AstroLight

Articolele din categoria ‘Ozana Cristea’

Daca vrei sa contempli adevarata muzica a vietii, te invit sa patrundem impreuna in fascinanta lume a naturii.
Gaseste-ti asadar, un loc linistit in sanul acesteia si inchide ochii. Lasa-te cuprins de relaxare si fii spectatorul propriei tale lumi. Simte-i linistea… Vei observa ca oricat te-ai stradui sa te cufunzi in ea, aceasta este tulburata de un freamat continu, cu diverse variatii de intensitate sau de ritm, ce trezeste in sufletul tau diverse senzatii.
Indrapta-ti atentia spre sunetul naturii care se exprima prin vant, ploaie sau fosnetul frunzelor si simte-i vibratia plina de energie, ca pe o muzica exterioara ce se revarsa in interiorul tau, inundandu-te cu bucurie. Integreaza-te si fii fericit ca faci parte din ea. Tu esti o picatura ce formeaza acest imens ocean viu.
Priveste in inaltul cerului si vei vedea norii ce danseaza pe cer transformandu-se mereu dintr-o forma in alta. El reflecta insasi evolutia sufletului tau, norii fiind chiar gandurile si sentimentele tale care se redefinesc evoluand continu.
Indreapta-ti apoi privirea spre crengile copacilor si lasa-te invaluit de senzatia freamatului verde al vietii. Crengile se apleaca in bataia vantului cu flexibilitatea celui mai intelept care cedeaza pentru a nu se rupe, armonizandu-se cu forta exterioara a acestuia si revenind apoi la starea initiala de demnitate. E ca in existenta noastra atunci cand suntem ghidati de curentul destinului fiecaruia dintre noi. In functie de intensitatea lui ne putem apleca si noi precum aceste crengi ca sa nu ne loveasca prea tare forta acestuia, pentru a reveni apoi la normal, la linistea de dinainte atunci cand furtuna experientei de viata a trecut. Totul curge, totul se transforma pentru a se armoniza, ca intr-un dans pe muzica placuta a vietii.
Asculta ciripitul pasarilor scaldate in soarele primavaratic si lasa-te invadat de cantecul gingas si dulce al fericirii. Ce poate fi mai frumos decat aceasta expresie a vitalitatii?
Respira adanc umplandu-te de bucuria de-a trai si da glas preaplinului fiintei tale, precum pasarile. Deschide-ti larg portile sufletului tau si lasa-l sa zboare spre cele mai inalte culmi ale iubirii. Indragosteste-te de universul tau si canta impreuna cu el, cu toata increderea si forta bucuriei tale. Cantand participi si tu la aceasta oda a fericirii care este viata.
Permite-ti acest dar. Pana acum ti-ai manifestat doar placerea ascultarii cantecelor altuia. Ai privit mereu catre ceilalti, concentrandu-te mai mult asupra vietii lor decat asupra vietii tale. Ai trait prea mult prin intermediul televizorului, lasandu-ti simturile sa adoarma si sufletul sa se acopere cu straturile grele ale gunoaielor sociale. Prea mult infern pentru spiritul tau!
Intoarce-ti privirea catre tine insuti si permite-ti sa traiesti din nou. Patrunde in universul tau interior si asculta-i muzica. Dupa un timp vei auzi pulsand in adancul fiintei tale un sunet infundat de toba ce impune ritmul propriei tale vieti. E inima ce bate pentru tine in fiecare clipa, neincetat, cu frecventa micilor tai pasi spirituali nevazuti, dansand pe muzica vesela sau trista a sentimentelor. Continua sa asculti… si vei percepe un sunet suav ce-nvaluie acest ritm ametitor al vietii tale, ducandu-te cu gandul la valurile inspumate ale marii ce mangaie plaja si-apoi se retrag pentru a o imbratisa din nou si tot asa, la infinit. E suflul respiratiei tale in care se scalda bucuros sufletul tau, ce se dilata sau se contracta (precum plamanii), in functie de fericirea sau nefericirea cu care ti-l hranesti, in fiecare moment.
Totul e muzica si dans, atat in tine cat si-n afara ta. Si sti de ce? Pentru ca bariera dintre inauntru si afara, de fapt, nu exista. Tu si Universul sunteti contopiti formand un intreg asa cum doi parteneri de dans pot forma o singura persoana dizolvandu-se in muzica.
Asculta deci, creatia melodioasa a vietii tale si lasa-te invadat de acordurile ei placute. Simte-i vibratiile binefacatoare si transforma-te in muzica, devenind mai mult decat un simplu spectator al propriului tau univers. Participa cu incredere la marea opera de arta care esti chiar tu. Daca tu nu o faci, atunci cine?
Devin-o cine ai vrea tu sa fi, inzestreaza-te cu cele mai frumoase podoabe sufletesti si fredoneaza-ti cantecul destinului care-ti place. Hraneste-te cu iubirea din jurul tau daruind la randul tau iubire si danseaza pe aripile fericirii in fiecare zi a vietii tale.

de Ozana Cristea

jjj

jjj

jjj

jjj

jjj

jjj

jjj

jjj

jjj

jjj

felicitare realizata de Ozana Cristea

Candle Flame by Paul Brentnall

De aproximativ 2000 de ani sarbatorim Invierea Domnului. Ne intoarcem in timp an de an, dintr-o nevoie spirituala de a intelege adevarul dincolo de aparenta sa infatisare, adevarul care ne uneste pe toti si care se poate regasi in sufletul fiecaruia dintre noi. Cautam adevarul pretutindeni in afara noastra, ca si cand el ar trebui sa existe in exterior… il cautam in vorbele si faptele lui Iisus, in Biblie, in vorbele duhovnicesti ale preotilor si ne hranim sufletul cu ele. Dar cu toate astea suntem tot mai flamanzi…  Si fiindca ne simtim sufletul atat de gol incercam sa-l umplem cu cele mai alese bucate. Mancam si ne simtim bine de fiecare data. Pastele a devenit pentru cei mai multi dintre noi o noua ocazie de a manca zdravan si a bea fara rezerve. Doar e Pastele!
In fiecare an Il sarbatorim pe Hristos desi nu intelegem nimic din simbolul acestei sarbatori. Il preamarim pe Hristos dar nu prea ne intereseaza sa ne insusim invataturile sale. Ne dam drept credinciosi in El dar nu credem in Iubire. Inca mai consideram ca iubirea e un pacat si/sau o slabiciune umana. Inca mai judecam ca sentimentele si emotiile trebuiesc inabusite in favoarea luciditatii mintii. Inca ne mai subjugam inima. Dar credem in Iisus Hristos!
De 2000 de ani noi nu am inteles cine este, de fapt, Iisus si care a fost rolul sau in lume. De 2000 de ani Il sarbatorim in acelasi fel, fara sa aducem nicio schimbare in structurile noastre mentale. Am preluat doar ce ne-a convenit mai mult: ouale rosii, cozonacul, mielul si vinul. Ne mai ducem si pe la biserica ca sa fim in randul lumii (adica de fatada) si facem niste cruci pana in pamant. Dar atat! In sufletul nostru ramane acelasi gol teribil. Doar mintea e satisfacuta ca a facut „ce se cuvine” fiind departe de a percepe adevarul – adevarul lui Iisus si al fiecaruia dintre noi.
Iisus Hristos este un simbol al iubirii si tot ceea ce a facut pentru noi, oamenii, dovedeste acest lucru. Invataturile Sale ne vorbesc despre iubirea sincera si neconditionata, despre iertare si despre incredere in fortele superioare ale Binelui. „Iubeste-l pe celalalt ca pe tine insati” se manifesta din ce in ce mai rar in randul oamenilor iar „Daca cineva iti trage o palma intoarce si celalalt obraz” lipseste cu desavarsire. Si pentru ca iubire nu e intre semeni, nici iertare nu are cum sa fie. Cum ar putea sa existe credinta in Dumnezeu? In ce fel de Dumnezeu sau de Iisus am putea sa credem daca nu in unul al iubirii, al iertarii si al pacii?
Ne-am obisnuit sa cautam adevarul oriunde in afara noastra, numai in noi insine nu si tot ceea ce ni s-a servit drept informatie am luat-o de buna ca niste copii inocenti si naivi. Si ignorand intuitia propriului suflet ne-am vandut mintea unui „Dumnezeu care ne pedepseste” invatandu-ne indirect sa ne pedepsim si noi intre noi. Dumnezeu este modelul pe care il avem de urmat. Toti am vrea sa facem ca tata si ca mama atunci cand suntem mici si parintii nostri par a fi adevaratii nostri Dumnezei, nu? Prin urmare am invatat de la un „Dumnezeu crud” ce este cruzimea si ne-am comportat ca atare. In plus, am ascultat sugestiile faptului ca „suntem niste pacatosi” si am devenit.
Ce-ar fi daca ne-am da voie sa credem intr-un Dumnezeu al iubirii si daca am afla dintr-o data ca fiecare dintre noi este un fiu al lui Dumnezeu, un Iisus latent, in devenire? Daca ne-am intreba sufletul am intelege instinctiv ca un Tata Creator nu poate fi razbunator si prin urmare, nici un copil de-al sau nu poate fi pacatos. Nu ar avea cum. Doar e facut dupa „voia Sa” si dupa „chipul si asemanarea Sa”. Daca copilul este pacatos atunci si Tatal este, ceea ce este absurd!
Deschide-ti inima si asculta-i glasul stins ce vrea sa cante un sentiment de iubire. Nu-l mai inabusi cu mintea ta, nu-ti mai fie rusine cu el. Nu esti un pacatos ci esti cea mai minunata fiinta. Pentru ca esti facut din Tatal. Esti si tu parte din Dumnezeu. Si pentru ca Dumnezeu este iubire, dupa cum si-n sufletul tau e, atunci exprimati-o si iubeste cu toata deschiderea asa cum si Iisus te iubeste si Dumnezeu si eu. Acest articol e scris pentru tine cu toata dragostea mea. Ti-a fost dat sa-l citesti tot din dragoste, ca un dar de la Divinitate, la fel cum ti-a fost dat sa intalnesti fel si fel de persoane de la care ai putut invata ceva si fel de fel de evenimente cu un rol evolutiv pentru tine. Pentru ca Dumnezeu te iubeste!
Te invit sa cream un altfel de Paste. Hai sa-L sarbatorim altfel pe Iisus. Fara sacrificii animale, fara lacomie si fara destrabalare. Ci doar cu dragoste. Acea dragoste pura si sincera pe care sufletul tau o poate simti pentru fiecare fiinta, o dragoste in care bucuria de a trai este mai presus decat orice si prin care sufletele pot intelege adevarul si simbolul Invierii.
Invierea sufletului prin iubire.

de Ozana Cristea

Se spune ca „omul sfinteste locul” atunci cand acesta ajunge la desavarsire, manifestandu-si plenar capacitatile si spiritul divin. Fiind parte a Intregului el are forta de a amprenta cu vibratia sa energetica intreaga materie cu care intra in contact, pamantul pe care poposeste, locul. La randul ei, materia ii ofera acestuia din energiile sale. Fiecare loc de pe pamant isi are propria sa energie precum si fiecare floare isi are propriul sau parfum. Iata de ce exista locuri in care ne simtim bine si altele in care nu, locuri in care devenim dintr-o data mai creatori, mai apropiati de Dumnezeu si locuri in care anxietatea si depresia ne strange mintea si sufletul. Fiecare taram, fiecare tara are propria sa energie. Studiind harta astrala a unei tari, luand ca referinta data constituirii acesteia, putem afla o serie de date despre aceasta, date despre influente energetice astrale ce se rasfrang inconstient asupra locuitorilor sai.

Relatiile intersexuale pe teritoriul Romaniei
In Romania relatiile dintre barbati si femei pot fi influentate mai mult sau mai putin de cudratura dintre Marte si Venus ce se observa in astrograma acestei tari. Aceasta cuadratura, desi poate fi resimtita de catre noi, oamenii, ca o pedeapsa, ea are un rol corector si evolutiv in ceea ce privesc atitudinile noastre relationale intersexuale. Totodata, ea este o invitatie la constientizare a rolului fiecaruia dintre noi, barbat sau femeie, in cadrul unei relatii in sensul transformarii mentalitatilor in care ne-am complacut de-a lungul vremurilor.
Astfel am putea spera ca atat barbatul cat si femeia, descoperindu-si adevarata valoare si misiune din aceasta existenta, le va putea explora la maxim, trecand de la lupta de „care pe care” la pace si armonie si de la egoism la altruism. Totodata ei sunt obligati sa-si depaseasca  limitele si vechile valori ce pornesc de la Nodul Sud in Fecioara (al Romaniei) care le-a indreptat pana acum atentia prea mult catre domenii materiale, catre munca epuizanta pentru supravietuire, cultivandu-le in exces simtul critic si nenumaratele pretentii de la celalalt ce se rasfrang in comunicarea cu semenii lor (NS in Casa III, a Comunicarii).
Dificultatile de relationare sunt un semnal de alarma ce ne conduce spre introspectie si constientizare, impingandu-ne spre valul ce ne duce catre Sensul Vietii noastre, de romani, respectiv spre Nodul Nord in Pesti (dupa cum ne indica harta astrala a Romaniei). Meditand asupra vietii noastre putem auzi vocea surda a sufletului nostru cum striga dupa iubirea autentica si neconditionata, prin care fiecare roman simte nevoia sa fie acceptat si apreciat asa cum este el. Fiecare, femeie sau barbat, isi cere inconstient recunoasterea in fata celuilalt, recunoasterea divinitatii din el insusi.
Femeia din Romania a inceput sa-si ceara de la partenerul sau aceste drepturi de apreciere, respect si valorizare, cu atat mai mult cu cat ea se afla intr-o pozitie dominata in Casele Cerului astrogramei acestei tari, fata de pozitia in Casa Astrologica a barbatului. Vorbesc aici de Casa VI, a Muncii in care este prezenta Venus (femeia), o pozitie supusa fata de Casa X, a Conducatorului in care se afla Marte (barbatul). Iata de ce, de generatii intregi am tot asistat la tendinta de asuprire a femeii de catre barbatul ei, tendinta ce se doreste din ce in ce mai mult schimbata, creand nemultumiri intense atat din partea femeii care acuza, cat si din partea barbatului care simte ca ii scapa femeia de sub control.
In functie de educatie si gradul de evolutie spirituala a cuplului, in unele zone ale Romaniei mai exista si astazi tendinta ca femeia sa fie confundata de catre sotul ei cu un animal si tratata ca atare. Tine tot de Casa VI in care se afla Venus(femeia). Relatia pare a fi armonioasa: in timp ce sotul este stapanul care dicteaza regulile propriului „regat” asteptand sa primeasca ca un rege totul de-a gata,  sotia este servitoarea umila, supusa si responsabila pentru toate. Si chiar face fata uimitor de bine, fiind dotata cu un spirit intreprinzator si practic deosebit, specific semnului zodiacal Capricorn in care se gaseste Venus. In viziunea unui barbat involuat spiritual, ea este doar o „vaca incaltata” si prin urmare, este normal din punct de vedere al unui astfel de sot, sa fie tratata asa. Inca mai exista barbati care isi considera femeia net inferioara pe baza legii fortei fizice. Cu cat este mai puternic fizic, cu atat isi dovedeste suprematia si de multe ori isi masoara forta fizica cu femeia lui, dovedindu-si statutul superioritatii sale. Si cu un Marte in Berbec barbatii au toate sansele sa iasa invigatori in fata celor mai putin dotate natural cu forta fizica.

Cu toate astea, atat barbatii cat si femeile se dovedesc a fi extrem de sensibili, intr-o tara cu Luna in Pesti. Barbatii desi dovedesc o alura, forta, impulsivitate, egoism de tip Berbec, totusi in sufletul lor se poate regasi adesea o sensibilitate care pe unii ii face sa planga de emotie iar pe altii ii poate impinge spre cufundarea emotiilor in alcool. Marea majoritate isi simt limitele in mod inconstient si isi regreta faptele. Pe de alta parte, ei simt o nevoie acuta de afectiune autentica din partea femeilor lor si sufera intens pentru racirea relatiei. Abuzul si puterea nu-i face tocmai fericiti ci le da o satisfactie egotica de scurta durata. Ei se simt adesea inutili in cadrul familiei si negasindu-si locul si preocuparea se plictisesc ingrozitor. Multi barbati ai acestei tari se pot confrunta cu acest sentiment de inutilitate si devalorizare personala inconstienta datorita faptului ca nu isi folosesc calitatile in sensul ajutorarii semenului lor, a partenerelor de viata, conform Sensului Vietii din Pesti a tarii natale.
Imensa energie de tip Berbec si calitatile de conducator il poate face pe barbat sa fie extrem de util in familia sa, alaturi de sotia iubita. El isi poate ajuta efectiv femeia la treburile domestice, eliberand-o pe aceasta de poveri care ii depasesc capacitatile fizice, invatand-o sa se bucure de viata si de dragoste alaturi de el. Barbatul roman, in baza acestor influente astrale,  are capacitatea sa-si canalizeze energiile ridicandu-si femeia la nivelul sau superior, mandrindu-se cu ea si cu copiii sai, depasindu-si orientarea spre sine in favoarea orientarii spre familie, cuplu, ca fiind parte din el.
De asemenea, tendinta de cautare a fericirii extraconjugale care poate l-a ademenit uneori, isi poate gasi linistea si fericirea in cadrul propriului sau cuib conjugal, alaturi de sotia si copiii sai, trecand de la plictiseala si monotonie la participarea activa de a gasi noi modalitati de recucerire a partenerei de viata, reinventand mereu relatia pe baze solide de prietenie autentica, (dupa cum ne indica inflentele astrale ale Soarelui Romaniei din Varsator, care ne-a facut dintotdeauna sa fim un popor primitor, altruist si prietenos, in comparatie cu alte popoare). Astfel, manifestandu-si calitatile in mod plenar, acesta isi poate dobandi implinirea sentimentala si  valoarea de sine, facand pasi importanti spre armonie si fericire.
La randul ei, femeia cu influente de tip Capricorn are nevoie de valorizare si isi cere dreptul la egalitate si respect in relatia cu sexul opus. De aceea vedem astazi cat mai multe femei ocupand posturi specific masculine, tocmai dintr-o nevoie de a-si dovedi valoarea si competenta in fata barbatilor.
In relatia cu sexul opus ea pare usor de cucerit insa atat de greu totusi, intrucat dragostea femeii nu poate fi totala in conditii de inferioritate…  iar cuadratura se manifesta punandu-i barbatului rabdarea la incercare iar femeii valoarea sub semnul intrebarii. Femeia are nevoie de dovezi de dragoste care sa o faca sa se simta valoroasa, speciala in fata barbatului iubit, pe cand barbatul urmareste uneori o cucerire urgenta, de tip Berbec, in care sa se simta cuceritor si stapan pe situatie. Aprofundand sufletul celuilalt, fiecare dintre ei ar putea vedea in celalalt o completare a sinelui. Barbatul ar putea vedea in femeie acea fiinta miraculoasa si vindecatoare a sufletului, fara de care inima lui nu ar putea cunoaste fericirea si dumnezeirea (casa VI semnificand si calitati de vindecator). Femeia ar putea vedea in barbatul ei calitati specifice Casei aXa, cum ar fi: maturitate, forta interioara, intelepciune, curaj, protectie, incredere si stabilitate, calitati de care are atat de multa nevoie pentru a-si manifesta la randul sau, stralucirea divina. Fiecare are nevoie de celalat si daca ar face macar un pas pe cararea evolutiei in Sensul Vietii pe care il arata Romania, atunci cu siguranta conflictele intersexuale de generatii intregi si-ar gasi, in sfarsit, pacea si armonia. Poate ca nu intamplator Sensul Vietii Romaniei se afla in Casa IX in Pesti. El ne mai dezvaluie un secret si anume: necesitatea schimbarilor valorilor personale si imbratisarea celor spirituale. Daca atat barbatul cat si femeia ar putea renunta la propriul ego in favoarea construirii unui tel comun – evolutia spirituala comuna, atunci barbatul si femeia din Romania si-ar putea da mana pentru a contrui cea mai trainica prietenie iar relatia lor sufleteasca ar avea sanse reale de a trece de la agonie la extaz.

de Ozana Cristea

Barbatul si femeia sunt doua tonalitati vocale ale aceleiasi voci – glasul lui Dumnezeu. Atat de asemanatoare pentru ca provin din aceeasi sursa si avand calitati atat de diferite pentru nuantare si diversificare, ele rostite impreuna intr-o imbinare armonioasa perfecta pot crea cel mai frumos cantec al vietii, care este iubirea. Fie ca este barbat sau femeie, fiecare se naste pentru a experimenta iubirea prin intermediul celuilalt si prin tot ceea ce face isi exprima toate calitatile cu care este inzestrat in acest sens.

Consider ca in relatia dintre un barbat si o femeie nu se poate vorbi de incompatibilitate. Este ca si cum ai spune ca stanga e incompatibila cu dreapta, ele fiind membre ale aceluiasi trup. Dar fiecare dintre ei (barbat sau femeie) isi poate manifesta iubirea mai mult sau mai putin, in functie de gradul de constientizare a sursei sale divine. Pe masura ce omul devine mai constient de scanteia sa divina, el este mai sensibil in a recepta sclipirea divina din celalalt avand acel sentiment magic ca cei doi sunt una si aceeasi persoana. Fenomenul de trezire spirituala il face pe om sa-si dizolve Ego-ul care-l instraineaza de alta persoana, particularitatile personalitatii sale unice ce fac parte din tabloul sau uman neputandu-l impiedica a fi compatibil cu altcineva. Suntem inzestrati pentru a iubi prin toate insusirile personalitatii noastre indiferent de tonalitatea sexuala pe care o avem. Ele ne dau farmec, ne fac deosebiti stimuland in celalalt o curiozitate si o atractie vie de a ne cunoaste. Diferentele din celalalt ne imbogatesc si ne intregesc. Femeia se simte intregita in bratele barbatului, barbatul la fel, in bratele femeii. Fiecare dintre ei (barbat sau femeie) devine intreg recunoscand, in mod inconstient, sursa divina ce se gaseste atat in el insusi cat si in celalalt. Dumnezeu este liantul care-i uneste. El este iubirea si viata.

Cu cat se afla mai instrainati de centrul sau divin cu atat diferentele care ii individualizeaza pe oameni separandu-i pe unii de altii par mai pregnante, dandu-le sentimentul ca celalalt este un strain. Acest sentiment de instrainare se petrece nu numai in legatura cu celalalt ci si cu sine insusi. Omul nu mai stie care este rostul sau pe aceasta lume. Traieste haotic, in functie de stimuli. Nu intelege cine e, cum e si de ce este asa. Se sperie de sine insusi si de altii. Traind astfel, fiinta umana este mai degraba predispusa sa se inchida in fata relatiilor decat sa se deschida. Fiecare este perceput ca un posibil dusman, nicidecum ca pe el insusi. Si in loc sa-si manifeste iubirea ce exista in sufletul sau in mod natural, omul si-o ascunde, inabusindu-si-o. Ar vrea sa iubeasca dar se teme. Pentru ca se simte singur printre necunoscuti pe acest pamant. Dar daca omul ar descoperi ca nu este singur si ca celalalt este o fiinta al carei suflet are aceeasi sursa divina cu el, atunci diferentele dintre sexe s-ar atenua atat de mult incat, cele doua sexe ar fi percepute ca fiind unul si acelasi. In timpul uniunii sexuale fiecare poate percepe acest lucru. Poate uita ca e barbat si poate uita ca e femeie. Diferentele se dizolva in iubire. Iar iubirea este asexuata ca si Dumnezeu.

Constientizand ca persoana de langa noi este una cu noi, ne putem manifesta iubirea in mod plenar. Cine si-ar face rau singur? Daca celalalt suntem tot noi, intr-o alta oglinda, cum am putea sa ne manifestam altfel decat prin iubire? Cum am putea sa ne mai suparam pe celalalt sau sa-l uram? Nu-i asa ca am cauta sa il intelegem ca pe noi insine? Si ca ne-am putea dovedi deosebit de toleranti? Suferinta celuilalt ar deveni si suferinta noastra si prin urmare, am putea fi mult mai receptivi, mai atenti si mai saritori in a-l ajuta. Ar fi in interesul fiecaruia dintre noi sa fim uniti cu noi insine, chiar daca are o alta infatisare si un alt sex. Si am putea face asta intr-un mod neconditionat pentru ca ar fi ilogic sa ne punem conditii noua insine, ca niste “bete in roate”.

De aceea te invit dragul meu cititor, sa meditezi la toate acestea. Constientizand toate aceste lucruri, diferentele care ne separa si ne instraineaza pe unii de altii s-ar putea dizolva lasand ca esenta divina din fiecare sa transpara prin toate acestea si sa ne uneasca pe toti pentru totdeauna.

de Ozana Cristea

Este ianuarie, prima luna a anului, atunci cand semnitele hibernand sub stratul de zapada incep incet-incet sa se trezeasca la viata. Noi nu vedem acest lucru decat in primavara. Atunci putem observa explozia totala a vietii dar procesul trezirii incepe inca de pe-acum.

Sa meditam putin la aceste seminte ale vietii si sa ne intoarcem privirea asupra semintelor care suntem fiecare dintre noi. Fiecare plantata in pamantul existentei. Fiecare asteptand sa se trezeasca la viata. La viata sufletului. Adica la fericire. Dar ce oare ne-ar putea trezi? Ce ne-ar putea stimula si impulsiona sa crestem, sa evoluam? Ce ne-ar mai putea trezi cand somnul este atat de profund si comod sub acel strat protector de zapada care este format din rutina noastra zilnica, obisnuita, calduta, confortabila? Ce ne-ar putea scoate din acel culcus al semintei pentru a creste si a ne dezvolta?

Experientele de viata neasteptate. Cuadratura. Ea este tensiunea, curentul electric care ne pune motorasele mintii si sufletului in miscare. Ea, spaima astrogramei noastre, are aceasta menire. Altfel care ar mai fi rostul ei? Care ar fi rostul experientelor de viata pe care noi le consideram neplacute? De fapt ce este suferinta altceva decat un semnal de alarma al faptului ca gandirea si actiunile noastre se afla pe o treapta inferioara fata de sufletul nostru pur, de origine divina? Aceasta neconcordanta produce un dezechilibru care doare.

Cuadratura ne arata pe harta natala unde ne doare cel mai tare, care dintre aspectele vietii noastre sunt in suferinta, ce anume din noi trebuie schimbat si in ce sens. De aceea nu ne place cuadratura. Ea ne arata cu degetul. Ne dispretuim cuadraturile. Nici nu vrem sa auzim ca avem asa ceva. E ca si cum ne-am vedea defectele intr-o oglinda.

Cuadratura ne invata ca viata este o continua lupta cu Eul nostru imperfect, cu toate invataturile sociale defectuoase preluate si cu radacinile karmice impure pe care le purtam de generatii intregi, dincolo de actuala noastra existenta. Ele au un rol deosebit pentru evolutia noastra. Fara ele am continua sa zacem in lancezeala noastra confortabila. Ne-ar fi caldut dar fara folos, nu-i asa? De aceea este bine sa ne schimbam optica asupra cuadraturilor si in loc sa le privim cu groaza sa incercam sa le descifram, sa le patrundem misterul, sa le imbratisam.

De exemplu, o cuadratura Venus – Saturn ne poate da bucuria dragostei cu taraita. Nu inseamna neaparat esec in dragoste desi este posibil ca pana sa invatam lectia acestei cuadraturi sa ne tot izbim de stanca rece si dura a lui Saturn atunci cand sarim s-o imbratisam cu toata increderea. Dar ce ne invata Saturn cu aceasta cuadratura? El ne invata iubirea neconditionata. Sau altfel spus, maturitatea in iubire. Daca ai cumva prin harta ta o astfel de cuadratura, incearca sa aplici iubirea neconditionata si vei putea intelege ca pana si Saturn poate fi imblanzit astfel. Radiaza de iubire fara a cere nimic in schimb si abia atunci vei simti ca esti cu adevarat fericit in dragoste. Fara pretentii… Dar e greu cu Venus care este atat de pretentioasa, nu-i asa? Da… Venus trebuie maturizata pentru a deveni “o adevarata Doamna”.

Cum am putea reusi sa realizam totusi acest lucru? Tot Saturn ne spune. Pentru a ajunge sa iubesti neconditionat pe altcineva, mai intai trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti neconditionat. “Iubeste-l pe altul ca pe tine insuti” cuprinde acest adevar. Trebuie sa incepem din interior, cu iubirea de sine, invatand respectul de sine, demnitatea de sine. Apoi, plini de iubire in propriul nostru lacas sufletesc vom putea deveni un izvor nesecat de dragoste pentru ceilalti, fara a mai simti acea foame disperata in noi care cerseste iubire. Saturn in cuadratura cu Venus ne invata sa iubim cu demnitate, nu cu umilinta. Sa-l iubim si sa-l respectam pe celalalt iubind si respectand in acelasi timp si acea scanteie divina din noi.

O cuadratura de acest gen in harta noastra natala ne mai poate arata si genul de relatii spre care tindem. Desi nu ne dorim deloc ne putem trezi ca relatia noastra amoroasa se raceste intr-un mod inexplicabil. Dam vina mereu pe celalalt dar adevaratul cosmar se afla chiar in noi insine, in acel gol afectiv sufletesc. Nu putem fi fericiti avand prea multe pretentii, cerand mereu mai mult decat putem oferi. Si cum am putea oferi daca rezervele noastre sunt goale? Iata de ce este necesara transformarea, maturizarea, cresterea personala pentru a pune capat unui stadiu inferior de evolutie in care am zacut poate prea mult si a face efortul pentru a-l depasi. Tot acest efort este perceput de catre noi ca suferinta. Si cu cat ne impotrivim acestei transformari evolutive impuse de catre cuadratura, cu atat suferinta noastra este mai intensa. Prin urmare este mult mai usor sa o intelegem si sa o “urmam”.

Fericirea este posibila numai depasind cu succes lectia cuadraturii pentru totdeauna. Nu este usor, dar nici imposibil nu este. Asadar, accepta-ti cuadraturile, intelege-le si foloseste-le cu incredere. Ele sunt un mare dar divin pentru tine. Nu au rolul de a te chinui aiurea ci de a te corecta, de a te transforma, de a te face mai bun, mai luminos si mai frumos. Adica mai fericit. O fericire superioara celei de multumire confortabila. O senzatie ca traiesti pe cele mai inalte culmi ale evolutiei.

Te-ai nascut cu cuadraturi in harta natala? Nu te speria! Mai degraba fii mandru. Asta inseamna ca esti in stare sa faci pasul. Altfel ai fi avut o harta numai de trigoane si sextile si… la ce folos? Adevarata viata este atunci cand lupti si castigi marea batalie cu tine insuti, autodepasindu-te. Abia atunci simti ca traiesti cu-adevatat si ca viata ta are, in sfarsit, un sens.

de Ozana Cristea

 de Ozana Cristea

Ajun de Craciun. Chiote de bucurie se aud din departare… Strigatele entuziaste ale copiilor vestesc Craciunul, aceasta minunata sarbatoare a nasterii Domnului.

Ce semnifica acest moment deosebit? Nasterea inseamna trezirea la viata, prin urmare aceasta sarbatoare doreste sa celebreze insasi viata. Iar faptul ca este vorba chiar de nasterea mantuitorului nostru, semnificatia capata un sens spiritual profund, invatandu-ne ca viata este mult mai pretioasa decat o consideram cei mai multi dintre noi intrucat ea este izvorul sfinteniei, scanteia divina. Prin viata Dumnezeu isi pune amprenta asupra fiecarei fiinte care o poarta. Fiecare suflet este legat de celalalt prin aceasta legatura sfanta care este viata. Astfel Dumnezeu nu se autoizoleaza pe un “taram magic” ci se extinde “precum in Cer asa si pe Pamant” prin viata, fiind prezent in tot si in toate. Pretutindeni exista Dumnezeu! Precum in exterior asa si-n interior. Universul din afara noastra se reflecta in noi si nu e cu nimic diferit. Doar un “noi” putin altfel. Daca am avea ochi sa vedem acest lucru atunci fiecare clipa a existentei noastre ar fi un motiv de celebrare si iubire si… in  loc sa distrugem am proteja, nu-i asa?

Exista totusi fiinte umane care traiesc viata ca si cum ar fi o sarbatoare. Ei nu au nevoie de ochelari speciali pentru a vedea sufletul divin din fiecare fiinta vie. Acestia sunt copiii. Si toti cei ce si-au pastrat puritatea copilariei in suflet pot simti asta. Ei instinctiv simt ca desi forma exterioara este diferita, celelalte fiinte de pe pamant sunt vii si se comporta ca atare cu acestea, indragindu-le. De aceea majoritatea copiilor iubesc animalele. Dragostea lor se manifesta in mod natural la fel ca si viata. Insasi bucuria lor existentiala este maxima fara a avea vreun alt motiv. Craciunul pentru ei este doar un motiv in plus de sarbatorire a vietii exprimat prin minunatele colinde si strigate de bucurie.

La polul opus acestora sunt oameni care vad in Craciun doar o ocazie de a-si satisface necesitatile de baza.  Ei nu vad alta bucurie in simpla lor existenta. Nu vad semnificatia Craciunului si prin urmare, pentru a-si satisface cat mai plenar aceste placeri, ei sunt nevoiti sa sarbatoreasca aceasta sfanta celebrare a vietii intr-un mod paradoxal, tranfomand acest simbol al vietii intr-unul al mortii. Si in timp ce copiii se pregatesc de Craciun impodobind bradul – simbol al vietii vesnice, adultii isi pregatesc cutitele pentru a curma viata cat mai multor animale, crescute de ei special pentru acest scop ca pe niste obiecte fara suflet. Uciderea acestora a devenit o afacere extrem de profitabila pentru ei. Oamenii sunt disperati dupa mancare – singura lor placere. Viata lor inseamna moarte. Sensul existentei lor este placerea de a manca iar a manca presupune a ucide. Asta-i viata…

Unii striga de bucurie, altii zbiara de disperare… Astfel, puritatea sfanta a acestui moment magic este patata cu sange. Bucuria vietii unora se transforma in durerea mortii altora. Vazduhul se infricoseaza la auzul agoniei… Strigat de Craciun… Dar parca nimeni nu le aude groaza, nimeni nu le poate salva. Pentru ca unii si-au pierdut auzul iar altii sunt pe cale sa si-l piarda… prin indiferenta.

In supermarketuri produsele din carne ambalate frumos ne asteapta si ne imbie sa le cumparam gandindu-ne la placerea gustului. Dar ce energii sunt ascunse sub aceasta placere ce mai conteaza? Suferinta si spaima la pachet. Cine mai doreste?

O recunoastem pretutindeni in viata noastra. Sanatatea fiecaruia din noi e alterata de stress si parca intotdeauna se gaseste cineva care sa ne alerge. Ne simtim hartuiti din toate partile de datorii si responsabilitati si pe zi ce trece ne simtim parca tot mai epuizati. Strigam ajutor si parca nimeni nu ne-aude. Suntem in suferinta…. aceeasi suferinta pe care si noi o producem celor neputinciosi. Inconstient.

Craciunul are o semnificatie deosebita. Prin nasterea lui Isus are loc o trezire de constiinta mondiala prin impactul sau psihologic si spiritual imens asupra oamenilor. De aceea se sarbatoreste in fiecare an. Acesta este scopul, nu… sacrificarea animalelor. Dumnezeu nu iubeste sacrificiul ci mila, compasiunea, dragostea. El plange odata cu fiecare suflet care sufera si rade impreuna cu cel care este fericit. Pentru ca El este in toate. Cand ucizi, acel cutit intra si-n inima Lui… Cand te hranesti cu aceasta cruzime, te hranesti cu suferinta. De aceea viata unora este atat de diferita de a altora. Unii aleg o cale, altii alta cale. Tu pe care o alegi? Cu ce doresti sa-ti impodobesti pomul vietii? Poti alege sa sa pui in el cele mai pretioase fructe ale fericirii sau cele mai dureroase poveri. Depinde numai de tine. De cele alese pentru tine din toata aceasta infinitate.

Poti alege Craciunul ca simbol al propriei tale renasteri schimbandu-ti vechile podoabe cu altele noi, pline de viata, de optimism si de fericire. Poti alege iubirea in locul urii si sa constati ca intineresti. Poti alege sa strigi de bucurie. Miracolul poate fi posibil chiar acum. In ajun de Craciun.

O… Craciunul, strigatul de bucurie al vietii si creatiei sfinte, venirea ta ne umple de speranta unei vieti mai bune!

Spiritul sau, cu forta sa magica de a implini tuturor cele mai frumoase vise, ne arata calea catre implinirea lor incepand cu propria noastra transformare interioara. Craciunul ne invita sa ne deschidem larg portile inimii catre Dumnezeu si prin Acesta, catre toate celelalte suflete cu care suntem prinsi in aceasta minunata hora a existentei. El ne invata sa respectam viata si sa o protejam astfel incat strigatele de durere sa se transforme in strigate de bucurie pentru toata suflarea, implicit si pentru noi, oamenii. De aceea in ajun de Craciun oamenii invata sa daruiasca unul altuia diverse daruri materiale sau/si spirituale sub forma gandurilor si a cuvintelor. Pentru cei mai multi dintre noi Craciunul este sarbatoarea celor mai placute surprize. Este un exercitiu pe care il facem intre noi an de an cu ocazia acestui eveniment. Acesta, urmat de sarbatoarea Anului Nou, are ca simbol o invitatie subtila. Nu la mancare. Ci la re-creere, la renastere. Odata cu Craciunul al carui spirit ne face sa fim mai buni, putem continua sa ne traim viata in acest spirit si in noul an, facand din fiecare zi a vietii noastre un motiv de sarbatoare, de iubire si de fericire. Constientizand ca acest lucru este posibil, noua haina a energiei pozitive cu care ne imbracam ne poate deschide perspective spectaculoase, implinindu-ne cele mai frumoase vise. Minunile sunt posibile. Ele sunt in puterea noastra la fel ca existenta lui Mos Craciun. Si cine ar putea spune ca Mosul nu exista cand noi avem puterea de a-l face sa existe prin propria noastra vointa? Totul depinde de spiritul in care ne traim fiecare zi a existentei, in spiritul bucuriei sau al suferintei, al iubirii sau al urii, al sanatatii sau al bolii, in functie de alegerile pe care le facem.

Sa dam curs invitatiei divine de a ne bucura de viata. Cu fiecare an Dumnezeu ne asteapta tot mai mult sa participam cu sufletele noastre la minunatul dans. El creaza muzica, noi suntem invitati sa creem dansul. Dansul vietii. Nu numai de Craciun ci in fiecare zi a existentei noastre.

de Ozana Cristea

Daca ne gandim ca astrograma este una dintre cele mai accesibile forme de autocunoastere putem deduce cat de importanta este pentru fiecare dintre noi sa o descifram, s-o intelegem si s-o aprofundam. Ea poate contine atat de multe sensuri si intelepciune incat oricat de multa informatie ne-ar oferi despre noi insine la un moment dat, intotdeauna mai ramane ceva de descoperit. In concordanta cu evolutia noastra in timp informatiile ni se reveleaza in fata ochilor deslusind pas cu pas misterul care este viata. Astfel spus, astrograma este o cale prin care putem primi mesaje transmise inconstient de catre spiritul nostru divin care venite intr-un moment de deschidere si asteptare sufleteasca pot avea un impact extraordinar asupra destinului nostru facand posibila recunoasterea noastra personala si spirituala in oglinda universului.
Cerul este oglinda sufletului. Fiecare suflet vibreaza la influentele energetice ale astrelor ca de la suflet la suflet, existand o comunicare inconstienta dar evidenta intre acestea. V-ati gandit vreodata ca planetele au suflet? Dar ca sufletul vostru poate transmite atat de multa energie incat poate atinge universul? Este incredibil… dar daca meditam putin asupra acestor lucruri vom putea intelege ca existenta noastra are un sens si ca fiecare dintre noi este prins in acest dans al evolutiei, al schimbului de energii. Primim si daruim. Nu putem sa primim fara a emana ceva in schimb. Energiile universului ne invaluie intreaga fiinta avand un impact asupra vietii noastre iar noi preluam inconstient toate aceste energii imbogatindu-ne personalitatea. Si lucrurile par a se opri aici. Dar intrucat procesul vietii implica atat inspiratie cat si expiratie putem intui ca si noi oamenii emanam niste energii care au forta creatoare sau distructiva in functie de alegerea noastra. Prin urmare, detinem o putere atat de mare in univers incat forta gandurilor, sentimentelor si faptelor noastre poate influenta atat mediul inconjurator vizibil cat si pe cel invizibil, energetic. Ceea ce ar trebui sa ne faca responsabili, nu-i asa? Constientizand toate acestea putem intelege care este rostul evolutiei umane si cat de importante sunt alegerile pe care le facem in viata. Putem aborda evenimentele intr-un mod diferit trecand de la considerarea intamplarilor ca fiind “date”, la perceperea lor ca rezultat al actiunilor, gandurilor si sentimentelor noastre care se intorc la noi sub forma de energii (pozitive sau negative) odata cu influentele astrale actuale, cu forta unui bumerang.

Astrograma este imaginea hartii ceresti din momentul nasterii. De ce este atat de important acest moment? Nasterea reprezinta inceputul existentei. Inainte de ea este doar sursa divina – sufletul. In momentul nasterii, primul eveniment major din viata unui om, sufletul lui imbraca vesmintele energiilor astrale in functie de configuratia planetelor din acel moment.
Daca ar fi sa comparam fiinta umana cu o planta am putea spune ca sufletul este energia vietii ei si primul sau vesmant – miezul samburelui, este oferit de catre Luna – miezul tuturor emotiilor si al nevoilor sale sufletesti si spirituale. Luna hraneste sufletul, deci viata. Si pentru ca sufletul este atat de sensibil si vulnerabil el are nevoie de un scut protector si vital in acelasi timp, coaja samburelui, personalitatea. Care este cea mai potrivita personalitate pentru evolutia spirituala a persoanei o putem afla din semnul zodiacal al Soarelui. El este acea mana intinsa a sufletului din interior catre exterior (ceilalti, lumea materiala). Iar modalitatea prin care sufletul personalizat isi stabileste contactele cu lumea exterioara (radacinile) este realizat cu ajutorul Ascendentului.
Fiecare planeta in parte, prin pozitia sa in semn si casa, contribuie la impodobirea acestui vesmant personal al sufletului cu diverse abilitati: de relationare (Venus), de comunicare si informare (Mercur), de actionare (Marte), de transformare (Pluton), de schimbare si reinventare (Uranus), de transcedere si constientizare (Neptun), de experimentare (Jupiter), de concretizare si maturizare (Saturn). Ele sunt acele energii vitale care fac posibila dezvoltarea fiintei.
Prin configuratia astrala din momentul nasterii se contureaza silueta sufleteasca personalizata iar modul de manifestare al influentelor astrale actuale asupra persoanei contribuie la realizarea marelui tablou care este viata acesteia. Prin impulsurile lor energetice omul este stimulat si invitat sa actioneze intr-un sens evolutiv. Dar de multe ori preferam monotonia in locul schimbarii si plafonarea in locul evolutiei. Credem ca ne este mult mai comod asa. Dar stagnand suntem impotriva curentului evolutiv precum bolovanul de pe fundul raului. Forta apei il impinge, il rostogoleste desi el se lasa greu, absorbit de forta gravitationala a pamantului, de somnul profund al materialitatii iluzorii. Precum raul, energiile astrelor sapa in bolovanul fiecaruia din noi, tot impingandu-l de la spate, ca un adevarat ghid spiritual. Putem observa acest lucru prin intermediul evenimentelor de fiecare zi care ne produc suferinta sau prin intermediul bolilor care ne impiedica sa mai alergam in zadar, oprindu-ne in loc pentru a medita putin la existenta noastra si a ne constientiza greselile.
Momentul nasterii este punctul zero al evolutiei omului din aceasta viata si totodata o continuare a evolutiei sale din existentele precedente. Tocmai de aceea configuratia astrala a acelui moment are impact asupra intregii sale existente. Energiile astrale ale punctului zero sunt definitorii pentru evolutia sa ulterioara. Dar nu numai. Consider ca cea mai mare importanta il constituie insasi gradul de evolutie spirituala la care a ajuns sufletul respectiv in momentul reincarnarii sale intr-un nou trup. Daca ignoram acest aspect si ne bazam strict pe configuratia astrala ne putem abate de la realitate destul de mult atunci cand analizam doua persoane diferite nascute in acelasi moment si-n acelasi loc. De ce nu se potriveste o predictie astrologica cu cealalta in cazul aceleiasi configuratii astrologice? Tocmai de aceea. Una dintre cele doua persoane are un alt “start” de evolutie. Prin urmare, un suflet evoluat are mai mari sanse sa beneficieze de aspectele pozitive ale elementelor astrale din harta sa fiind mult mai deschis sa-si exploreze capacitatile, mult mai constient de sensul vietii sale actuale. In acest caz putem spune ca individul isi depaseste harta natala (si nu invers) prin depasirea examenelor vietii pana la explorarea ei intr-o deplina armonie cu aceasta. Exista si situatii cand persoana poate avea in momentul nasterii aspecte astrale deosebit de armonioase, avantajoase din punct de vedere al norocului dar mai putin evolutive. Si intr-adevar, exista oameni care au un noroc fantastic la bani (de ex) dar care, datorita unei comoditati exagerate nu fac nimic pentru a-i ajuta pe cei nevoiasi din jurul sau. Traiesc in propriul egoism ca o larva intr-un cocon care refuza sa-si ia zborul catre ceilalti (cu roadele sale) implinindu-si menirea si devenind fluture.

Astrograma ne intinde masa cu bucate. Ea ne spune tot ceea ce putem sa folosim din energiile astrale, care e maximumul lor. Pe masa ne sunt oferite tot felul de bunatati iar noi putem alege sa consumam tot ce-i mai bun pentru noi sau ne putem limita doar la a gusta feliile de paine. Normal ca facand aceasta ultima alegere am putea sa ne simtim mai tot timpul flamanzi si nemultumiti. Putem muri de foame cu mancarea in fata. Pentru ca nu recunoastem valorile din noi si din jurul nostru. Nu realizam cate comori exista in propria existenta.
De exemplu, Luna prezenta in casa XII poate aduce multa suferinta sufleteasca datorita neexploatarii resurselor interioare specifice acestei case. Este ca un picior pe care nu-l folosesti deloc: el se atrofiaza si nu-ti mai aduce nicio bucurie. Asa si cu Luna in aceasta casa. Ce inseamna casa XII? Ea (ca orice alta casa) poate avea semnificatii pozitive sau negative. Depinde care sunt folosite de catre cel in cauza. Prin urmare, casa XII poate fi Casa Suferintei (dandu-ne iluzia ghinionului care ne urmareste, cand de fapt, noi il urmarim pe el) sau poate fi Casa Iluminarii (dandu-ne marea sansa de a transcede propria minte dincolo de care este infinitul, divinul, universalul).

Astrologia are o contributie importanta vizand descifrarea viitorului pornind de la intelegerea trecutului karmic si continuand cu descoperirea sensului actualei existente astfel incat fiinta umana sa poata beneficia de un adevarat ghid spiritual in procesul evolutiei sale.
Sufletul la nastere este fragil, sensibil si neputincios precum trupul bebelusului. Pe masura ce crestem capatam forta trupeasca si psihica, invatam sa rezolvam diferite probleme de viata, evoluam, astfel incat atunci cand ajungem sa ne finalizam existenta sa putem fi mai puternici, mai intelepti, mai impacati cu sine si mai impliniti. Mai evoluati. Iar atunci cand sufletul isi reia un nou ciclu de viata sa se poata dezvolta mai repede, mai frumos, mai fericit. Nu se intampla insa asa intotdeauna. Se poate intampla ca sufletul sa ajunga la batranete chiar mai chinuit decat a fost la inceputul vietii. Omul poate fi rapus efectiv de problemele de viata si negasind solutii salvatoare, se poate indrepta spre cele mai distructive sau mai bine zis, autodistructive. Exista oameni care traiesc murind cu fiecare clipa a existentei lor si care in loc sa urce pe scara evolutiei, coboara. Sa fie oare vina astrelor?
Configuratia astrala din momentul nasterii ne ofera o harta cu indicii importante in ceea ce privesc tendintele noastre de a gandi, simti si actiona intr-un anumit fel. Ea este oglinda calitatilor si defectelor noastre. Pe aceasta harta sunt trasate indicii importante ale succeselor si insucceselor noastre, a ceea ce stapanim si ceea ce avem de invatat. Drumul vietii. Menirea.
A cunoaste care este calea intr-o lume atat de confuza si haotica este ca si cand am vedea lumina soarelui in miez de noapte. Si a urma-o sau nu este ca si cand am alege sa parcurgem un drum (drumul evolutiei) in linie dreapta sau in zig-zag. Ai mers vreodata impotriva curentului? Ei bine, e ca o accelerare cu frana de mana trasa. Un consum de energie inutil pentru un lucru in care credem desi ne face mai mult rau decat bine, pentru ca nu e pentru noi.
A ne gasi drumul in viata si a-l urma este ca si cand ne-am lua zborul… si constatam cu surprindere ca putem zbura cu aripi de care pana atunci nu eram constienti ca le detinem. Zborul este palpitant si misterios dar ne place si simtim ca ni se potriveste. Pentru ca este al nostru. Tocmai am atins Nodul Nord, menirea. Nu mai suntem pe contrasens. Am descoperit Sensul Vietii, al propriei noastre existente. Calea spre evolutie. Spre armonie.
Te-ai intrebat vreodata “de ce mi se intampla tocmai mie?” considerand ca esti nedreptatit pentru anumite evenimente din viata ta? Ai observat poate si o anumita ciclicitate a evenimentelor si o predominanta catre anumite intamplari. Ce rost au experientele de viata? Acelasi rost pe care il au examenele la scoala. A invata, a intelege. Dar ce se intampla cand anumite evenimente se tot repeta la nesfarsit “iar am ghinion in dragoste!”? Asta ar trebui sa ne dea de gandit caci inseamna ca noi chiar nu reusim sa trecem acel examen (examenul dragostei, de exemplu). Repetam aceleasi patternuri comportamentale considerate perfecte si prin urmare, nu intelegem ca gresim si unde anume. Este greu sa te vezi singur pe tine insuti fara a avea o oglinda, nu-i asa?
Astrograma este oglinda sufletului si personalitatii tale. Si chiar mai mult decat atat. Este un adevarat ghid psiho-spiritual care iti vorbeste atat despre tendintele si riscurile predominante cat si despre abilitatile pe care le ai si modul in care le poti dezvolta. Si intelegand rostul anumitor experiente la care te supune viata iti poti da singur raspunsul la intrebarea “de ce?”. Astrograma este mai mult decat matematica si astronomie. Ea este un izvor nesecat de informatie de sorginte divina. O cale prin care Dumnezeu iti poate trimite un mesaj, daca vrei. O invitatie spre autocunoastere dar si una catre evolutie. O poarta dincolo de care poti deslusi care este cheia succesului actiunilor tale. Care este sensul propriei existente. Calea spre armonie si spre fericire.

de Ozana Cristea

Floarea care suntem poate avea mii de petale, care mai de care mai deosebita (abilitati, statut socio-profesional, resurse materiale etc) ce acopera invaluind centrul fiintei noastre atat de mult incat acesta poate fi confundat cu ele. Si totusi el exista in mod distinct.

Il putem simti in momente speciale cum vibreaza de emotie, cum se bucura ca un copil sau cum spera… Ii putem auzi glasul care sopteste cuvinte de iubire pentru cineva fara ca noi sa ne dorim acest lucru… Si il putem vedea in privirea profunda a celuilalt ca intr-o oglinda. Iar atunci de multe ori tindem sa ne speriem si ne retragem ascunzandu-ne sub miile de petale pe care ni le-am dezvoltat de-a lungul timpului. Ne surprinde imaginea sufletului nostru oglindita in ochii cuiva. Am uitat ca el exista. Am uitat ca l-am uitat. Si poate fi stanjenitoare aceasta senzatie.

Ne ferim adesea privirea pentru a ne proteja de aceasta proiectie care ne dezvaluie tot ce avem noi mai intim, mai sensibil si mai vulnerabil, plonjand in ascunzatoarea noastra sigura din spatele petalelor cu care ne mandrim. Iata cat sunt de minunate! Cat de priceputi suntem la orice altceva…

Ne ascundem esenta divina inabusind-o sub miile de petale pentru a nu se vedea. E rusine… Ne ne rusine ca avem in noi ceva atat de sensibil… iubirea….

Iar cand acest “ceva” incepe sa transpire emanandu-si parfumul interior printre petale, atunci ce ne facem? Ne inchidem cu totul pana cand floarea se ofileste si … dispare.

O floare poate fi extraordinar de frumoasa si de colorata intr-o multitudine de nuante ce stralucesc in bogatia de petale dar … daca aceasta maretie a vietii nu-si daruieste parfumul  atunci care mai e farmecul si fericirea? Care mai e rostul existentei sale?

Daca florii care suntem nu ii permitem sa emane cu bucurie parfumul iubirii sale, atunci ce-ar mai putea-o diferentia de o floare din plastic (de o imitatie)?

Paradoxal, desi avem atat de multa valoare in noi prin insasi sufletul nostru unic si plin de viata, fiecare din noi lupta cu el insusi pentru a se transforma intr-o imitatie. De-a lungul vietii sale omul invata si imita cat mai fidel pentru a fi recompensat social. Si ne bucuram din plin de aceste recompense in timp ce sufletul nostru plange. Si alegand mereu altceva decat propriul nostru suflet ne adancim intr-o profunda melancolie. Castigam bani, respect si recunoastere socio-profesionala in timp ce ne pierdem sufletul inabusindu-l cu toate aceste prioritati efemere.

Imitam, devenim de plastic… desi suntem atat de vii. V-ati gandit vreodata?

Floarea care suntem fiecare dintre noi vrea sa traiasca. Ea are nevoie sa-si desfaca larg miile de petale pentru a-si exprima esenta divina, unica si neimitabila, emanand parfumul iubirii sale pretutindeni. Aceasta este menirea ei si numai implinindu-si-o se linisteste, se umple de pace si de fericire. In fond, nu asta ne dorim cu totii?

Asadar putem alege…

Putem fi cine vrem noi sa fim. Putem fi floarea ce tanjeste sa se deschida dar care alege sa ramana imbobocita pentru a nu-si dezvalui vulnerabilitatea sufleteasca sau putem alege sa fim bobocul care indrazneste sa se deschida pentru a emana tot ce are el mai presus, toata forta si sensibilitatea, intreaga sa esenta divina care-i da sens si valoare inestimabila. Odata cu deschiderea sa, fiecare dintre noi putem asista la cel mai frumos spectacol personal care este dragostea. Dansul ce se formeaza din impletirea parfumurilor noastre este insasi dansul vietii intregului univers cu care suntem invitati cu totii sa vibram pentru a fi in armonie si fericiti.

de Ozana Cristea