Articolele din categoria ‘Ozana Cristea’
In drumul spre soarele evolutiei spirituale si-a fericirii te poti izbi deseori de norii grei ce invaluie Pamantul (planul fizic cu toate insatisfactiile aferente lui). Si ametit te opresti din zborul tau zicandu-ti “ce-a fost asta?” si realizezi ca pentru a merge mai departe ai nevoie de un ajutor divin care sa-ti sopteasca ce trebuie sa faci mai departe si cum sa treci prin acel nor negru, ignorandu-l. Uneori ajungi la concluzia ca drumul spre soare poate fi facut in grup numai daca toti membrii tind spre acelasi lucru. Cand unul dintre ei alege sa se cufunde in Pamant pentru a gusta fericirea, atunci ce mai poate fi facut? Cum ramane cu restul grupului tinand cont de legaturile sentimentale dintre oameni? Este momentul cand, desi inconjurat de oameni, te simti dintr-o data atat de singur…
Si te gandesti “unde au disparut ceilalti”? Cand de fapt, nu ceilalti dispar ci tu insuti. Te retragi in interiorul propriului tau suflet pentru a cauta un raspuns la intrebarea ce te framanta. Si daca iti permiti o clipa de liniste, o clipa cat o infinitate, atunci vei putea simti cum sufletul tau se umple de pace si de bucurie iar un zambet din ce in ce mai larg se instaleaza confortabil pe fata ta, luminand-o.
E raspunsul!
Si in acea clipa intelegi ca “problema” este de cele mai multe ori o eroare de perceptie asupra lucrurilor. Si ca acea eroare este o reflexie a propriilor tale temeri pana la urma.
Daca deschizi larg ochii spirituali poti observa ca nu esti chiar atat de singur precum credeai si nici chiar atat de neputincios sau de “ametit” de eventualele socuri ce survin neasteptat in viata ta. Ele au menirea de a te provoca mereu pentru a te trezi spiritual din ce in ce mai mult, a intelege si invata din propria ta experienta. Nici o invatatura nu e mai valoroasa decat cea experimentata de tine insuti.
Deschide-ti inima si poti simti nu numai ca nu esti singur in zborul tau spre soarele spiritualitatii ci si ca grupul din care faci parte este mult mai numeros decat credeai iar sustinerea ta se realizeaza din nenumaratele fire invizibile ale iubirii. Poti simti asta numai daca permiti inimii tale sa se deschida pentru a primi atat de multa iubire incat iti copleseste mintea. Iubirea nu vine de la o singura persoana… deci primeste-o de la o infinitate… Iubirea e ca si curentul electric, curge pretutindeni, fiind prezenta in inima fiecarui om (si nu numai). Descopera asta. Ea e raspunsul care te poarta spre cer.
de Ozana Cristea
Printre norii plutitori, fini si pufosi ca matasea, se zarea din departare, varful stancos al unui munte masiv. Era atat de sobru si de impunator incat putini oameni cutezau sa urce pe inaltimile sale inspaimantatoare. Linistea sa misterioasa iti dadea fiori inviind parca toate temerile pe care mintea umana le poate nascoci.
Infatisarea amenintatoare a batranului munte ascundea in adancimile lui un suflet deosebit de sensibil si cald. La fel ca sufletul omului. In puritatea sa desavarsita, el se bucura ca un copil de fiecare raza de soare cu care Marele Creator il mangaia, de fiecare ploaie cu care ii spala stancile si fiecare adiere de vant cu care il racorea. Primavara era acoperit cu un vesmant verde de viata iar iarna cu o mantie stralucitoare de zapada protectoare.
Iar el era doar un simplu spectator a tot ceea ce i se oferea si era fericit in existenta sa imobila de-a lungul veacurilor. Dar desi impietrit, in sufletul sau domneau profunde sentimente de iubire. Era atat de induiosat de toate aceste daruri divine incat lacrimi de fericire curgeau mai mereu din stancile lui rostogolindu-se pana la poalele sale sub forma de pietre. Pietre de iubire.
Una dintre ele a sarit mai departe, in albia unui parau ce dansa involburat pe muzica vietii chiar la poalele muntelui. De lungul anilor, aceasta a fost dusa la mal de valurile mici si dese ce aranjau in detaliu fiecare pietricica pana la o armonie perfecta.
O rafala puternica de vant… si piatra se rastogoli pana in drumul din apropiere. Acolo se lasa calcata de rotile masinilor, carutelor si-a pasilor celor ce treceau pe-acolo nepasatori. A fost strivita de-atatea ori incat piatra, biata de ea, isi mai pierdu din dimensiuni si se facu mult mai mica. Dar cu toate astea nu si-a pierdut iubirea. Ploile si soarele arzator o faceau sa fie din ce in ce mai pura si mai stralucitoare. Tot mai vie. Iar rastogolirile sub pasii trecatorilor ii netezeau marginile colturoase pana cand deveni o adevarata opera de arta naturala. Ca multe alte pietre.
Aceasta piatra desprinsa din sentimentele batranului munte devenise atat de luminoasa incat, un pusti care trecea pe drum zarind-o, a crezut ca e o bijuterie pretioasa scapata de cineva. S-a aplecat sa o ridice, s-o studieze cati bani ar valora si vazand ca e doar o simpla si banala piatra, a aruncat-o furios cat colo.
Dar pe drum mergeau tot felul de oameni. Mai tineri, mai batrani, fiecare cu grijile si preocuparile sale materiale, cu sufletul inlantuit in propriile-i ganduri. Mergeau fara sa vada pe unde merg. Mergeau…
Doi adolescenti indragostiti paseau agale pe drum tinandu-se de mana. Ochii ei erau mari, visatori si senini ca cerul, ochii lui erau profunzi si adanci ca pamantul. Cand se priveau in ochi, cerul si pamantul se contopeau intr-o imbratisare infinita. Pletele lor lungi se impleteau printre firele de vant care duceau tot mai departe parfumul iubirii lor.
Imaginea pe care acestia o vedeau in jur era feerica. Muntii stancosi se pierdeau in zare printre norii alburii ce-i acopereau mangaindu-le varfurile cu multa blandete. De-o parte si de alta a drumului, brazii inalti ii intampinau cu bucurie pe trecatori, inclinandu-si crengile mari in bataia vantului, in semn de prietenie. Iar soarele ce stralucea pe cerul senin se reflecta in pietricelele de pe drum formand un covor de aur plin cu nestemate vii ce radiau.
_Iata Paradisul! zise fata oprindu-se. Iar razele ce se reflectau jucause pe fata ei printre crengile brazilor ii confirmau prin vocea sufletului lor universal ca asa este.
_Vezi tu, Dumnezeu ne da tot ceea ce avem nevoie pentru a fi fericiti… adauga baiatul ganditor.
_De fapt, ce altceva mai important ar mai putea sa faca omul decat sa se lase purtat de valurile firesti ale fericirii prin intermediul iubirii? continua fata…
Contempland peisajul superb care le inunda sufletele, covorul auriu al pietrelor continua sa straluceasca sub pasii lor usori ce abia il atingeau ca sa nu le strivesca. Una dintre ele avea o stralucire aparte. O lumina vie tasnea din ea cu toata forta sentimentelor de iubire din care era creata. Era tocmai acea piatra nascuta din lacrima de fericire a batranului munte stancos.
Fata o vazu, se apleca si o lua in mana ei mica.
_Vai, piatra asta este la fel de vie ca si noi! Numai ca traieste intr-o alta dimensiune a timpului, cea a eternitatii… zise fata in timp ce o privea.
Era atat de fascinata de pietricica stralucitoare incat o saruta cu toata dragostea indelung, ca pe o fiinta draga. Si apoi o darui iubitului ei spunandu-i:
_ “Aceasta minunatie e un simbol al iubirii ce ti-o port”
Baiatul o primi in mana lui dreapta tremurand de emotie si de fericire. Era cel mai pretios dar pe care-l primise vreodata in viata sa. Saruta si el piatra cu toata dragostea si o pastra in pumnul sau strans pentru a simti toata energia iubirii aflata in ea.
Curand pe drumul lor, baiatul gasi si el o piatra cu reflexe luminoase deosebite. O alta lacrima de fericire desprinsa din stancile marelui munte. Piatra radia de iubire atat de tare incat a devenit un simbol al dragostei lui pentru printesa inimii sale. Daruindu-i-o, fata i-a gasit cel mai pretios loc acesteia, chiar la sanul ei, in dreptul inimii.
Emotionati pana la lacrimi de aceste daruri divine, cei doi paseau agale pe drumul lor, tinandu-se de mana. Dupa un timp, baiatul nu mai simti pietricica iubirii in pumnul sau strans. Deschise pumnul dar piatra disparuse. Fata si-a dus mana la inima, acolo unde si-a pus si ea pietricica iubirii dar … nu o mai gasi. Firav se putea observa prin pielea ei fina, exact in zona inimii, o stralucire aparte.
O fericire divina, plina de pace, ce izvora din adancul sufletului batranului munte vibra acum la unison cu iubirea din inima tinerilor indragostiti intr-o contopire perfecta. O fericire ce se reflecta in ochii lor, precum Tatal isi reflecta iubirea prin razele soarelui, in pietrele de pe drum, facandu-le de aur, pentru sufletul fiecarui trecator.
de Ozana Cristea
Arta, in sensul sau clasic, doreste sa ne infrumuseteze viata. Doreste sa picteze o imagine plina de culori pe fundalul gri al cotidianului. Vrea sa ne ridice sufletul in zona eternei fericiri.
Timp de doua ore, cat tine concertul, credem cu desavarsire ca viata e frumoasa si merita sa fie traita.
Dar dupa aceea… mai pastram un timp amintirea dulce a parfumului vedetei, a vocii sale, a imaginii sale impecabile, dar incet-incet, trebuie sa revenim cu picioarele pe Pamant – ca sa infruntam din nou Realitatea.
Esti vedeta. Te cheama Madalina. Imparti fericire la oameni. Dar la sfarsitul concertului, mergi si tu acasa, ca toti ceilalti. Mergi si tu sa infrunti Realitatea. Realitatea ta. Realitatea din sufletul tau.
Arta insa nu se lasa niciodata. Se reinventeaza ori de cate ori simte nevoia pentru a exprima Realitatea. Mai nou, merge (si) pe calea sinceritatii taioase. Se foloseste de ritm si de cuvinte. Cuvinte pline de sinceritate menite sa te puna fata in fata cu tine, cu viata ta. Nu se sfieste sa se arate in chipul muzicii rap, de exemplu. Fiindca a jurat ca va pune umarul sa salveze omenirea.
Esti vedeta. Te cheama Marshall. Marshall Mathers. Adica, Eminem. Nu incerci sa imparti fericire la oameni. Te multumesti sa le spui ca esti suparat. Le spui ca esti atacat de depresie. Fara frica. Te arati asa cum esti. Vrei sa fii Tu Insuti. Nimic altceva.
Fara insa a fi ostentativ. Fara insa a ataca pe cineva.
Nu incerci sa vopsesti realitatea in nici o culoare atragatoare. O lasi asa cum este. Nu te temi de cenusiu. Il infrunti, acasa si pe scena.
Poti alege sa imbratisezi Realitatea. Sa te uiti in ochii ei. Daca ai acest curaj, ai sansa s-o vezi sub forma chipului persoanei iubite.
Indiferent de calea pe care se deplaseaza, valoarea artei nu poate fi contestata. Ea poate alege calea sufletului, ca Madalina. Sau calea intelectului vitaminizat de spirit, ca Eminem.
Aceste ganduri n-o mai pot salva pe Madalina, dar poate vor reusi sa dea o mana de ajutor oamenilor sensibili care se confrunta cu dureri sufletesti.
Esti trist? Ai curajul sa te arati trist! Esti suparat? Ai curajul sa te arati suparat, fara insa a ataca pe ceilalti. Exprima-te doar! Sentimentele, emotiile, oricare ar fi ele, sunt atat de frumoase… pentru ca sunt ale tale, te definesc, te intregesc.
Nu mai purta masca fericirii, fiindca astfel consumi prea multa energie. Nu te rusina pentru ceea ce simti, caci parfumul sentimentelor tale dezvaluie floarea sensibilitatii tale sufletesti – cea mai valoroasa comoara a omului.
Fii original – arata-te asa cum esti! Mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor aprecia atitudinea ta.
Fii sincer, fiindca astfel te salvezi pe tine insuti si pe multi altii.
Si, peste toate astea, incearca sa pastrezi muzica in sufletul tau.
Daca sufletul tau este plin de fericire, imparte-o la ceilalti. Chiar daca nu esti artist! Iar daca sufletul tau plange, da voie lacrimilor sa-i exprime durerea. Nu-i nimic rusinos in asta. Sensibilitatea sufletului tau nu este o slabiciune ci o forta care te ajuta sa te reinventezi continuu devind creatorul propriei tale vieti si vibrand totodata cu toata forta si iubirea Marelui Creator. Suferinta ce ti se naste in suflet este un semnal de alarma fata de tot ceea ce e putred in viata ta sau in viziunea ta asupra vietii tale, un semnal ce te invita sa-l asculti cu toata atentia si nu sa-l inabusi cu o masca de indiferenta.
Foloseste-te asadar, de sensibilitatea sufletului tau pentru a-ti schimba viata ori de cate ori este nevoie. La fel cum boala te face sa iei masuri medicale pentru a-ti imbunatati starea de sanatate tot la fel si durerea sufleteasca trebuie sa te stimuleze a lua masuri pentru a-ti gasi resurse de fericire.
Fericirea este peste tot in jurul tau. Doar deschide ochii si pregateste-te s-o vezi. O poti descoperi intr-o floare, in muzica preferata sau in activitatile tale creatoare. O poti descoperi in celalalt.
Nu esti singur. Niciodata. Oricand exista un suflet care te poate asculta si intelege. Pentru ca a trait la fel ca tine. Pentru ca e la fel ca tine. Asa cum suntem toti, ca tine. Un suflet universal.
Si daca vezi ca cineva langa tine sufera de ceva nevazut, arata-i ca il (o) iubesti!
Primeste-l, primeste-o in sufletul tau! Da-i posibilitatea sa se scalde in inima ta… Dragostea ta e cel mai pretios dar pe care-l poti oferi celuilalt. Atentia ta poate salva o viata.
de Laszlo Fulop si Ozana Cristea
Asa prin geam se vede Luna cu minunata-i feerie
Iar razele ce inconjoara acea comoara aurie
Par limbi de foc ce strapung norii intunecati, de catifea
Care dup-o furtuna lunga se duc departe, undeva…
(Ozana 1985)
Alura misterioasa si plina de farmec a acestui astru nocturn a fost o sursa de inspiratie pentru foarte multi oameni de-a lungul timpurilor. Cred ca nu exista fiinta omeneasca care sa nu fi ramas macar o data muta de fascinatie, la vederea ei. Luna are o putere magica asupra noastra, a pamantenilor intrucat actioneaza asupra sufletului nostru schimbandu-ne starea de spirit. De aceea, in prezenta Lunii Pline, suntem mai vulnerabili sentimental iar emotiile noastre abunda.
Ne invita parca sa ne imbogatim sufletul si inima cu iubire, ne face sa devenim mai melancolici, mai visatori, mai meditativi si mai creativi. Sonata Lunii de Beethoven este o dovada vie a influentei emotional-creative pe care acest astru o poate oferi oamenilor talentati. Luna creaza o punte invizibila intre Cer si Pamant, intre Dumnezeu si oamenii sai, favorizand astfel accesul la informatii celeste, la supraconstiinta universala si la harul divin cu care oamenii isi pot imbraca creatiile sale cu un vesmant magic.
Ce este de fapt, Luna? Cele mai recente studii astronomice au dovedit ca acest astru este o bucata din Terra, desprinsa in timpul unui impact puternic suferit de planeta noastra.
Astrologic vorbind Luna este o oglindire a sufletului nostru. Privind-o avem senzatia ca suntem fata in fata cu noi insine, cu trecutul nostru ancestral, cu cele mai adanci radacini ale noastre plasate adanc in inconstient, cu sursa intregii noastre fiinte. Tocmai de aceea Luna este si guvernatoarea Casei a IV a, depozitul nostru karmic inconstient.
In general actiunile si deciziile noastre sunt influentate de vizibilitatea ei de pe Pamant.
Ea are o influenta destul de puternica asupra noastra, simtindu-ne rascoliti deseori sufleteste datorita ei, atunci cand vizibilitatea ei este maxima. Luna plina poate produce insomnii persoanelor care au acest astru puternic prezent in harta natala. Datorita vulnerabilitatii si rascolirii emotionale ne poate afecta sau ingreuna luarea unor decizii importante precum si comunicarea rationala insa ne poate face deosebit de creativi si de intuitivi.
In schimb, cand vizibilitatea ei este redusa, Luna Noua favorizeaza procesele mentale si deciiziile luate. Intreprinderea unei actiuni poate fi realizata cu succes daca este inceputa cand Luna este in crestere. Pe de alta parte, daca avem nevoie sa ne debarasam de ceva inutil (de ex, un surplus de kilograme), atunci momentul cel mai indicat ar trebui ales cand Luna este in descrestere.
Prezenta Lunii in viata omului nu este intamplatoare. Pe langa beneficiul enorm pe care ni-l ofera luminand Pamantul pe timpul noptii ca un strajer devotat, ea ne ofera si o iluminare din adancurile intunecate ale inconstientului nostru, inviind acea parte ascunsa din noi, care este sufletul.
Luna, guvernatoarea semnului zodiacal Rac, ii face pe nativii acestuia sa imprumute de la ea acea alura calda si misterioasa in acelasi timp. Privind in ochii unui nativ autentic este ca si cum te-ai cufunda intr-un ocean pe cat de adanc pe atat de linistit. Prezenta acestuia in viata noastra poate fi plina de pace sau rascolitoare, in functie de increderea emotionala pe care reusim sa i-o creem acestuia. La fel ca si influentele guvernatoarei sale, omul-Rac ne poate invita sa ne deschidem sufletele larg pentru a invata iubirea de tip matern, neconditionata, fiind el insusi un strajer luminos pentru noi, care nu oboseste niciodata sa ne sustina. Sau ne poate stimula rascolindu-ne mereu, variind nesigur pe sine si pe noi, intre inainte si inapoi, pana cand reuseste sa-si domoleasca vartejul propriului ocean sufletesc, increderea fiind o conditie esentiala pentru a face un pas sigur.
Nativii Rac au o sensibilitate aparte care-i ajuta enorm in creatiile lor artistice. Pe de alta parte dragostea lor protectoare, materna ii fac mari iubitori de copii. Toate aceste caracteristici specifice influentelor Lunii, ma duc cu gandul la o contributie considerabila pe care o are Luna pe domeniile Casei a Va, a carui guvernator este chiar Soarele. De ce oare?
Pentru ca in Luna exista si reflexia Soarelui. Fara lumina solara, Luna nici nu ar exista pentru noi, iar influentele sale ar fi minime (ca atunci cand avem eclipsa de Luna). Iata cum forta miraculoasa a Lunii rezulta din combinatia a doi astrii ceresti: Soarele si Luna.
Asadar, cand ne uitam la Luna privim si o parte din energiile solare. As putea spune ca Luna este ca o oglinda in care Soarele se uita pentru a-si putea vedea propriul univers interior, la fel cum si noi privind prin prisma sufletului nostru putem descoperi fatetele nevazute ale vietii noastre.
Autor: Ozana Cristea
Care o fi diferenta dintre un rege al muzicii si ceilalti talentati cantareti? Sa fie oare vorba de calitatile vocale deosebite, de miscarile electrizante ale trupului, de mesajele din versurile cantecelor sale, de ritmurile muzicii sau de acel “new style” pe care regele il aduce publicului, mulandu-se perfect pe nevoile psihologice ale timpului? Toate la un loc!
Dar toate astea nu ar insemna nimic daca nu ar fi acel har indescriptibil de a te patrunde, acea radiere sufleteasca deosebita capabila sa te treaca pe tine, privitorul, prin toate starile emotionale posibile, hipnotizandu-te si coplesindu-te cu intensitatea emotiilor si trairilor.
Acest fapt se poate oglindi in cele doua elemente din harta sa natala cu care e inzestrat si anume: Luna in Pesti, din Casa a V a, a Creativitatii, care il face deosebit de sensibil, senzitiv si intuitiv vizavi de nevoile si sentimentele celorlalti in creatiile sale si planetei Neptun in Scorpion din Casa I, a Personalitatii, sursa magnetismului lui, a dependentei de muzica sa pe care reuseste sa o creeze publicului precum si a intensitatii manifestarilor sentimentelor sale pe scena.
Dincolo de puterea de perceptie mentala obisnuita si de capacitatea noastra de intelegere, exista ceva aparte ce izvoraste din sufletul sau sensibil de copil: autenticitatea. Intr-o lume in care fiecare se ascunde de fiecare si chiar de el insusi, un om autentic care se prezinta si se exprima exact asa cum este si cum simte, un astfel de om se remarca precum o floare printre buruieni.
Iata-l pe Michael! Si aparand pe scena il vezi asa cum este el, dezbracat de toate mastile, toate frustrarile si toate viciile. Este El, cu sufletul larg deschis pentru noi toti, gata a se bucura sau a plange impreuna cu fiecare dintre noi, gata a impartasi impreuna toate darurile si senzatiile pe care ti le ofera muzica.
Comparat cu oricine altcineva, Michael Jackson s-a dovedit a fi cea mai complexa personalitate din lumea muzicii. Pentru ca talentul vocal nu inseamna totul. Nici macar daca el este completat cu miscari de dans dintre cele mai abile. Altceva il diferentiaza pe rege de multimea celor talentati: daruirea de sine. Si aceasta imensa capacitate este poate observa chiar din astrograma sa, prin prezenta planetei Venus in Leu, in Casa a X a, a Popularitatii.
Cat de mult poate da din el un cantaret-dansator obisnuit? El este atat de concentrat asupra mentinerii tonalitatii vocii sale si asupra miscarilor incat aproape ca nu mai poate exprima nimic. Muzica nu curge natural din el ci se chinuie sa curga.
Ei bine, un rege al muzicii are muzica si dansul deja integrate in el insusi. Cu trei planete in Leu, in Casa Carierei, Michael reuseste sa ne cucereasca pe toti prin simpla sa prezenta scenica. Ritmul ii curge efectiv prin vene, iar glasul este doar o cale prin care sufletul sau autentic se exprima in toata splendoarea lui. El este omul care se uita prin ochii tai direct in suflet, vibrand odata cu acesta. El este cel ce iti transmite exact ceea ce tu aveai nevoie sa auzi. El canta despre nevoile si durerile sale ca fiind ale tale, atingandu-ti cea mai sensibila coarda a sufletului tau. El iti transmite acea iubire care leaga pe fiecare de fiecare, cultivand acel sentiment de impreuna. Privind in ochii lui iti poti vedea propriul suflet oglindit in ei. Te magnetizeaza cu muzica si prezenta lui astfel ca, si dupa zeci de ani, piesele sale au un impact viu asupra ta ca si cand ar fi actuale, aici si acum, in toata fiinta ta.
Regele a murit? Poate doar trupul sau. El este inca viu in sufletele noastre, ale celor care am gustat din mesajele si muzica lui, dandu-ne aripi sa zburam pentru a sfida legile realitatii noastre.
Regele devine astfel precum un maestru spiritual la nivel mondial pentru publicul sau. Nu degeaba Soarele lui natal straluceste in Casa a XI a, a Idealurilor Sociale. El a fost si a ramas un idol pentru multe milioane de fani care l-au iubit savurandu-i muzica, dansul, stilul, curajul de a fi el insusi si versurile. Prin mesajele sale, Michael Jackson a incercat, in stilul sau nonconformist (dat de Uranus in Leu din Casa a X a) o trezire spirituala prin constientizare, punand degetul atat pe propriile-i rani cat si pe ale noastre, in ceea ce priveste: sexualitatea, dragostea, temerile, haituirea, abuzul, minciuna, durerea, foametea, distrugerea planetei, nedreptatea etc. (vezi Pluton in Fecioara in XI). Pe de alta parte el a incercat sa ne ofere tuturor, la nivel mondial, o solutie a acestora propovaduind pacea, iubirea si prietenia dintre oameni, precum si respectul fata de natura si viata. Michael a visat la o lumea noua si la o schimbare radicala a omenirii si chiar a lansat o chemare, prin intermediul unora din piesele sale, batand la inima si constiinta fiecaruia dintre noi.
Impreuna putem schimba lumea!
Iata mesajul plin de forta si iubire pe care Dumnezeu ni l-a transmis tuturor prin intermediul sufletului sau gingas de copil, al zambetului sau larg si al vocii sale, o voce ce ramane vesnic vie in inima tuturor celor ce l-am iubit cu-adevarat.
Autor: Ozana Cristea
Exista momente in viata cand ne simtim epuizati, pierduti in avalansa problemelor si responsabilitatilor zilnice. Si-atunci cand nu mai avem nicio putere, cand tot ceea ce era de controlat ne-a scapat din maini si cand cei pe care ne bazam au “disparut” uitand cu totul de noi, cand nimic nu mai pare a avea vreun sens, ce mai ramane de facut? Ce mai poti face cand esti la pamant?
Multi dintre noi cadem in panza de paianjen a gandurilor negative, ramanand acolo prizonieri ai depresiei, fara speranta. Si in agonia dintre viata si moarte, la cumpana dintre “a fi cineva” si “a fi nimic”, ne aruncam ochii pe un copac ce se zareste in departare. Si ramanem, pentru o clipa, cu gandurile tintuite de imaginea maretiei lui. Cata viata!
Un copac care nu are puterea de a vorbi dar care spune foarte multe, pur si simplu ne fascineaza. In el se afla implantate parca, toate codurile nedescifrate inca, ale Universului. Toate gandurile se opresc, fiind doar Tu si El, intr-o contopire perfecta. Simti cum acesta te simte pe tine si, pentru o clipa, te invaluie in energia lui, printr-o imbratisare plina de iubire.
Ai simtit vreodata asta?
Poate ca nu te-ai gandit niciodata ca un simplu copac ar putea fi atat de viu, radiind atata energie cat sa poata sa te scoata pe tine, omule, din paienjenisul propriilor tale cosmaruri existentiale. Dar poate. Nu o data am simtit energia si viata din spatele a ceea ce pare a fi “adormit pe vecie” si iubirea din interiorul a ceea ce pare a fi “indiferenta pura”.
De fapt “nimic nu e ceea ce pare a fi” se dovedeste a functiona foarte bine in zilele noastre iluzorii. Gandirea incepe sa isi arate limitele in acest haos a lui “a fi” sau “a nu fi” care ne domina existenta. Si daca gandirea pe care ne bazam atat de mult esueaza, ce ne facem noi?
E o intrebare al carui raspuns nu se poate gasi in mintea noastra dar exista deja in simturile noastre.
Deci sa incercam cu simturile.
Ce inseamna a simti? Inseamna sa-ti abandonezi gandurile in favoarea senzatiilor si sa-ti abandonezi Ego-ul care te face sa te sinti atat de individual si de singur, in favoarea iubirii unificatoare, care te face sa pulsezi in acelasi ritm cu celalalt, pana la o dizolvare completa. Ai experimentat in viata ta o imbratisare totala, in care sa nu te mai gandesti la nimic, dandu-ti voie sa te pierzi cu totul in bratele celuilalt ca si cum ar fi insusi Tatal Ceresc?
Poate ca Da poate ca Nu. De cata incredere ai nevoie pentru a face asta? Totala!
Putini oameni sunt dispusi sa se abandoneze complet intr-o imbratisare infinita. In majoritatea cazurilor, cand doi oameni se imbratiseaza parca stau cu ochii pe ceas: “o fi prea mult? sa ma retrag? ce-o gandi celalalt despre mine?” Dar aceea nu e o imbratisare ci doar o imitare a ei, de complezenta.
O adevarata imbratisare nu permite mintii a se mai gandi la ceva. Mintea nu mai are loc in acest cadru. Ea dispare odata cu Egoul tau si cu tine. Intr-o imbratisare totala Tu nu mai existi. Poate doar in primele minute cand incepi sa te deschizi sufleteste catre celalalt. Dar in timp ce sufletul tau se deschide precum o floare la soare si inima ta se umple de caldura dulce si energizanta a sentimentelor, atunci poti simti cum trupul tau se topeste incet-incet in celalalt si cum sangele tau incepe sa curga parca prin trupul sau, in timp ce pielea se dizolva.
Toate barierele fizice se descompun prin intermediul senzatiilor, fiecare putandu-l simti pe celalat ca pe sine insusi. Individualitatea dispare astfel ca, Tu si El / Ea nu mai exista. Imbratisarea totala poate transcede legile fizicii prin intermediul senzatiilor, deoarece ea iti da senzatia transformarii din fizic in sufletesc. Si daca la inceput percepem ca doua trupuri se imbratiseaza, dupa o anumita perioada de timp, cand sufletele se deschid larg, asistam la o imbratisare a sufletelor si la o contopire a lor. Doua suflete devin unul iar acela se dizolva si el in Infinit, in Spiritul Universal.
Acest proces de contopire cu Infinitul prin intermediul celuilalt are un rol psihoterapeutic extraordinar. El indeparteaza toate mizeriile psihice acumulate in timp de-a lungul existentei noastre, curatandu-ne sufletul impovarat de ele precum un izvor de munte cristalin. Iubirea pe care o poti simti prin intermediul imbratisarii, alunga anxietatea care ne facem sa ne purtam atat de bizar uneori, devenind rai fara sa vrem. Ea ne hraneste cu energie vitala si ne da sentimentul de apartenenta la marea familie care este omenirea si viata.
Abandonandu-ne imbratisarii, deci iubirii, ne simtim “acasa” . Mai acasa decat te-ai simtit vreodata in viata ta in cel mai minunat loc de pe pamant. Pentru ca adevaratul “acasa” se afla chiar in centrul fiintei tale cu care este conectat intregul Univers Divin.
“Dumnezeu este iubire”. Daca vrei sa-l simti pe Dumnezeu, experimenteaza sentimentul de iubire care curge prin sufletul tau, al meu si-al fiecaruia dintre noi prin intermediul imbratisarii totale si vei putea percepe cu toata fiinta ta, intreaga forta, energie si maretie a Creatiei si a Divinitatii.
Imbratisarea totala este infinita. Ea nu se poate cronometra. Prin intermediul ei poti patrunde intr-o alta lume, a senzatiilor si a sentimentelor. In aceasta lume timpul nu exista. De aceea clipele frumoase si pline de dragoste par a se scurge atat de rapid. Atunci cand iesi din acea admosfera sentimentala trecand in cea mentala, te uiti la ceas si spui:”iata cat de mult timp a trecut!” desi tie ti s-a parut ca s-au scurs doar cateva clipe. Cateva ore au trecut in cateva minute. Si e adevarat. In dimensiunea sufleteasca timpul parca sta in loc. Nu mai poate fi perceput.
Notiunea de timp este o inventie a mintii si nu a sufletului. Ea nu se poate traduce in sentimente. Deci iata o modalitate de-a opri timpul, pastrandu-ne tineretea! Iubirea e secretul. Se poate vedea cu ochiul liber ca persoanele care iubesc intens si total, bucurandu-se din plin de dragostea lor, parca intineresc. Timpul nu le mai afecteaza. El se scurge dar viata lor nu. Pentru ca in viata lor exista atat de multa iubire incat timpul sta in loc.
Exista oameni care isi traiesc viata mai mult prin intermediul sufletului decat al mintii materialiste. Ei au reusit sa-si educe mintea sa gandeasca pozitiv, fiind intr-o armonie perfecta cu sufletul si inima lor deschisa si plina de dragoste. Ei iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. O prietenie minunata intre om si viata, intre om si Creatorul sau.
Sa invatam, asadar, sa iubim. Sa ne deschidem sufletul, in relatiile noastre, cat mai mult si cat mai total, ca-ntr-o imbratisare infinita ce transcede timpul. Sa incetam a ne mai gandi cu suspiciune “dar daca voi suferi?”. Nu dragostea ne face vulnerabili ci lipsa ei. In lumea iubirii nu exista suferinta. Cosmarul relatiilor dintre multi indragostiti este datorat unei lupte continue dintre doua minti si nu dintre doua inimi. Sentimentele nu se lupta ci doar gandurile.
Asa ca, patrunzand in universul interior al sentimentelor, gandurile nu mai au ce cauta. Acolo, in sufletul nostru, este un lacas sfant a carui sfintenie trebuie respectata cu toata fiinta noastra. Sa nu lasam gandurile sa ne murdareasca acest lacas sfant. Sa protejam dulceata sfanta a iubirii din sufletul noastru de amarul gandurilor ce-o ameninta. Energia vitala a iubirii din suflet este un dar divin care se cere pazit cu sfintenie de fiecare dintre noi. Ea este sursa fericirii noastre, a tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Traind in iubire fata de toti semenii nostri ca-ntr-o adanca imbratisare, totala si plina de incredere, putem transcede suferinta si nevoile continue ale mintii si trupului pe care-l purtam.
Imbratiseaza-ti semenii, asadar, dragul meu cititor, cu toata dragostea! Fiecare om tanjeste in sinea lui dupa o imbratisare calda, plina de iubire. Ofer-o fiecarei fiinte cu care poti stabili un contact sufletesc, indiferent daca fiinta e om, animal sau planta. Nu conteaza forma lui exterioara, sau daca e construit din lemn, din carne sau din piatra. Vezi o floare care te bucura cu gingasia si frumusetea ei? Imbratisaz-o cu privirea ta plina de iubire si vei avea surpriza sa constati cat e de vie si cat de multa energie si iubire are in ea. Nu ai nevoie de o persoana anume sau de un cadru special pentru a-ti manifesta emotiile si sentimentele. Viata curge pretutindeni in jurul nostru. Imbratisaz-o, si viata te va imbratisa la randul ei, cu toata dragostea divina care o poarta.
Ozana Cristea, 20 Mai 2010
Daca primul semn al zodiacului se manifesta printr-o energie debordanta de Foc si-un avant existential, fiind concentrat pe sine si propria sa dezvoltare, cel de-al doilea semn vine sa stabilizeze acea energie efervescenta, calmand-o si concretizand-o. Altfel spus, zodia Taurului este menita sa transforme Focul Berbecului in Pamant. Este la fel ca in natura cand se scurtcircuiteaza doi nori. Atunci putem observa ca acea energie extraordinara are nevoie sa se scurga in pamant, sub o alta forma si un nou sens. Iata cat de inteligent si creator se imbina toate lucrurile!
Daca inceputul zodiacului a fost guvernat de planeta Marte, acum Venus ia fraiele acestei energii in mainile sale, modeland-o in stilul ei practic si armonios. Astfel impulsurile primare primite de la Marte se vor mai domoli la Venus, capatand nuante romantice si artistice. Multi dintre nativii Taur au un simt estetic dezvoltat, simt pe care tind sa si-l manifeste in special in cadrul caminului lor, unde isi reincarca adesea bateriile energetice. De aceea tin atat de mult la confortul lor casnic si familial.
Continuand cu insusirile primite de la Berbec, putem spune ca acea concentrare a atentiei pe propria persoana intalnita la nativii primei zodii se fixeaza acum pe o nevoie instinctiva de a avea. Deci daca cei nascuti in Berbec se simteau in largul lor luptand pentru dezvoltarea propriei persoane, cei nascuti in Taur se axeaza pe confort si securitatea materiala. Sensul energiei lor vitale este bine ancorat in elementul Pamant, in materie. Pentru ei, degeaba existi si esti daca nu ai. Este un alt punct de vedere al existentei umane, la fel de important si de valabil ca si cele venite din partea celorlalte semne zodiacale.
“Degeaba existi daca nu ai” isi are propriul sau adevar. Daca nu am tine cont de acesta cum s-ar mai mentine materia, pe ce s-ar mai baza “samanta vietii” din Berbec si de unde si-ar mai lua resursele mentale, urmatoarea zodie, Gemenii? Prin urmare, este nevoie sa punem la treaba propria noastra fiinta pentru a obtine tot confortul necesar pentru a putea fi inteligenti, sensibili si creativi mai departe (prin intermediul celorlalte semne).
Avem nevoie de nativii din Taur pentru a invata de la dansii cum se face asta. Ei stiu cel mai bine cum sa obtina. Sunt dotati cu atat de multa rabdare si tenacitate in personalitatea lor incat, atunci cand se hotarasc sa porneasca pe un drum, se pare ca nimic nu-i mai poate opri.
Atunci cand se hotarasc! Pentru ca nativii din Taur nu se arunca atat de usor intr-o actiune. Ei mai intai privesc problema din mai multe unghiuri, se asigura de succesul pe care l-ar putea obtine si abia apoi se apuca de treaba. De aceea par mai lenti decat nativii altor zodii. Ei au nevoie sa chibzuiasca lucrurile cu atentie si rabdare intrucat energia pe care o depun in munca lor este totala. Odata ce si-au propus un tel, nu se lasa pana nu-l ating, indiferent cate sacrificii implica acesta (oricum sacrificiile au fost luate in calcul inainte de a se apuca si sunt pe masura capacitatilor sale). Am putea spune ca tenacitatea si devotamentul acestei zodii constituie un exemplu bun de urmat de catre nativii celorlalte semne.
Odata ce au obtinut ce si-au propus, simtul proprietatii pe care il au ii transforma in paznici vigilenti. Ce-i al lor e al lor si nimic nu poate schimba asta pentru ca e obtinut cu greu. Un alt motiv este nevoia de stabilitate. Sa ne imaginam un bolovan cat noi de mare. Pentru a-l face sa se miste este nevoie de multa energie. Cand s-a urnit din loc este foarte greu de oprit. Iar cand, in sfarsit si-a gasit locul, cine-l mai poate misca de acolo? Adaptabilitatea nu este punctul forte al acestor nativi. Insa stabilitatea este una dintre calitatile cele mai evidente ale acestui semn.
La fel se intampla lucrurile si in plan sentimental. Daca Berbecul ii inflacareaza repede pe nativii sai facandu-i sa se arunce intr-o relatie fara sa mediteze prea mult, datorita increderii lor in propria capacitate de a cunoaste si controla, Taurul isi pondereaza nativii printr-o oarecare nesiguranta care-i determina sa dea tarcoale partenerului ochit, cu diplomatie, cu rabdare, cu romantism. Fiind un semn guvernat de planeta dragostei, si nativii sunt inzestrati cu un simt al senzualitatii dezvoltat, capabil sa atraga prin propria lor prezenta. Ei au abilitatea de a ti se baga pe sub piele, afisand o prietenie savuroasa si plina de incredere. Sunt oameni care stiu sa-ti ofere sentimentul de incredere in propria lor persoana. Stabilitatea si devotamentul le se citeste pe fata zambitoare si cine nu isi doreste un viitor asigurat, atat din punct de vedere sentimental cat si material? Cine nu isi doreste un partener de care sa fie sigur si o viata confortabila alaturi de acesta?
Asadar, sa invatam de la acesti nativi sa obtinem de la viata ceea ce dorim, oferindu-ne noua insine stabilitatea si confortul atat de necesare dezvoltarii propriei noastre fiinte.
Ozana Cristea
Gânduri de Paște
Aflandu-ne in marea valvataie a vietii, deseori uitam cine suntem cu adevarat si ne credem proprii nostri Dumnezei (uneori chiar si ai altora mai slabi ca noi). Puternici, destepti, stralucitori, imbatati de succesul carierei noastre, avem impresia ca putem controla totul (evenimentele, viata, boala) dar asta nu este decat o iluzie. Exista intotdeauna Cineva mai presus decat noi, muritorii, Cineva care ne-a creat, ne iubeste si ne protejeaza, Cineva care are planuri pentru fiecare dintre noi intru evolutia noastra. Fara sa ne dam seama si fara vointa sau puterea noastra, Dumnezeu isi indeplineste misiunea cu fiecare dintre noi. Nu vom intelege poate niciodata “de ce” si “cum”. Suntem fiinte inferioare. Planul Sau e sa ne ofere calea spre evolutie, spre deschiderea sufletului si a mintii astfel incat sa pasim dincolo de acest prag.
Asadar e inutil sa spunem altora: “aveti grija sa nu cumva sa……”. Exista Cineva mai presus de noi care are “grija” cu sau fara voia noastra. Am invatat de curand ca nu poti inota impotriva curentului asa cum nu te poti impotrivi destinului sau planului divin, in ciuda eforturilor depuse.. Suntem prea mici, prea neputinciosi. Putem cel mult sa ne enervam pe neputinta noastra, sa ne facem rau singuri, lamentandu-ne, in loc sa permitem cu incredere si deschidere sa ne miscam in acelasi sens cu valul vietii.
Acum, in prag de Paste, ma gandesc la ce a simtit omul Isus cand a aflat ca e trimisul Domnului pe pamant si si-a cunoscut crucea ce avea s-o duca. A simtit bucuria si durerea in acelasi timp. A simtit bucuria de a fi “ales” dar si durerea platirii unui pret supraomenesc pentru implinirea acestei misiuni. Si totusi Dumnezeu ne-a dat libertatea de-a alege: “Vrei sa ma ajuti sa infaptuiesc acest plan?”. Isus i-a raspuns: “Faca-se voia Ta!”
Ce s-ar fi intamplat cu omenirea daca Isus s-ar fi impotrivit? Ce haos si ce dezastru spiritual si moral ar fi urmat? E greu de imaginat. Ce s-ar fi intamplat cu omul Isus? Ar fi fost pierdut asa cum se intampla cu fiecare dintre noi cand ne impotrivim planului divin.. Ne credem proprii nostri dumnezei pentru ca putem sa alegem sa spunem NU iar apoi ne miram ca, dupa un timp, ceva groaznic se intampla. Este pretul acelui refuz, pret greu de platit, mult mai dureros decat ar fi fost sa spunem “DA! Faca-se voia Ta!” si sa ne lasam viata in mana Celui care a creat-o.
Nu putem sa ignoram existenta lui Dumnezeu si nici marea Sa inteligenta. Este ca si cum am ignora viata si pe noi insine. Forta lui Dumnezeu e coplesitoare. Evenimentele ce se petrec din dorinta Lui sunt adevarate miracole. Dar cata deschidere iti trebuie ca sa-i permiti Divinitatii sa lucreze cu tine, “un orb”? Cata incredere si cata iubire? Cine il poate iubi pe Dumnezeu cand noi suntem atat de refractari si suspiciosi? Poate ca nu vom putea niciodata sa-L iubim, dar macar un lucru putem sa facem: sa-L respectam, sa-I respectam dorinta, planul. E tot ce putem face pentru El. Sunt convinsa ca si El, la randul Sau va face TOTUL pentru noi.
De cand ma stiu am avut o relatie mai speciala cu D-zeu. Chiar daca viata mea a fost impregnata cu esecuri, totusi nu am incetat sa-i simt prezenta pentru ca El a fost mereu langa mine, incercand sa-mi deschida ochii spiritului meu adormit prin tot felul de incercari. Din fiecare am inteles cate ceva; toate conduceau spre acelas tel: invatarea respectului pentru viata – pentru viata mea – pe care nu prea o valoram pe-atunci pentru ca era lipsita de culoare. Viata mea era lipsita de viata! Ce paradox! Cum ar fi putut D-zeu sa ma lase sa-mi duc o asemenea existenta? A lucrat cu mine neincetat pana intr-o zi cand, aflandu-ma in fata mortii, am inteles ce inseamna sa te bucuri de viata. A fost ca o a doua nastere. si de-atunci viata abunda in mine.
Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce. El ne da exact cat putem noi duce. Numai ca povara ne-o putem face noi insine mult mai grea prin disperarile noastre si prin lipsa de credinta in ajutorul Sau miraculos. Cand vezi ca soarta vrea sa te duca intr-o directie pe care tu nu o intelegi, ce rost mai au lamentarile si impotrivirile? Nu ar fi mai intelept sa meditam pentru a intelege marele”de ce?” care ne chinuie? Nimic nu e intamplator pe lumea asta. Fiecare molecula din univers este creata cu un rost, fiecare eveniment si fiecare boala sau deces. Nimic nu e haotic, totul are o explicatie, un raspuns. Exista un adevar dincolo de noi si de puterea noastra de concentrare.. Pentru ca Dumnezeu este inteligenta pura!
De aceea este atat de important pentru noi sa invatam sa-L ascultam, sa-I ascultam vocea interioara, sa-I simtim prezenta, sa-I intelegem planurile si sa ne lasam modelati cu incredere in marea Sa iubire precum si in forta ajutorului Sau miraculos.
Cine ar vrea sa ne faca sa suferim? El, in nici un caz! Pentru ca El e Creatorul! Si ce mama nu-si iubeste copilul pe care l-a nascut? Cu atat mai mult Dumnezeu, care este iubire absoluta!
Poate ca unii considera credinta mea o inconstienta. Dar eu consider ca adevarata inconstienta e sa nu crezi in nimic altceva decat in propriile forte. Asta ne face sa fim atat de stresati de ziua de maine, pentru ca a te baza doar pe fortele proprii te face sa-ti dai seama cat esti de neputincios in raport cu uriasul val al vietii. E imposibil sa te lupti cu valurile vietii si sa reusesti sa supravietuiesti fara ajutorul lui Dumnezeu. Greutatile vietii sunt coplesitoare. Te strivesc. Numai Dumnezeu e cel care te ridica, Dumnezeu – acea forta miraculoasa si invizibila pe care noi il numim “noroc”. Fara El nimic nu ar fi posibil. Cu El e posibil TOTUL.
Inteligenta Divina e mai presus decat noi. Incercand sa o intelegem vom constata cat de miraculoasa este puterea lui Dumnezeu si cum face El lucrurile in favoarea noastra. Iar aceste fapte miraculoase imi aprind lumina spiritului meu adormit, dandu-mi mari sperante si intarindu-mi si mai mult convingerea si increderea ca Dumnezeu intr-adevar ma iubeste!
de Ozana Cristea
- O INVITAȚIE LA VIAȚĂ –
Momentul pascal al Invierii Domnului vine sa imbratiseze cu simbolistica lui de mare amploare, momentul primaverii, al renasterii naturii si al trezirii la o noua viata. Aceasta este o dovada elocventa a faptului ca nimic nu e intamplator, fiecare eveniment din viata survenind intr-un moment de maxim impact pentru fiecare dintre noi si avand un scop foarte bine definit. Tot astfel si sarbatoarea Invierii este aleasa cu atat de multa grija de catre Dumnezeu tocmai in acest moment de maxima transformare, pentru a sublinia si mai mult mesajul divin al mortii pentru o noua viata. Din punct de vedere spiritual, Invierea se refera la trecerea de la o etapa evolutiva la alta. Daca e sa ne gandim la evolutia spirituala a omenirii de acum doua mii de ani si pana in prezent, se poate constata ca in ciuda eforturilor depuse pentru stagnarea in intuneric, din ce in ce mai multi oameni au inceput sa se trezeasca spiritual, incepand sa distinga adevarul de minciuna si sa-l rosteasca cu voce tare.
Am fost invatati ca Iisus s-a nascut pentru a fi sacrificat pentru noi prin moarte, atragandu-ne atentia asupra invataturilor si suferintelor Sale, culminand cu sacrificiul Lui suprem pentru salvarea omenirii. Dar oare doar la atat se rezuma rolul lui Iisus? Daca ar fi fost doar atat, ce rost ar mai fi avut Invierea? E ca si cum, dintre cele patru anotimpuri, noi am pune accentul doar pe toamna si pe iarna scapand din vedere tocmai ceea ce este mai frumos si mai inaltator. Rolul lui Iisus a debutat in floarea varstei Sale pentru a continua si dupa moartea Sa. As putea spune ca adevarata Lui viata a inflorit odata cu Invierea Sa, lumina spiritului Sau continuand sa arda in sufletele noastre de doua mii de ani.
Iisus a fost sacrificat pentru noi asa cum si noi sacrificam la randul nostru bietele animale pentru a le devora cu salbaticie. Pentru cei mai multi dintre noi, Sarbatoarea de Pasti inseamna mancare si bautura din belsug. Este interesant faptul ca, in timp ce Domnul nostru Iisus era sacrificat acum doua mii de ani, noi sarbatorim acest moment sacrificand si noi tot ce putem pentru a ne indopa. Nici nu ne dam seama ca ucigand, ne hranim de fapt, cu suferinta animalului ucis. Urletul sau sfasietor rasuna in fiecare celula a corpului nostru atunci cand il mancam, intrucat energia negativa a spaimei de moarte si a durerii se imprima in carnea lui, in momentul uciderii sale. Si astfel, in mod inconstient, ne umplem cu durerea lui cu consecintele fizice, psihice si spirituale de rigoare. Din pacate, mesajul divin al acestei sfinte sarbatori este inteles eronat de catre cei mai multi dintre noi, intrucat se pune accentul mai mult pe trairea lui fizica decat spirituala, dupa cum ar fi trebuit sa fie. Rolul postului devine din ce in ce mai fiziologic, pierzandu-si valentele spirituale si astfel, in loc sa meditam asupra puritatii noastre interioare, ne concentram atentia numai asupra trupului nostru. Urmarile le cunoastem cu totii. Abstinenta alimentara fiind una mentala si mai putin spirituala, este urmata intotdeauna de abuzul alimentar. Postul nu numai ca-i inraieste pe cei carnivori dar le exacerbeaza dorinta de a manca carne. Si atunci rolul lui nu isi pierde valoarea?
Mesajul meu este revolutionar. In timp ce suntem obisnuiti sa profitam de aceasta sarbatoare pentru a manca si a bea cat mai mult, eu va invit sa profitam de fiecare zi a vietii noastre pentru a o sarbatori hranindu-ne sufletele cu iubirea si frumusetea a tot ceea ce ne inconjoara. Delimitand binele de rau si extragandu-l din multitudinea de evenimente ale vietii, putem constata ca avem reale motive pentru a ne bucura de existenta noastra. Fericirea sau nefericirea depinde de indarjirea cu care vanam elementele pozitive sau negative din care e construit puzzle-ul vietii fiecaruia dintre noi.
Semnificatia sarbatorii pascale nu vizeaza in mod absolut sacrifiul, pentru a ne comporta in consecinta. Exista ceva mult mai presus si anume, mesajul divin al Invierii ca trezire spirituala a fiecaruia dintre noi. Ceea ce i s-a intamplat lui Iisus nu este, de fapt, o invitatie catre sacrificiu ci o invitatie catre imbratisarea vietii. Altfel care ar mai fi fost rostul Invierii Sale?
Sarbatorirea acestui moment sfant in fiecare an ar trebui sa aibe ca scop o reevaluare a propriilor ganduri si sentimente care salasluiesc in interiorul nostru, influentandu-ne destinul intr-un fel sau altul. Poate ca este momentul cel mai bun pentru a medita la noi insine si la viata pe care o ducem, la alegerile facute si la schimbarile necesare pentru a evolua si a fi mai fericiti. Poate ca fiecare dintre noi are nevoie sa treaca printr-o transformare, ca si Iisus, trecand de la un stadiu evolutiv la unul superior si dezbracandu-ne de haina uzata a vechilor obiceiuri, ganduri si sentimente, pentru a ne imbraca cu o alta, noua si luminoasa.
Sarbatoarea pascala poate fi privita ca o invitatie la schimbare. Daca simtim ca straturile grele ale gandurilor negative ne apasa, impiedicandu-ne sa ne bucuram de viata, avem ocazia sa le schimbam chiar acum. Constientizand ca ceva ne face rau, ce rost mai are sa acceptam aceasta? Nici o clipa nu merita irosita suferind. Ci, e de datoria noastra sa ne strangem suficient curaj pentru a ne transforma viata in conformitate cu evolutia sufletului nostru. Experienta lui Iisus vine sa sublinieze necesitatea acestei transformari, prin iluminare. Moartea Sa inseamna, de fapt, Inviere (trezire, transformare, evolutie). Astfel, sacrificiul Sau devine prin Inviere, bucuria unei noi vieti. Acest act se transforma din “model de urmat” in renastere, sensul lui mutandu-si accentul prin Inviere, de la acceptarea compromisului la schimbare prin transformare.
Sarbatorind aceasta sfanta sarbatoare mai mult cu sufletul decat cu trupul, vom putea simti din plin Invierea Domnului si mesajul Sau spiritual subtil. Iisus ne invita sa ne traim existenta la cele mai inalte cote ale fericirii si armoniei. El ne indeamna la iubire. Nu intamplator aroma ei pluteste in aerul primaverii, umplandu-ne sufletele de bucurie.
Asadar, sa ne bucuram din plin de aceasta primavara si de tot ceea ce ne ofera viata. Iisus poate fi simtit in fiecare floare pe care o mirosim si-n fiecare zambet pe care il intalnim pe strada. Iisus este pretutindeni in sufletele noastre, la fel de viu precum a fost dintotdeauna, tot la fel cum si noi existam cu totii, in inima lui Iisus.
de Ozana Cristea