AstroLight

Articolele din categoria ‘Revista Astrolight’

Electricitatea – nimeni nu stie exact sa o explice. Exista calcule, formule, aplicatii.  Ea apare, iar noi o folosim.
Viata – la fel. Ea este, independent de parerile noastre si distanta de orice interpretare. Nici pe ea n-a explicat-o nimeni pana acuma, si asta e bine.

Asa cum electricitatea apare doar atunci cand exista o diferenta intre (minim) doi poli, la fel viata, ca sa existe, are nevoie de extreme. Bine/rau, frumos/urat,
cald/frig. Cu cat diferenta este mai mare, cu atat tensiunea creste, deci aplicatiile sunt mai multe.

Apocalipsa 3:16 “Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici
fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.”

Echilibrul vine din stapanirea extremelor, nu din eliminarea lor. Sa-nvartim motoarele, deci: tensiune maxima!

de Ionut Hristescu

Ciclurile marcheaza viata pe pamant, secunda, minutul, ora, ziua si noaptea, lunile, anii, sunt primele cicluri pe care le constientizam. Toate aceste ciclicitati ne ajuta sa ne urmam cursul vietii intr-un ritm firesc si natural, dar oare evoluam sau nu, o buna perioada de timp am crezut ca da, ca nu sunt oameni care sa stagneze, ca destinul le aduce nenumarate lectii si suferinte pentru a invata din ele, iar ei pana la urma invata. Ei bine, nu este chiar asa, unii dintre noi prefera cercul, spiralei, iar unii dintre noi inteleg sa-i sustina pe ceilalti si sa-i “traga” dupa ei fara ca macar sa se resimta dupa acest “efort”. Cei din urma sunt cei care au inteles cel putin intuitiv, daca nu si constient ca suntem legati prin fire nevazute unii de altii si ca desi spunem ca nu e treaba noastra ce fac ceilalti, ajungem sa “platim” laolalta. Iata de ce am ales sa scriu despre acest lucru: m-am gandit la transsaturniene, adica planetele aflate dincolo de planeta Saturn si am ramas pe ganduri. Oare putem controla energia acestor planete? Sau poate nu. Raspunsul nu a intarziat sa apara: doar o evolutie spirituala sustinuta ne poate ajuta in acest demers. Desi cele trei planete, Uranus, Neptun si Pluto sunt in mare parte considerate planete care actioneaza la nivel de generatii, explicand diferenta dintre acestea, integrand aici si karma colectiva, totusi aceste actiuni trebuie sa aiba loc prin intermediul participantilor la grup.
S-a scris prea mult ca “nu putem”, in cazul nostru sa lucram constient cu anumite energii, sigur ca daca ne vom tot pune limite, nu vom putea, sigur ca daca nu vom depune eforturi pentru dezvoltarea noastra, nu vom putea. Cu cat o persoana este mai deschisa lumii spirituale cu atat nivelul sau de constiinta se va afla pe o spirala superioara a evolutiei, largirea constiintei se face prin demolarea barierelor si transcederea lui NU POT. Citeam undeva ca nu exista bine si rau, ca nu putem gasi punctul zero, ca nu putem spune ce e bine si ce e rau, de acord, insa extremele ne-au invatat ca ele exista si ca idealul este sa ne plasam intre limite, sa cautam echilibrul. Pot deveni canal de manifestare al lui Uranus la orice vibratie ma aflu, doar ca eu ii voi manifesta energia exact acolo, la acel nivel unde ma aflu, iar acela poate fi unul inferior si evident, ma voi manifesta ca atare, poate ca un revolutionar utopic, sau poate nu, ma voi manifesta ca unul constructiv, ingenios si inteligent, astfel incat sa cresc calitatea vietii semenilor mei. Pot sa-l manifest pe Neptun, vanzand droguri in scoala sau activand in ONG-uri precum “alcolicii anonimi”, de mine depinde pe ce scala de valori ma aflu. N-am fi stiut niciodata ce este curajul, necunoscand frica, doar asa ma pot situa la mijloc, cunoscandu-le pe amandoua. Sperietoarea transsaturnienelor va disparea cu desavarsire doar cand vom intelege cum putem sa controlam energia daruita de “ambasadorii galaxiei”, cum ia numit Dane Rudhyar intr-una din lucrarile sale, iar pana atunci probabil ca maleabilitatea la schimbare, ne va ajuta sa curgem odata cu valul noii ere ce se asterne din ce in ce mai evident: ERA VARSATORULUI.

de Cosmina Duba

Adevarul este ca nu ai nevoie de nimeni si de nimic.

Cand s-a nascut, Dumnezeu era singur.
Nu era nici barbat, nici femeie.
Si ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui.
Dumnezeu este un sistem energetic stabil.
Drept urmare, si matricea initiala a omului este conceputa ca un sistem energetic stabil.
Barbatul este un Intreg.
Femeia, la fel.

Separarea sexelor s-a produs mai tarziu. Dumnezeu a considerat ca pentru a ne face mai interesati in urmarirea unor scopuri divine ca Frumusetea si Perfectiunea, creeaza genul masculin si feminin.
De-a lungul istoriei, s-a inventat ideea ca femeia si barbatul formeaza impreuna un Intreg. S-au scris mii si mii de poezii si s-au realizat sute de filme pe acest subiect.
Dar daca ne gandim ca majoritatea covarsitoare a umorului de pe aceasta planeta este generata tocmai de dificultatile de functionare ale relatiilor dintre barbati si femei, putem intui ca aceasta idee nu poate fi baza colaborarii dintre cele doua sexe.
Pentru ca in momentul in care ai spus ca ai nevoie de cineva sau ceva, ai creat o bresa in sistemul tau energetic. Nu poti sa-ti permiti sa depinzi de obiecte. De bani, haine, masina sau stiu eu mai ce. Fiindca aceasta dependenta da nastere la scurgerea energiei vitale.
La fel, nu ai voie sa depinzi de o alta fiinta umana, de un barbat sau de o femeie. Nu poti sa zici ca ai nevoie de energiile, inima, sufletul, vibratiile, corpul sau zambetul cuiva. Fiindca omul de care depinzi se poate imbolnavi, pleca, muri. Si astfel risti sa ramai descoperit.
Dumnezeu nu Si-a permis sa ne creeze astfel incat sanatatea sau fericirea noastra sa depinda de un alt om. Ne-a creat ca sisteme energetice stabile. Ca Intregi.

La inceputul existentei noastre putem constata ca avem niste lacune de completat, ca trebuie sa lucram pe noi insine. Sau sa ne lasam slefuiti de energiile divine. Insa, varianta de a completa un gol printr-o fiinta umana care a reusit in prealabil sa umple acel gol in ea insasi, nu este functionabila. Solutia nu este stabila. Cealalta fiinta umana va putea accepta doar temporar rolul de “dop energetic”. Principiile divine il vor inlatura, mai devreme sau mai tarziu. O problema interioara trebuie rezolvata intocmai. Nu exista timp pentru peticire cu ajutorul energiilor unei alte persoane.

Astrologic vorbind, daca ai cuadraturi, opozitii, case arhipline sau axe interceptate, apoi rezolva problemele ascunse acolo bazandu-te pe fortele tale si pe cele ale lui Dumnezeu. Constientizandu-le, si mai ales, cu incredere.

Asadar, relatie perfecta exista doar intre doua fiinte perfecte. Iubire adevarata poate exista doar intre doua fiinte care nu au nevoie de iubire.

Omule, fii convins ca exista suficienta iubire in Univers – in aerul pe care-l respiri, in arborele care creste in curtea ta, in piatra care se rostogoleste in drum – ca sa te hraneasca.
Poti iubi, si este chiar indicat acest lucru, dar fa-o intr-un mod absolut liber. Fara sa te atasezi de actul iubirii, orice forma ar lua acesta.
Fii la fel de armonios inainte si dupa timpul dedicat iubirii propriu-zise. Si mai ales, fii convins ca nici in afara acestuia nu iesi din circuitul iubirii.
Iubirea este permanenta si omniprezenta. Este o realitate. Faureste-l in viata ta, astfel ca relatiile tale sa poata evolua spre armonie si perfectiune.
Constientizeaza faptul ca esti perfect. Ca nu ai nevoie de nimeni. Aceasta este baza relatiilor perfecte.

de Fülöp László

Maestrul lucra singur pe camp.
Au venit la el niste ziaristi.
Unul dintre ei l-a intrebat.
- Maestre, care e secretul armoniei tale desavarsite?
Maestrul i-a raspuns:
- Faptul ca in fiecare clipa a vietii mele, sunt capabil sa rostesc, in interiorul meu, o fraza.
- Si care este acea fraza?
- In interiorul meu imi spun mereu: “Eu nu exist!”
Ziaristul se uita in jos ingandurat si pleca.
A doua zi, au venit alti ziaristi si iarasi i-au pus aceeasi intrebare:
- Maestre, care e secretul armoniei tale desavarsite?
Maestrul le raspunsese asa:
- Faptul ca in fiecare clipa a vietii mele, sunt capabil sa rostesc, in interiorul meu, o fraza.
- Si care este acea fraza?
- In interiorul meu imi spun mereu: “Eu sunt!”
Lumina Maestrului le-a miscat sufletele si au plecat multumiti.
Ziaristii au plecat si s-au adapostit la hanul din apropiere, unde s-au intalnit cu colegii lor de breasla care vizitasera Maestrul cu o zi inainte. Fiecare grup a povestit ce a auzit de la Maestru.
Nedumerit fiind, ziaristul care pusese intrebarea in prima zi, se intorsese la Maestru. Acesta lucra in continuare pe camp, in aceeasi armonie cu Universul si cu el insusi.
- Maestre, cum vine ca intr-o zi spui ca in interiorul tau repeti fraza “Eu nu exist!” si a doua zi spui ca aceeasi fraza se numeste “Eu sunt!”?
Maestrul ii raspunse linistit:
- Cand ai venit tu, vorbeam despre ego-ul meu, care practic nu exista. Iar cand au venit ceilalti, vorbeam despre fiinta mea eterna, care exista indiferent de circumstante. Iar ca sa pot fi in armonie cu mine insumi si cu Universul, am nevoie de echilibrul celor doua fraze. Altfel spus, de echilibrul dintre ego-ul si Eul meu.
Daca non-existenta ego-ul meu ar fi predominanta, m-as pierde in deznadejde. Asa ca am nevoie de “Eu sunt”-ul partii mele eterne, ca sa echilibrez balanta cu optimism. Iar pe de alta parte, am nevoie de ego-ul meu – chiar si in starea sa de non-existenta – ca sa nu cred ca sunt prea perfect. Am nevoie ca “Eu sunt” sa fie echilibrat de afirmatia smerita a ego-ului meu. Pe acesta il reduc la tacere spunand “Eu nu exist!”
Asa procedez eu, fiule, dar tu poti sa-ti alegi orice alta cale de dezvoltare.
Ziaristul a plecat ingandurat. Paru ca n-a inteles mare lucru din cuvintele Maestrului.
A doua zi si-a dat demisia de la ziar si s-a prezentat la Maestru, rugandu-l pe acesta sa-l primeasca printre discipolii sai.

de Fülöp László

Berbec: “O floare nu naste Primavara, insa Primavara naste flori … !”

Taur: “Pofta vine mancand, mancarea se naste din pofta … !”

Gemeni: “Sunt o carte deschisa prin alegerile mele, iar alegerile mele imi scriu cartea!”

Rac: “Camasa e mai aproape decat ilicul, dar ilicul pazeste camasa!”

Leu: “Nu tot ce straluceste este aur, dar aurul intotdeauna straluceste!”

Fecioara: “Exercitiul te aduce la perfectiune, perfectiunea te scoate din exercitiu!”

Balanta: “Cand credem ca stim toate raspunsurile, deodata se schimba intrebarile … . Cand credem ca stim toate intrebarile deodata se schimba raspunsurile!”

Scorpion: “Uneori trebuie sa pleci pentru a putea reveni, alteori trebuie sa revi pentru a putea sa pleci!”

Sagetator: “De ce oamenii fug dupa salvare? Ca sa pupe crucea! De ce pupa oamenii crucea? Ca sa se salveze!”

Capricorn: “Cine se trezeste de dimineata, ajunge departe. Cine ajunge departe, se trezeste cand vrea!”

Varsator: “Cand scriem ceva despre iubire, ne gandim la libertate … . Cand scriem despre libertate, ne gandim la iubire …!”

Pesti: “Toti oamenii care au realizat lucruri marete au fost mari visatori, dar nu toti visatorii au realizat lucruri marete!”

de Cosmina Duba

lifebuoy

Un Maestru lucra singur pe camp, plantand orez.
In acelasi timp, discipolii sai se rugau in manastire.
Aproximativ la pranz au venit sa-si vada Maestrul.
Unul dintre ei l-a intrebat:
- Maestre, de ce nu vii sa stai cu noi?
Maestrul a raspuns:
- Pentru ca aveti nevoie sa va bazati pe puterile din interiorul vostru si nu pe mine.
Discipolii au plecat.
S-au intors iarasi spre seara.
Acelasi discipol l-a intrebat din nou pe Maestru:
- Atunci, care este rostul existentei tale?
Maestrul i-a raspuns prompt:
- Eu sunt colacul vostru de salvare. Cand va pierdeti curajul, mai aveti optiunea sa va ganditi la mine.

de Fülöp László

Lumea 1

Undeva, candva, s-au adunat cativa “fii tu insuti” si au vorbit despre necesitatea de a fi tu insuti. Chiar au tinut discursuri, prelegeri si conferinte despre nevoia de “a fi tu insuti”. Dupa care au confectionat un steag pe care au scris “fii tu insuti!” si au iesit in strada. A izbucnit o revolutie care s-a soldat cu mii de morti si cu milioane de raniti.
Fiindca toti acesti “fii tu insuti” vroiau sa fie “ei insisi” in felul lor. Chiar daca ei spuneau ca lupta pentru acelasi scop, totusi in esenta erau mii si mii de scopuri diferite. Ei au perceput ca “a fi tu insuti” inseamna sa fii diferit fata de toti ceilalti. Cei multi “fii tu insuti!” nu se armonizau intre ei. Scopurile lor nu se armonizau intre ele.
Povestea Lumii 1 este ciclica, repetandu-se la nesfarsit: “fii tu insuti!”-i se aduna si provoaca revolutii exterioare. Iar si iar. Dar Lumea 1 bate pasul pe loc.

Lumea 2

Undeva, candva exista cativa “Fii Tu Insuti” care au constientizat necesitatea si valoarea  de a fi “Tu Insuti”.
Ei vorbeau relativ putin despre splendoarea de “A Fi Tu Insuti” fiindca stiau ca “A Fi Tu Insuti” nu poate fi exprimat verbal. “Fii Tu Insuti” poate fi spus doar prin limbajul Eu-lui. Ei n-au tinut prelegeri, dar vorbeau pe unde apucau – prin grai viu, prin bloguri, chiar si prin emisiuni televizate – despre minunatia de “A Fi Tu Insuti”. Despre Revolutia Interioara pe care o provoca starea de “A Fi Tu Insuti”. Care se solda cu 0 morti si 0 raniti in lumea exterioara – dar care insa extermina pe toti inamicii interiori.
Fiindca toti acesti “Fii Tu Insuti” vroiau sa fie “Ei Insisi” in acelasi fel. Chiar daca aparent ei luptau pentru scopuri diferite, totusi in esenta era vorba despre acelasi scop, unic. Ei au perceput ca “A Fi Tu Insuti” inseamna sa atingi Aceeasi Esenta Divina. Ca oricat de multi “Fii Tu Insuti” s-ar aduna la un loc, toti ar reprezenta Unul. Cei multi “Fii Tu Insuti”-i se armonizau perfect intre ei. Scopurile lor – multicolore, dar in esenta lor: aceeasi – se armonizau intre ele.
Povestea Lumii 2 este eterna si dinamica in acelasi timp.
Si in aceasta lume exista revolutii permanente, dar acestea se produc in interiorul “Fii Tu Insuti”-ilor. Iar si iar. Lumea 2 evolueaza in armonie.

Lumea 1 si Lumea 2 coexista.

Tu in care lume traiesti?

de Fülöp László

Ma aflam intr-un un vis ciudat. Participam la un concurs de jocuri pe calculator, dar nu sunt sigur ca ma aflam pe planeta Pamant, fiindca in sala erau tot felul de fiinte ciudate: unele de culoare verde, altele albastre – majoritatea umanoide. Jocul in care ne intreceam era unul de tip Civilization: scopul era crearea unor lumi virtuale cat mai viabile. Principalul factor de diferentiere era nivelul de fericire al populatiei virtuale. Nu trebuia sa te razboiesti cu adversarii, dar in coltul din dreapta sus al ecranului puteai sa urmaresti cum evolueaza lumile create de catre ceilalti concurenti.
Am intrat in joc si am inceput sa ma ocup de setarile de baza. La definirea lumii mele mi-a atras atentia un butonas: puteam sa selectez sau sa deselectez optiunea “Astrologie”. Bineinteles ca m-am decis sa utilizez aceasta facilitate. Bifand-o, mi-a aparut un meniu din care puteam alege diferite sisteme: zodiacul de pe Pamant, Aldebaran, Sirius si o serie de alte stele pe care le cunosteam din auzite. Mi-am zis ca am sanse sa ma situez intr-un loc fruntas din ierarhia generala doar daca aleg ceva cunoscut si nu ma hazardez utilizand zodiacele din alte sisteme solare.

Asa ca am ramas la batranul meu Pamant. Programul era imi oferea maxima libertate: imi lasa posibilitatea sa aleg zodiile care imi sunt de folos si restul sa le las neutilizate. Stiind ca trebuie sa fortific lumea mea din punctul de vedere al criteriului de baza – fericirea generala a populatiei – mi-am venit o idee: voi construi o lume a iubirii! Am inceput cu doar doua zodii: Taurul si Balanta, ambele guvernate de Venus. Simteam ca trebuie sa fiu original si creativ ca sa am sanse sa ma situez pe un loc fruntas.

Am aruncat o privire in coltul din dreapta sus al ecranului: eram pe locul 46, din vreo 500 de participanti. Programul afisa doar primii 50, asa ca nu stiam numarul exact al concurentilor. Inainte sa setez optiunea “Astrologie”, numele meu nu era afisat, deci nu intram in primii 50. Astrologia sa ma fi propulsat inainte? Se pare ca da.
Programul era setat astfel incat o zi in cadrul jocului dura aproximativ 10 minute reale. Peste vreo 3 zile – deci aproximativ jumatate de ora – numele meu a disparut din meniul care afisa primii 50 de participanti. Ce s-a intamplat? Creasem o lume a iubirii si chiar se simtea ca omuletii mei sunt fericiti. Dar totusi, ceva nu functiona… M-am uitat la indicatorii care au caracterizat starea generala a populatiei mele virtuale. Erau destul de multi indicatori, dar toate acestea aveau un numitor comun: populatia mea suferea de foamete. Uuups… Repejor, am dat un clic iarasi pe butonul “Astrologie” si am introdus inca doua zodii: Fecioara si Capricornul. Imi dadeam seama ca populatia mea de Tauri si Balante avea mult bun simt si un suflet deosebit, insa in frumoasa mea lume se muncea prea putin. Nimeni nu vroia sa lucreze pe pamant si indicatorii agricoli erau in cadere libera.
Dupa ce am bifat Fecioara si Capricornul, aproximativ in doua zile am intrat din nou in primii 50. Aceste zodii harnice au adus iarasi lumea mea la linia de plutire. Aceasta se baza acum pe munca si pe iubire. Vreo doua zile n-aveam probleme.

In a treia zi, starea generala de fericire a populatiei mele a scazut vertiginos. Interogand programul, acesta mi-a raspuns ca ma aflu abia pe locul 328. Ceva iar nu era in regula… Ma scarpinam pe cap si mi-a picat fisa: oamenii mei virtuali munceau prea mult.

Se plangeau ca munca era prea plictisitoare. Lumea mea semana cu Evul Mediu – era o lume de iobagi. Mi-am dat seama ca trebuie sa introduc acolo niste ingineri. Am dat clic iarasi pe butonul “Astrologie” si am bifat repede zodia Varsatorului. Era o mutare castigatoare fiindca in doua zile m-am urcat pana pe locul 76.

Am iesit la o pauza de cafea, gandindu-ma ca setarile mele generale vor avea grija de mica mea lume virtuala. Nu ma stresam sa ajung in varful ierarhiei: ceea ce ma tinea in joc era curiozitatea. Vroiam sa stiu cum evolueaza lumea mea sub influentele zodiilor introduse pe rand. Ideea mea initiala – lumea pur venusiana – n-a dat roade, chiar daca criteriul principal era fericirea generala a populatiei.
Cand m-am intors de la cafea, ma pozitionam iarasi aproape de locul 400… Intuiam ca asa se va intampla, dar eram curios ce anume trebuie sa schimb. Consultand indicatorii afisati, mi se dadea la cunostinta urmatoarele: iubirea – principiul de baza in jurul caruia era construita lumea mea – nu avea savoare, respectiv in lumea mea nu exista suficienta distractie. Era clar: a sosit momentul sa introduc Leul in configuratie. L-am bifat si asteptam ce se intampla. Nu trecea o zi si indicatorii reveneau la normal. Eram pe locul 81.

Urma o cadere lenta. In fiecare zi pierdeam aproximativ 50 de locuri. La inceput nu stiam care este cauza si ce trebuie sa mai schimb. In mica mea lumea era iubire, era distractie, se muncea, aveam la dispozitie inclusiv roboti care duceau greul – ce mai lipsea? Consultand indicatorii, imi dadeam seama ca omuletii mei virtuali tanjeau dupa mister, romantism si Dumnezeu. Era clar – trebuia sa introduc repede Pestii in configuratia mea. Zis si facut. Imediat dupa clic, indicatorii incepura sa se amelioreze. Intr-o zi de pe calculator reveneam in jurul locului 80.

M-am gandit ca este cazul sa ma linistesc. Chiar si in vis, o oarecare stres ma acapara si nu-mi dadea pace. Asa ca am iesit la bar sa beau un ceai. Am lipsit cca. 10 minute – o zi in lumea mea virtuala. Cand m-am intors, ma gaseam abia pe locul 279… Ce vroia oare populatia mea? Uitandu-ma la cifre, imi dadeam seama ca lumea mea era obosita. Ea tanjea dupa dinamism. Lipsea Berbecul. L-am introdus si asteptam rezultatul. Eram pe drumul cel bun fiindca brusc m-am gasit pe locul 59. Mai aveam putin si urcam in primii 50.

Mi-am permis un scurt ragaz langa calculator, fiindca am descoperit o facilitate interesanta: puteam urmari la absolut toti participantii daca foloseau sau nu o anumita optiune din meniu. Ma interesa cat de mult era utilizat butonul “Astrologie”, de catre ceilalti. Mi-am dat seama ca eu lucram relativ lejer. Cei care nu foloseau astrologia butonau de zor si se gaseau in subsolul clasamentului. Bineinteles, erau si cateva exceptii. Programul nu-mi oferea suport ca sa aflu ce tip de astrologie era folosit in diferitele lumi virtuale create de catre oponentii mei. Intuiam ca fiecare s-a bazat pe astrologia propriului sau sistem solar. In ceea ce ma priveste, puteam sa stau relativ linistit, fiindca astrologia ma ajuta destul de mult. Trebuia sa ma ocup si de celelalte setari, sa mai coordonez lumea mea, dar aveam posibilitatea sa lucrez intr-un ritm relativ linistit. Astrologia functiona ca un supervizor ascuns care efectua micile imbunatatiri necesare.

Pozitia mea era destul de constanta dar m-a atins o adiere a ambitiei. Vroiam sa urc in clasament. Cautam domeniul unde era necesar sa lucrez ca sa-mi mai imbunatatesc lumea. Gandindu-ma putin, mi-am dat seama ca este necesar sa introduc in ea mai mult umor, destindere si comunicare. Asa ca am introdus si Gemenii. Au trecut cateva secunde si numele meu aparea din nou in coltul din dreapta sus al ecranului. Eram al 42-lea.

Ceea ce m-a ambitionat si mai tare. Creierul meu lucra de zor. Mi-am zis ca mai iau o mica pauza. Simteam nevoia sa ma uit la altceva decat ecranul calculatorului. Am iesit iarasi pe hol sa privesc putin natura, prin fereastra. Nu am stat mult, vreo 5 minute. Cand m-am intors, iesisem deja din primii 200 de concurenti. Nu era chiar o cadere libera, dar alunecam pe panta, in jos, rau de tot. Nu mi-am permis nici macar sa ma gandesc ca “asa e viata”. Eram concentrat sa gasesc urmatorul pas. Urmatoarea veriga.
Iarasi consultam toate cifrele si incercam sa vad ce nu merge bine. Odata s-a aprins un beculet in mintea mea: s-a adunat gunoiul si nu era nimeni specializat sa-l duca afara! Nu era vorba despre gunoiul fizic, ci despre cel intelectual si spiritual. In lumea mea, gandurile nu se reciclau. Adica, existau prea multe idei vechi, prea multe metode perimate, si nimeni nu avea curajul sa puna piciorul in prag ca acestea sa fie eliminate. Nimeni nu vroia sa puna punctul pe i. Nu se discuta ceea ce era imperios necesar sa fie clarificat. Vechiturile mentale putrezeau sub covoarele imaginare ale comunicarii superficiale.
Era nevoie de profunzime. Era nevoie de selectie. De curajul de a elimina ceea ce era perimat.
Era nevoie de Scorpion.
Ma minunam de mine insumi. Porneam cu zodiile mele favorite: Taurul si Balanta, ferm convins ca ma descurc doar cu ele si ca nu voi avea nevoie nici in ruptul capului de Scorpion. Insa, iata ca in doua ore jocul – viata? – m-a fortat sa ma razgandesc. Asa ca am fugit sa introduc si Scorpionul in lumea mea virtuala. Rezultatul s-a vazut in cinci minute: la inchiderea zilei, ma aflam pe locul 65. Imi rodeam unghiile…
Ma uitam pe ceas: mai era o jumatate de ora pana la sfarsitul jocului. Mai aveam doua zodii neutilizate: Racul si Sagetatorul. Nu ma mai ocupam cu celalalte setari. oricum erau prea multe. Ma simteam ca un jucator de sah: stiam ca mai am doua mutari si un timp limitat. Ma simteam si ca un luptator de arte martiale: conta extrem de mult cand lovesc, cand adopt o strategie defensiva si cand pornesc in ofensiva. Simteam ca aceasta constructie treptata m-a ajutat mult: daca utilizam de la bun inceput tot zodiacul, poate mergeam constant, dar in jurul locului 150. In stilul de contructie treptata pe care l-am adoptat, aveam sanse sa termin in primii 50. Vroiam sa arat ciudatelor creaturi verzi cu tentacule ca si noi – pamantenii – suntem capabili de ceva bun. Luptam pentru onoarea planetei mele si nu pentru mine.
Am asteptat o zi virtuala si am introdus Sagetatorul.
Populatia mea a devenit mai optimista si indicatorul “credinta” a urcat cu cateva unitati. Am intrat iarasi in primii 50: acum ma aflam pe locul 39. Ma simteam multumit de mine insumi. Mai ales ca printre adversarii mei erau multe fiinte care mi-au castigat simpatia. De exemplu, mi-a placut foarte mult de o specie umanoida, inalta si blonda, cu al treilea ochi format din punct de vedere fizic. Acest ochi, situat in mijlocul fruntii, emitea o stralucire aparte. Acesti oameni emanau o puritate deosebita. Gesturile lor erau foarte armonioase. Ei nu se grabeau niciodata, vorbeau putin – intuiesc ca ceea ce era de comunicat intre ei, discutau prin telepatie – iar trasaturile lor vorbeau elocvent despre inteligenta si intelepciunea lor. In clasamentul general, toti se gaseau in fata mea, ceea ce era de inteles.

Peste inca 10 minute am introdus si Racul. Nu era o miscare oarecare, ci una constienta: vroiam sa am forta acceptarii in mica mea lume virtuala. Acea acceptare materna care reuseste sa-si pastreze armonia si iubirea chiar si atunci cand odrasla mult adorata face vreo boacana sau soseste acasa plin de noroi. Mutarea si momentul ales s-au dovedit inspirate fiindca la expirarea timpului alocat acestui joc m-am gasit pe locul 25. Onorabil, mi-am zis.
Eram tentat sa cer scuze zodiei Racului, pentru faptul ca am lasat-o ultima. Insa, in acel moment am constientizat faptul ca acest semn era capabil sa incheie sirul zodiilor, asa cum Pestii constituie finalul evolutiei in cercul actual. Racul, prin credinta, optimismul, capacitatea de a ierta, atitudinea protectoare si simplitatea simpatica de care da dovada mereu, era capabil sa desavarseasca evolutia in sistemul nostru solar.
Extrapoland putin, ma cuprindea un gand despre maretia fiecarei zodii. Constientizasem ca fiecare zodie are perfectiunea sa si la nevoie poate insemna sfarsitul unui ciclu evolutiv. Am realizat ca orice semn poate fi coroana cercului zodiacal. Ma gandeam ca altii probabil si-ar fi inceput si terminat constructia altfel, insa ajungeau la acelasi rezultat, referitor la caracterul desavarsit al intregului ansamblu reprezentat de cele 12 semne zodiacale.
Nu au fost premiati decat primii trei concurenti, dar eu m-am simtit oricum castigator: am putut testa pe pielea mea forta, profunzimea si armonia zodiacului nostru. Simteam ca ceea ce ne-a pus Bunul Dumnezeu la dispozitie ca sa ne ajute pe drumul evolutiei, este pur si simplu perfect.
O fi fost vis? Sau realitate? De obicei, visurile se termina cand nu te astepti. In vis, rar ajungi la capatul povestii – undeva se rupe firul si foarte probabil te trezesti frustrat. Asa ca …

de Fülöp László

Intr-o zi ploioasa, invatacelul se prezenta in fata Maestrului sau.
- Maestre, putem vorbi putin, intre patru ochi?
- Sigur ca putem vorbi, dragul meu.
Se dusesera intr-o camera mai retrasa.
- Ai vreo problema, fiul meu drag? – intreba Maestrul.
- Da, Maestre. Pot sa-ti spun cinstit?
- Bineinteles ca poti! Zi linistit, ce ai pe suflet…
- Maestre, sunt de atata vreme la tine…
- Da.
- Sunt de atata vreme la tine si tu nu ma inveti nimic!
Maestrul zambi.
- Ma asteptam sa ma inveti scheme, metode, tehnici, meditatii, chestii… iar tu, nimic! Doar curatam cartofi, vorbim despre vreme, ne uitam la zborul albinelor – ne purtam ca niste oameni obisnuiti… ce-i asta?!
- Fiule, eu ma bucur mult ca te exprimi deschis – zise Maestrul, in continuare cu acelasi zambet in coltul gurii. – Dar stai oleaca – continua tot el.
- Stau – spunea invatacelul, inca suparat.
- Deci, tu asteptai de la mine tehnici, meditatii, metode, scheme…
- Da!
- Stai! Tu iti amintesti pentru ce ai venit la mine?
- Da – sa-mi arati tehnici, metode, exercitii de respiratie, chestii…
- Nu.
- Nu?
- Ai venit la mine pentru ca ai vrut sa devii tu insuti un Maestru.
- Da… de fapt asta am vrut. Iar in atatia ani de zile, simt ca n-am invatat nimic, ca bat pasul pe loc! Ce faci tu pentru mine?
- Iti ascult inima.
- Imi asculti inima? Dar ce-i asta?!
- Ascult cum bate.
- Dar la ce foloseste? Ce ar trebui sa fac eu?
- Sa asculti inima mea.
- Sa ascult inima ta?!
- Da, sa asculti cum bate.
- Dar la ce-mi foloseste?
- Pai, ziceai ca vrei sa devii un Maestru…
- Bine, dar de ce nu-mi dai metode, exercitii, meditatii, scheme?
- Fiindca un Maestru niciodata nu se bazeaza pe nimic exterior lui. Un Maestru se bazeaza doar pe ceea ce exista in el. Metodele, exercitiile, meditatiile si schemele – toate ar fi ceva exterior si nu ti-ar folosi la nimic.
- Dar pana cand devin Maestru…
- Nu exista nici un “pana cand” – ori decizi in acest moment ca esti “Maestru” ori nu vei deveni niciodata!
Invatacelul se opri pentru o clipa.
- Dar inima ta? Nu este ceva exterior mie?
- Nu. Inima mea o poti auzi si cand pleci acasa. O poti auzi mereu. Face parte din tine.
Chipul invatacelului incepu sa se lumineze.
Maestrul continua.
- Inima mea este precum Soarele. Se afla in exteriorul tau si te bucuri de razele sale. Dar face parte si din tine: corespunde inimii tale.
- Cred ca incep sa inteleg: este vorba despre Legea Rezonantei… – zicea invatacelul.
Maestrul zambea cu blandetea-i caracteristica.
- Inima ta rezoneaza cu a mea! – spunea invatacelul. Mai avea putin si izbucnea in plans.
Maestrul il imbratisa cu toata caldura sufletului sau. Invatacelul si-a permis in sfarsit ca doua siroaie de lacrimi sa curga jos pe obrajii sai. Tensiunea inimii sale s-a dizolvat in plansul exprimat liber.
- Iarta-ma, Maestre…
- Este in regula, fiul meu – il linisti Maestrul.
- Deci in toti acesti ani, inima ta invata inima mea…
Maestrul doar zambea.
O liniste suprapamanteana incepu sa invaluie toata fiinta invatacelului.
Dupa cateva minute in care nu vorbisera, invatacelul intreba:
- Bem un ceai?
- Cum sa nu? – i-a raspuns Maestrul. – Eu prefer cu musetel. Tu?

de Fülöp László

Povestea acelui buchet de flori este o intamplare imaginara, dar de ce nu? ar putea fi si adevarata…
Intr-o zi oarecare de vara, un tanar nelinistit se ducea la intalnirea cu iubita sa. Cei doi stabilisera sa se vada in centrul orasului, sub ceasul mare de aluminiu care arata ora exacta celor care trec pe acolo. Cum el uitase sa ia un buchet de flori prietenei sale, a rugat pe o batranica care statea in preajma sa-i tina locul, adica in caz ca zareste o tanara zvelta si frumoasa sub ceas, s-o roage sa-l astepte oleaca fiindca va sosi in cateva clipe. Ochii stralucitori ai tanarului au vrajit atat de mult sufletul batranicii, incat aceasta nu vroia sa plece de acolo nici in ruptul capului. Fiindca tanarul nu mai sosea… Au venit pe acolo fel de fel de fete frumoase, insa nici una n-a recunoscut ca ar fi asteptat, atunci si acolo, vreun tanar care sa se fi dus la cumparaturi de flori. Batranica, vrajita de forta dragostei emanata de inima tanarului, organizase cu prietenele sale garda permanenta a ceasului din centrul orasului. Batranica avea multe prietene, iar fiecare dintre ele a ratat cel putin o dragoste speciala in tineretea sa. Asa ca toate se simteau datoare sa salveze dragostea inflacarata a tanarului intalnit de prietena lor. Si, desi entuziasmul lor scadea pe zi ce trece, continuau sa mentina stafeta in stare vie si vigilenta, in mod permanent, timp de aproximativ un an de zile. Dupa un an, aproape ca isi pierdusera speranta ca intalnirea celor doi indragostiti va avea loc vreodata. Erau curioase doar sa afle deznodamantul povestii acestora.
Una dintre ele se numea Veronica si ii veneau diferite idei: sa dea impreuna un anunt in ziar, sa se uite in registrul de mariaje de la primarie sau de la biserici – poate ca cei doi s-au casatorit deja – sau cel putin sa se roage impreuna ca Bunul Dumnezeu sa le trimita in vis starea actuala a dragostei dintre cei doi tineri. Insa, celelalte au fost refractare la aceste idei, tinandu-se de planul initial.
Si, in vara urmatoare se intamplase sa apara tanarul si frumoasa lui iubita, plimbandu-se in centrul orasului. Tanara impingea un carucior in care dormea un copilas dulce: rodul dragostei lor. Era o zi de duminica, si chiar mai multe batranici erau prezente sub ceasul cu pricina. Cei doi tineri le-au povestit ca in acea zi, drumurile lor s-au intersectat intamplator la florarie si n-au mai revenit in centrul orasului. S-au casatorit dupa cateva saptamani si in primavara urmatoare iata ca Dumnezeu le-a si trimis un sufletel minunat. S-au mirat amandoi de perseverenta batranicilor care au purtat in suflet dragostea lor.
Povestea se termina aici, insa … ne-am propus sa ne oprim putin langa banca batranicilor. Adica, sa ridicam cateva intrebari, de genul: oare nu exista obiceiuri pe care continuam sa le urmam cu ardoare si cu entuziasm, fara insa sa le cunoastem originea si mai ales, fara sa le vedem rostul cu adevarat? Obiceiuri despre care intuim ca au un miez spiritual corect, obiceiuri care ne inflacareaza inima, dar totusi … sunt perimate? Poate a venit timpul sa cautam solutii mai rapide, mai active, mai ingenioase, pentru a atinge aceleasi scopuri de natura spiritula. Nu doar sa asteptam, ca majoritatea batranicilor, ci asemenea Veronicai, sa incercam variante mai active.

de Fülöp László