AstroLight

Articolele din categoria ‘Blog’

Conduceam spre locurile mele natale admirand privelistea frumoasa a dealurilor Transilvaniei iar deodata zaresc doi oameni in varsta – soti si sotie – facand autostopul. Ma opresc si ii invit in masina ca sa nu stea afara in frig si sa mai schimbam niste vorbe. Ei imi spun ca merg la un parastas, dupa care ii intreb cum mai e lumea din jurul lor. Ei au inceput sa-mi povesteasca despre mediul lor fara sperante, invocand stabilitatea regimului trecut si haosul celui prezent. Noroc ca dupa aproximativ 20 de km au ajuns la destinatie si avalansa cenusie care se napustea asupra mea a incetat. Nu consider ca este e vina lor – nici modul lor de a privi viata si nici dorinta de a-l impartasi celor din jur. Doresc doar sa fac niste constatari.

Ce se intampla daca privim lumea in care traim intr-o maniera lipsita de speranta?
Campurile noastre energetice incep sa se micsoreze si sa se intunece.
Campurile energetice ale unui om plin de speranta in viitor, credinta vie in Divinitate si iubire autentica sunt mari si curate ca lacrima. Acestea sunt capabile sa anihileze orice influenta negativa venita din jur. Bineinteles, se pot deterioara momentan, dar se refac tot cu algoritmul cu care au fost create:
- cu speranta: suntem convinsi ca viitorul va fi bun si de asemenea, prezentul deja este favorabil
- cu credinta: suntem convinsi ca Divinitatea exista, se afla la pupitrul de control al lumii, oranduind tot ce-i mai bun pentru noi si pentru toti ceilalti
- cu iubire: renuntam la frica. Uitam de ura. Ne continuam existenta in iubire.
Acesta este drumul spre crearea unor campuri energetice mari si luminoase, in interiorul carora putem exista in Bine. Practic, acesta este si drumul spre sanatate.
Boala apare cand renuntam la baza Creatiei: la speranta, credinta si iubire. Mai intai se deterioreaza campurile noastre energetice – micsorandu-se si intunecandu-se – Iar daca nu reusim sa restabilim conexiunea cu speranta, credinta si iubirea, atunci deficientele energetice se pot degenera chiar in boli.
Consider ca bazele medicinei energetice au fost puse in epistola lui Pavel catre corinteni.

Azi am fost intrebat despre apocalipsa. Am raspuns ca traim intr-o epoca in care iluminarea, in stilul marelui Buddha, a devenit o necesitate.
Dar cred ca exista si un altfel de raspuns: cine va reusi sa traiasca in speranta, credinta si iubire, acela isi va putea continua existenta pe aceasta planeta.
Atat

de Fülöp László

- Alo, aici e radioul local, cu ce va putem fi de folos?
- Alo, va rog sa ma ajutati. Mi-am pierdut cainele.
- Unde l-ati pierdut?
- In oras.
- Ce fel de caine aveti?
- Un labrador alb.
- Si cum il cheama?
- Fericire.
- Fericire?
- Da. Fericire.
- Si unde l-ati cautat?
- Pe strada Muzicii.
- Si nu l-ati gasit?
- Nu. Niste oameni mi-au spus ca l-au vazut pe acea strada, dar a plecat mai departe.
- Si, unde l-ati mai cautat?
- Pe strada Sperantei.
- Si…?
- Nu l-am gasit. A iesit pe capatul celalalt al strazii.
- Pe strada Iubirii ati cautat?
- Da. Trecatorii au spus ca l-au vazut si pe acolo, insa un localnic mi-a zis ca iesise pe strada Creativitatii.
- Si, acolo ati incercat?
- Da. Iesise si de acolo, pe Aleea Odihnei.
- Nu stim ce sa va mai recomandam… Alo, nu plecati, chiar acum am primit un mesaj pe messenger: un ascultator de-al nostru a gasit un labrador alb pe strada Sinceritatii. Este oare cainele Dumneavoastra?
- Da! Mai mult ca probabil… am fugit… multumesc!

Ieri seara am taiat o ceapa.
Si lacrimam…
Dar dupa cateva secunde, mi-am dat seama ca n-am “plans” la taierea cepei de ani de zile…
Inseamna ca cea pe care am taiat-o ieri era o ceapa adevarata!
Asa ca am continuat sa “plang”, dar cu bucurie
Am cumparat-o la Chibed, jud. Mures. Acolo toata lumea cultiva ceapa si rosii. Legumele se vand la marginea soselei, direct de catre producator.
Si cum sunt?
Intr-o seara am mancat 4 rosii de marime mijlocie. Fara sare, fara paine, fara nimic. Si nu mi-a venit sa mai mananc si altceva, in acea seara. Acele rosii aveau un gust exact ca cele din copilaria mea…
Veganii astia zic bine ceea ce zic. Mananci legume sau fructe adevarate si incepi sa te simti conectat la Univers. Devii tot un zambet, intreaga ta fiinta devine o rugaciune – cui nu-i place acest cuvant: coexistenta cu Dumnezeu

Lumea 1

Undeva, candva, s-au adunat cativa “fii tu insuti” si au vorbit despre necesitatea de a fi tu insuti. Chiar au tinut discursuri, prelegeri si conferinte despre nevoia de “a fi tu insuti”. Dupa care au confectionat un steag pe care au scris “fii tu insuti!” si au iesit in strada. A izbucnit o revolutie care s-a soldat cu mii de morti si cu milioane de raniti.
Fiindca toti acesti “fii tu insuti” vroiau sa fie “ei insisi” in felul lor. Chiar daca ei spuneau ca lupta pentru acelasi scop, totusi in esenta erau mii si mii de scopuri diferite. Ei au perceput ca “a fi tu insuti” inseamna sa fii diferit fata de toti ceilalti. Cei multi “fii tu insuti!” nu se armonizau intre ei. Scopurile lor nu se armonizau intre ele.
Povestea Lumii 1 este ciclica, repetandu-se la nesfarsit: “fii tu insuti!”-i se aduna si provoaca revolutii exterioare. Iar si iar. Dar Lumea 1 bate pasul pe loc.

Lumea 2

Undeva, candva exista cativa “Fii Tu Insuti” care au constientizat necesitatea si valoarea  de a fi “Tu Insuti”.
Ei vorbeau relativ putin despre splendoarea de “A Fi Tu Insuti” fiindca stiau ca “A Fi Tu Insuti” nu poate fi exprimat verbal. “Fii Tu Insuti” poate fi spus doar prin limbajul Eu-lui. Ei n-au tinut prelegeri, dar vorbeau pe unde apucau – prin grai viu, prin bloguri, chiar si prin emisiuni televizate – despre minunatia de “A Fi Tu Insuti”. Despre Revolutia Interioara pe care o provoca starea de “A Fi Tu Insuti”. Care se solda cu 0 morti si 0 raniti in lumea exterioara – dar care insa extermina pe toti inamicii interiori.
Fiindca toti acesti “Fii Tu Insuti” vroiau sa fie “Ei Insisi” in acelasi fel. Chiar daca aparent ei luptau pentru scopuri diferite, totusi in esenta era vorba despre acelasi scop, unic. Ei au perceput ca “A Fi Tu Insuti” inseamna sa atingi Aceeasi Esenta Divina. Ca oricat de multi “Fii Tu Insuti” s-ar aduna la un loc, toti ar reprezenta Unul. Cei multi “Fii Tu Insuti”-i se armonizau perfect intre ei. Scopurile lor – multicolore, dar in esenta lor: aceeasi – se armonizau intre ele.
Povestea Lumii 2 este eterna si dinamica in acelasi timp.
Si in aceasta lume exista revolutii permanente, dar acestea se produc in interiorul “Fii Tu Insuti”-ilor. Iar si iar. Lumea 2 evolueaza in armonie.

Lumea 1 si Lumea 2 coexista.

Tu in care lume traiesti?

de Fülöp László

Povestea acelui buchet de flori este o intamplare imaginara, dar de ce nu? ar putea fi si adevarata…
Intr-o zi oarecare de vara, un tanar nelinistit se ducea la intalnirea cu iubita sa. Cei doi stabilisera sa se vada in centrul orasului, sub ceasul mare de aluminiu care arata ora exacta celor care trec pe acolo. Cum el uitase sa ia un buchet de flori prietenei sale, a rugat pe o batranica care statea in preajma sa-i tina locul, adica in caz ca zareste o tanara zvelta si frumoasa sub ceas, s-o roage sa-l astepte oleaca fiindca va sosi in cateva clipe. Ochii stralucitori ai tanarului au vrajit atat de mult sufletul batranicii, incat aceasta nu vroia sa plece de acolo nici in ruptul capului. Fiindca tanarul nu mai sosea… Au venit pe acolo fel de fel de fete frumoase, insa nici una n-a recunoscut ca ar fi asteptat, atunci si acolo, vreun tanar care sa se fi dus la cumparaturi de flori. Batranica, vrajita de forta dragostei emanata de inima tanarului, organizase cu prietenele sale garda permanenta a ceasului din centrul orasului. Batranica avea multe prietene, iar fiecare dintre ele a ratat cel putin o dragoste speciala in tineretea sa. Asa ca toate se simteau datoare sa salveze dragostea inflacarata a tanarului intalnit de prietena lor. Si, desi entuziasmul lor scadea pe zi ce trece, continuau sa mentina stafeta in stare vie si vigilenta, in mod permanent, timp de aproximativ un an de zile. Dupa un an, aproape ca isi pierdusera speranta ca intalnirea celor doi indragostiti va avea loc vreodata. Erau curioase doar sa afle deznodamantul povestii acestora.
Una dintre ele se numea Veronica si ii veneau diferite idei: sa dea impreuna un anunt in ziar, sa se uite in registrul de mariaje de la primarie sau de la biserici – poate ca cei doi s-au casatorit deja – sau cel putin sa se roage impreuna ca Bunul Dumnezeu sa le trimita in vis starea actuala a dragostei dintre cei doi tineri. Insa, celelalte au fost refractare la aceste idei, tinandu-se de planul initial.
Si, in vara urmatoare se intamplase sa apara tanarul si frumoasa lui iubita, plimbandu-se in centrul orasului. Tanara impingea un carucior in care dormea un copilas dulce: rodul dragostei lor. Era o zi de duminica, si chiar mai multe batranici erau prezente sub ceasul cu pricina. Cei doi tineri le-au povestit ca in acea zi, drumurile lor s-au intersectat intamplator la florarie si n-au mai revenit in centrul orasului. S-au casatorit dupa cateva saptamani si in primavara urmatoare iata ca Dumnezeu le-a si trimis un sufletel minunat. S-au mirat amandoi de perseverenta batranicilor care au purtat in suflet dragostea lor.
Povestea se termina aici, insa … ne-am propus sa ne oprim putin langa banca batranicilor. Adica, sa ridicam cateva intrebari, de genul: oare nu exista obiceiuri pe care continuam sa le urmam cu ardoare si cu entuziasm, fara insa sa le cunoastem originea si mai ales, fara sa le vedem rostul cu adevarat? Obiceiuri despre care intuim ca au un miez spiritual corect, obiceiuri care ne inflacareaza inima, dar totusi … sunt perimate? Poate a venit timpul sa cautam solutii mai rapide, mai active, mai ingenioase, pentru a atinge aceleasi scopuri de natura spiritula. Nu doar sa asteptam, ca majoritatea batranicilor, ci asemenea Veronicai, sa incercam variante mai active.

de Fülöp László

iubirea mea era un fir de iarba
leganandu-se in vant
un dinozaur a calcat pe ea
si si-a aplecat capul pe pamant
veni soarele si ploaia
si firul de iarba frant
se ridica si se transforma
intr-o floare sub cerul bland

de Fülöp László

Daca vrei sa transformi pe cineva – de exemplu, un adversar, un inamic de-al tau – atunci daruieste-i iubire. Dar daruieste-i fara sa vrei sa-l transformi. Iubeste-l pur si simplu. Cu inocenta unui copil.

Fiindca intentia contamineaza iubirea. Daruindu-i iubire cu scopul de a-l transforma din inamic in prieten, risti sa se intample doar o caricatura a transformarii.

Lasa-i libertate. Daca vrea el sa se transforme, bine, daca nu, nu – dar sa fie decizia lui. Tie trebuie sa-ti fie indiferent.

Receptand iubirea ta trimisa in acest mod, in interiorul lui se trezeste oricum dorinta de a se transforma intr-o fiinta superioara…

Intr-o duminica, la biserica. Primele randuri nu erau ocupate, ca de obicei. Intr-unul dintre acestea, vad o familie tanara, sot si sotie, stand la vreo 2 metri unul de celalalt. O fi certati? Nu se poate: vin impreuna la biserica, si sunt certati? Nu prea parea posibil. Dar de ce oare stau totusi la doi metri departare? Sunt totusi certati? Acest gand imi revenea in minte la fiecare 10 minute.
Sfarsitul slujbei. Cei doi se ridica grijuliu, si atunci observ ca fetitele lor dormisera pe genunchii lor, in timp ce se tinea slujba. Probabil au fost la vreo nunta, in noaptea precedenta, si copiii erau obositi. Ma linistisem: parintii nu erau certati, ci pur si simplu avea grija de copiii lor, veghindu-le somnul.
Se intorsesera spre poarta bisericii, intr-o deplina armonie. Era o placere sa-i privesc.

Recunosc ca avand 9 planete sub orizont, blogul nu e tocmai stilul meu. Imi dau seama insa ca e o metoda buna de a le scoate la suprafata. Sa-i dau drumul, deci…
Cu 4 planete in Balanta, sunt sortit sa cred in Iubire. Adica, sa cred cu desavarsire ca orice se poate rezolva prin iubire, iar daca nu merge cu iubire, atunci nu se poate rezolva deloc. Mai simplu: insist sa cred ca totul se poate rezolva omeneste. Cu intelegere.
Dar cat am avut de suferit datorita crezului meu! Cand esti implicat intr-un angrenaj financiar, ti se cere sa fii sever. Sa-ti uiti inima acasa.
Insa… deunazi, am avut o surpriza placuta. Incerc sa vad in clientii firmei la care lucrez in, primul rand, omul. Bineinteles, unii pot abuza de aceasta atitudine de-a mea, insa imediat ce observ asta, devin imediat metalifer.
Despre ce vreau sa va povestesc? In primavara, pierdusem increderea intr-unul dintre clientii rau platnici. Si oricum imi ziceam ca nu-mi implic si emotiile, am dat curs sentimentelor mele amare, varsandu-le nefiltrate asupra acelui client. Insa, chiar era momentul de a-mi trimite sentimentele la plimbare si sa-mi utilizez doar mintea. Cand ar trebui sa fii furios, oricum ai optiunea de a te goli, de a ramane distant, detasat, fara sentimente. Asa trebuia sa fiu, insa nu reusisem. Am gresit impotriva iubirii aproapelui. Ma gandesc ca Bunul Dumnezeu ne iubeste chiar si atunci cand gresim, si asa trebuie sa procedam si noi. Cand cineva greseste impotriva noastra, ne este permis sa exprimam verbal nemultumirea noastra, insa nu avem voie sa oprim fluxul iubirii din inima.
Acest client ma sunase in aceste zile. Imi spusese ca a platit doua treimi din datoriile sale si ca intentioneaza sa ajunga la 0 datorii. Acest lucru m-a bucurat, insa vocea sa nu mai exprima iubirea cu care eram obisnuit. Am inteles ca relatia noastra prieteneasca s-a degradat, devenind. una rece, ca de la furnizor la client.
Desi gresisem, imi dadeam seama ca varianta buna era sa-mi mentin increderea in client. Ca se redreseaza, mai devreme sau mai tarziu. Si iata ca acest lucru s-a produs si nu ar fi fost nevoie deloc sa renunt la increderea mea in iubire…
Am aprofundat o invatatura: sa tin mortis de principiile mele, chiar daca am de suferit pentru ele, pe termen scurt. Pe termen lung insa, este indicat sa fac ceea ce imi dicteaza inima…

de Fülöp László