-ar putea intampla”) si astrologia centrata pe entitate, pe potentialul sau de realizare, numita si astrologie evolutiva. S-a dezbatut mult, pe forumurile de astrologie, harta natala a Romaniei, din prima perspectiva (ce conducatori am avut, ce evenimente ne-au marcat s.a.m.d.); personal, fiind adeptul astrologiei evolutive, am sa incerc a abordare un pic diferita.Un raspuns, sa zicem, la intrebarea “ce e de facut?”.

Sa intelegem din start ca Romania, nascuta fiind sub semnul Varsatorului are mare nevoie de experimentare. Tot ceea ce se face trebuie sa indeplineasca aceasta cerinta – experimentarea, noul, cunoasterea; daca nu, vom afla marea putere distructiva a astrului coordonator al acestui semn – Uranus.Uranus se plictiseste foarte repede, iar pozitia sa in casa a XI-a arata nevoia acestuia de implicare in proiecte de viitor. Nu ne mira, deci, succesul cercetatorilor romani in toate domeniile, dar acesta este un subiect din categoria “cat de frumosi si destepti suntem”, si stim cu totii asta… Retinem, deci, primele cuvinte cheie: experimentare, viitor, cercetare.

Si ce anume trebuie sa experimentam? Ei bine, sa ne mai uitam la harta noastra: un Neptun cocotat taman pe Mijlocul Cerului (rolul nostru in lume, ca natiune), da evident o tenta mistica si spirituala acestui rol. Un succes ce poate fi reputat prin viziune, imaginatie, credinta. Daca ar fi sa sintetizez cele 3 cuvinte intr-unul singur, acesta ar fi: vis. Spuneam si altadata ca eu judec oamenii prin visele lor. Si aceasta deoarece prin ceea ce visam definim cu adevarat ceea ce suntem, care este aspiratia sincera a sufletului nostru. Restul ne arata doar ceea ce am fost invatati, educati, formati. “Nothing happens unless first a dream”. Iar Neptun este zeul viselor. Dar, atentie: Neptun dizolva, mistifica si inseala daca nu ii este respectata natura sa adanca. Zeul se supara daca este neglijat. Adica exact ceea ce se intampla pe la noi. Natura duala a lui Neptun este infatisata prin singurele doua instututii care au existat nestingherite de sute de ani pe la noi: Biserica, in sensul bun si inselaciunea, in celalalt. Ambele sunt manifestari ale lui Neptun, si ambele exprima aceeasi necesitate de eludare a concretului. De aici si natura noastra pur mioritica: constiinta ca vom fi salvati oarecand de o oarecare minune. Minuni care apar, intr-adevar, periodic. Neptun acolo, sus, trebuie deci folosit, exploatat, la maximum. Sa visam, deci, sa ne aducem aminte de ceea ce am visat odata sa fim, de ceea ce am trait cu inima, de lucrurile care ne bucurau si ne faceau sufletul sa tresara sincer. Acesta e Neptun, in toata splendoarea lui, si acesta e spiritul nostru.

Am definit, pana acum, cuvintele cheie care ne pot ajuta sa intelegem natura noastra ca natiune, si care ne pot ajuta in cazul in care vrem sa realizam ceva: proiect, experiment, viitor, vis. Ca sa subliniez intr-un mod exagerat combinatia celor doua planete, am sa spun ca noi suntem in situatia unui om care vrea sa ajunga la Ploiesti, si care se hotareste sa ia trenul. Pe drum, evident, locomotiva se strica, apar intarzieri, mecanicul e beat si face manevre gresite, omul intarzie. Ajuns la destinatie, nervos, transpirat si cu banii luati, se apuca sa sudalme guvernul, CFR-ul, armata, presedintele, in general viata… Si eu il intreb, atunci, politicos: “dar de ce ai luat trenul, cand puteai foarte bine sa te teleportezi?”

Am exagerat, desigur, dar acest este sensul si directia noastra de mers ca natiune; noi un singur lucru trebuie sa intelegem: nu se mai foloseste trenul! Sa inventam lucruri noi, sa fim creativi, sa visam, sa punem in aplicare aceste vise, sa credem! Si vom reusi!

Atentie mare la concret: Uranus este in semn de pamant, si anume Taur, iar tot ceea ce facem va trebui sa aibe o baza concreta. Noi avem un mare talent in a bate apa in piua pe teme spirituale, visand la piramidele din Bucegi si spiritul ocult al dacilor (cu care sunt intru totul de acord, de altfel), dar – atentie mare: disciplinele spirituale, si orice alta viziune de tip mistic trebuie sa fie foarte practice, pragmatice as putea spune. E plina Romania de vizionari multicolori care ne povestesc tot felul de chestii foarte faine dar inutile. Sa insistam, deci, pe util, pe practic, pe chestiuni care – chiar daca tin de occult, de spiritual – au si o finalizare concreta. Sa nu uitam ca cele doua planete guvernatoare ale Varsatorului – Saturn si Uranus, se afla pozitionati in semne fixe si case cadente. Concret, deci, pe cat se poate! Je vous en prie!

*

Dupa 2000 de ani de opresiune si interdictii, ne trezim brusc, in iarna anului 1989, cu totul liberi. Se interpreteaza acest moment in multe moduri, dar adevarul este unul singur: suntem liberi sa experimentam ce vrem. Sa ne urmam visul. Daca ceva nu merge, insemna ca acesta nu este visul nostru. Incercarea de implementare a modelului german, a celui japonez sau suedez va esua lamentabil. Ceea ce deja exista pentru noi este desuet, chiar obsolete. Iesit din uz, adica.

Sa punem mana pe creion si hartie, sa visam, sa ne scriem visele si proiectele, si mai ales sa credem in ele. Si se vor realiza, cu siguranta. Cu cat mai nebun este acest vis, cu atat mai mari sunt sansele ca acesta sa se implinesca. Traiasca si infloreasca Neptun si Uranus!

de Ion Hristescu

Harta astrala in momentul 5 Februarie 1859 (stil nou), ora 14:41, Bucuresti, GMT+1:44 (momentul alegerii lui Cuza)