AstroLight

Articolele din categoria ‘Editia II.’

Vrem să fim fericiți; asta-i clar. Constatăm că nu prea suntem. Ce facem? Prin concretul cotidian, mai visăm, ne imaginăm, creăm scenarii: ceva, cândva, sau undeva. Deseori – cineva.

Ca să ce? Ce-o să facem atunci?

Unii invocă ideea de Dumnezeu. Perfecțiunea, raiul, nirvana, salvarea, desăvârșirea. Îhîmm… E bine… Și-atunci, ce? Ca să ce, adică?

Ca să ne jucăm – de-aia! Nimeni nu-și dorește să ajungă înțelept în Nirvana de dragul înțelepciunii decât dacă este suficient de prost. Să stea crăcănat în lotus și să-l admire pe Domnul. Căci Domnul îi va zice: ”auzi, Jeane, mai bagi două imnuri de slavă, și dup-aia te duci la joacă, în curte, că Io, Unul, m-am plictisit. Plus că n-ai voce.”

Când eram puști, visam să am bani să-mi pot cumpăra tot felul de jucării, sau să pot face nu știu ce chestii minunate. Am investit mult efort și timp, am ajuns să am acești bani, iar acum sunt sfătuit să îi investesc în ”ceva serios”, sau în asigurări, în pensie etc… Adică deja să mă pregătesc să mor. Gata cu bicicleta, mersul la ski, instrumente muzicale, cântat cu băieții, etc… E timpul să devin responsabil, să mă gândesc că peste 20 de ani o să am 60, și dup-aia o să crăp. Să investesc în frică, adică. Serios? Să mori tu…!

Eu te sfătuiesc să începi de pe-acum să te joci, din nou. Să investești și în jucării, în bucuria ta. În capacitatea ta de a fi creativ și de a te juca. De a împărtăși celorlalți din bucuria, și nu din fricile tale. De a fi din nou luminos, copil.

Joacă-te! Mai devreme sau mai târziu tot acolo vei ajunge.

de Ionut Hristescu

Doamne, ce asaltați suntem din toate părțile de mesaje pseudo-spirituale de criză – apocalipsa – 2012 – civilizația se prăbușește – aoleo…! Am prieteni care se consideră atât de creștini încât au devenit fanatici, aproape fasciști în a face referiri la necesitatea de distruge tot, de a nega orice altă preocupare (spirituală sau materială) în afară de ce înțeleg ei de la biserică. Cu siguranță, dacă ar avea putere sau dacă ar fi trăit acum 60-70 de ani, ne-ar fi băgat pe toți în lagăr, atât de păcătoși suntem, înghiți-ne-ar planetele, guvernul mondial sau E-urile!

Este drept – facem multe tâmpenii. Dar care copil nu face? Ne băgăm degetele-n priză, mai furăm găletușa colegului, ne jucăm cu jocuri pe care ni le-au interzis mii de ani. Mâncăm ce nu e voie, fără să ne spălăm pe mâini. Așa, și? O să ne facem mari și sănătoși!

De ce să distrugem ceva la care lucrăm de mii de ani? Pentru că ne este lene să gândim, sau pentru că așteptăm pe cineva care să ne salveze, să facă munca în locul nostru?!?

Ia ce e mai frumos în viața ta și du-l mai departe. Reziduurile se vor reprocesa de la sine – nu le acorda mai mult timp decât este necesar.

Până la urmă, noi am construit civilizația asta, și tot noi o vom perfecționa. Le vom repara p-alea proaste, le vom dezvolta pe cele bune. Să fie bine pentru toți. Cum? Om vedea… Jupiter de-abia ce-a intrat în Berbec; se pregătește Uranus. Începe dansul. Șantierul.

Și-o să reușim.

de Ionut Hristescu

Zice o lege veche ca “totul e spirit; universul este mental”. Multi o stiu, putini o inteleg, dar, fara sa vrem, toti o aplicam.

Daca incercăm să observam sincer ceea ce se intampla in jurul nostru, realizam faptul ca noi nu detinem nimic si , mai ales, nu producem nimic. Totul se realizeaza de la sine, prin procesarea materiei in fel si chip, iar notiunea de “posesiune” este o conventie. “A avea”, de fapt, este un drept de folosinta asupra unor lucruri exterioare. Tu, cel care citesti aceste randuri, eu, care le scriu, noi – nu avem nimic. Doar folosim, exploatam, consumam.

Singurul lucru pe care il facem cu adevarat, adica singura productie este actul de gandire. Care devine singurul act creator.

Uită-te bine și cu ochii mari în jurul tău – sunt lucruri, oameni  în viața ta care vin și pleacă. Ceea ce rămâne este conștiința faptului că tu le-ai adus acolo și tot tu le-ai făcut să plece. Continuă, și nu uita că, after all, ești condamnat la fericire.

La mulți ani! Totul o să fie bine.

de Ionut Hristescu

Periodic, in vietile noastre intervin momente in care trebuie sa facem fata unor dificultati. Acestea sunt perioade de criza in care suferim fizic sau psihic. Atunci, ne apucam sa cautam cauzele spirituale ale neplacerii. De obicei, in astfel de momente ne dovedim foarte ingeniosi si intelepti: chiar le gasim! Gasim o sumedenie de cauze spirituale, facem autocritica si fagaduim sa nu mai repetam aceleasi greseli.
Dar… avem tendinta sa exageram. Este posibil ca sumedenia de atitudini mediocre si negative pe care o identificam ca fiind generatoarea neplacerii, sa n-aibe nimic de a face cu evenimentul propriu-zis. S-ar putea sa tragem cu “mitraliera spirituala” si sa nu nimerim tinta.
Fiindca, s-ar putea sa fie cu totul altfel.
Suntem de parere ca fortele superioare care tes evenimentele vietii noastre nu cauta cauze, ci scopuri.
Noi, in limitarea noastra, ne multumim sa identificam cauza spirituala a dificultatii intalnite si sa restabilim starea initiala.
Punctul de vedere superior care genereaza criza gandeste intr-un mod diferit. Acesta nu se multumeste cu restabilirea starii initiale, ci vrea depasirea acesteia. El spera ca fortele interioare pe care le activam in vederea inlaturarii neplacerilor ne vor conduce la o stare superioara fata de cea initiala. Din punctul lor de vedere, criza nu are cauze, ci scopuri. De evolutie personala si spirituala.
Astfel, suntem invitati sa regandim inclusiv conceptia noastra despre timp. Daca intram in perioade de criza pentru a atinge niste scopuri de evolutie, inseamna ca vom gasi cauza acestora nu in trecut, ci in viitor. Exista trecut? Exista viitor? Clipa prezenta exista in mod sigur, fiindca traim in ea. Va amintiti de filmul Matrix? De aparitia unui eveniment “Deja-vu”, care insemna o bresa, o eroare in matrice? Daca ati trait astfel de momente, astfel de sentimente in vietile voastre, este posibil sa fi trecut printr-o zona de interferenta temporala. Langa niste noduri de timp in care trecutul si viitorul se intrepatrund.
Puteti percepe aceste idei ca pe un exercitiu de imaginatie, importanta fiind atitudinea noastra fata de crize si dificultati. Sa nu cautam cauze, transpirand din punct de vedere spiritual, ci… sa ne oprim din goana nebuna, sa fim ceea ce suntem, si sa ne lasam condus de val. Mai devreme sau mai tarziu, vom vizualiza scopul spiritual al neplacerilor care ne-au fost servite de catre soarta. Este oricum o atitudine mult mai pozitiva decat a cauta vinovatia. Incercand sa privim spre viitor, cu linistea interioara a Eului etern, ne fortificam interiorul, ne luminam, devenim mai intelepti.
La acest inceput de secol XXI, in acest moment de evolutie accelerata a omenirii, noi credem ca suntem invitati sa revolutionam inclusiv conceptia noastra despre karma. De acest cuvant s-a lipit un inteles negativ care ne poate bloca pasii spre viitor. Deci… hai sa incercam sa nu mai cautam cauze si greseli, ci sa traim conform esentei noastre divine, identificand urmatorul pas al evolutiei noastre.

de Fülöp László

Ziua 1.
Ma aflam in concediu si ma plimbam prin oras, gandindu-ma sa fac ceva inedit. Adica, ceva inedit, pentru sufletul meu. Sincer, m-am plictisit de atata mers la strand, de vizitat locuri “interesante”, de incercat meniul la noi si noi restaurante… Parca totul era la fel, fara nici un farmec. La strand, in apa, ma simteam de parca eram pe uscat. Adica, ma simteam uscat pe dinauntru. Restaurantele, mancarurile pareau la fel. Speram sa primesc macar un zambet sincer de la cineva, de exemplu de la chelneri… dar nu, totul era gri, crispat si artificial.
Si, plimbandu-ma asa, deodata zaresc un afis. Scria pe el: “Curs de Lumina. Incepere: ora 16:00, in parc. Gratis!” Si, nimic altceva.
Ma atragea ca un magnet. Ma programez sa ma duc la ora 16:00 in parc.
Ne astepta un tip destul de obisnuit dar simteam ca totusi are ceva special in el. Era in acelasi timp linistit si agitat, prezent si absent, concentrat si dispersat. Ne-a spus ca prima zi de curs se refera la confectionarea imbracamintei de clovn. Ne-a distribuit cativa nasuri mari, de culoare rosie, si ne-a spus ca ne asteapta a doua zi, la aceeasi ora, in acelasi loc, imbracati in straiele hazlii cusute de mainile noastre. Ne-a mai spus ca prima parte a cursului de iluminare se refera la cunoasterea meseriei de clovn si ne-a recomandat sa meditam profund asupra acestei indeletniciri.
Ne stransesem in parc vreo 10 persoane interesate de acest curs si ne-am uitat unii la altii oarecum mirati. Fiecare dintre noi si-a probat nasul de clovn primit in dar si am pornit in directii diferite.
Eu unul m-am dus intr-un magazin de haine second-hand, cu speranta sa gasesc niste haine haioase, in care sa arat ca un clovn. Am si nimerit peste niste pantaloni elvetieni de culoare maro care-mi veneau pana putin sub genunchi, o camasa rosie cu patratele si o palarie verde, purtata probabil de vreun vanator sau padurar. Dupa aceea, mi-am mai cumparat dintr-un alt magazin o pereche de tenisi de marimea 45 si niste ciorapi cu dungi galbene si rosii. Vanzatoarea se uita chioras la mine fiindca in mod normal port numarul 41 la picior iar ciorapii erau destinati femeilor, dar i-am explicat ca particip la un curs in care o sa invat sa am mai multa lumina in campurile mele energetice. Dupa care s-a uitat la mine cu niste ochi care mi-au amintit de vaca vecinului, insa eram atat de concentrat pe ideea intrarii in pielea de clovn incat abia daca am observat privirea ei.
Intr-o jumatate de ora, eram imbracat in hainele alese de mine. Ma aflam in fata oglinzii si am constatat ca de acolo ma privea un tip suficient de haios. Eram multumit de imaginea mea, iar cand incepeam sa si merg, abia rezistam sa nu ma prapadesc de ras. N-am prea inteles de ce nu am fost apreciat si de catre sotia mea care tocmai se intorsese de la cumparaturi. Privirea ei parea sa-mi spuna ca ma credea complet nebun…

Ziua 2.
Ne-am strans in parc 8 persoane plus instructorul. Si el era imbracat in haine de clovn. Ne-a invitat sa ne asezam in iarba si ne-a spus ca vrea sa auda de la noi cum trebuie sa fie dispozitia interioara a unui clovn.
- Clovnul trebuie sa nu-si ia sinele in serios – spunea un tip cu barba.
- Corect – dadea din cap afirmativ, instructorul.
- Clovnul trebuie sa fie fericit in interior – spunea un alt tip, inalt si slab.
- Excelent! – zicea instructorul.
- Si sa aiba dorinta de a imparti bucati din fericirea sa, publicului – continua tipul inalt si slab.
- Foarte bine! – aproba instructorul.
- Clovnul nu trebuie sa teama de esec – zicea o femeie care emana impresia ca este educatoare la o gradinita.
- Absolut! Clovnul exploateaza esecul. Cade in nas si se scoala din nou. Nu se teme de esec, de nimeni si nimic – completa instructorul.
- Clovnul are un suflet de copil – adauga un tip mai in varsta.
- Buna observatie! – zicea instructorul.
- Clovnul are mereu un plan in capul lui, este activ, vrea mereu sa intreprinda ceva – am spus eu.
- Imi place ideea! – imi raspundea instructorul.
- Clovnul este mereu in contact sufletesc cu publicul – adauga o femeie frumoasa, care “stralucea” chiar si in hainele sale de clovn. Avea deja multa lumina in ea, nici nu stiu de ce a venit la acest curs.
- Da! – dadea din cap instructorul.
- Clovnul iubeste publicul – interveni iar femeia care parea sa fie educatoare.
- Absolut! – zambi instructorul.
S-a asternut peste noi o liniste nu prea suparatoare, pe semne ca nimeni n-avea si alte idei referitoare la starea interioara a clovnului.
- Bine. Atunci, repetati in gand tot ceea ce s-a zis aici si incercati sa intrati in pielea clovnului – incheia instructorul.
- V-ati gandit deja la un moment de spectacol, ceva hazliu si original pe care l-ati prezenta publicului de aici? – ne intreba tot el.
- Publicului de aici? La cine va referiti?
- La copiii din parc.
- Azi deja vom prezenta un spectacol?
- Bineinteles. Nu e timp de pierdut!
Asa ca, am exersat timp de vreo ora, doi cate doi, supravegheati de instructorul nostru. Brainstorming, exercitiu, repetitie, improvizare. Lucram doi cate doi.
Intr-o ora, fiecare dintre noi aveam cate doua spectacole: unul in care eram actorul principal si un altul in care eram asistentul colegului ales.
Cand le-am prezentat, copiii din parc erau de-a dreptul incantati.
Si ne-am dus acasa foarte entuziasmati.

Ziua 3.
Ne-am intalnit cu totii in parc, tot la ora 16:00.
Eram toti imbracati in hainele noastre de clovn, si ne intrebam ce va urma.
Instructorul nostru venise imbracat in blugi, tricou si sandale.
- Ati crezut ca vom continua periplul nostru in lumea umorului? Nu, imi pare rau. Acum, va rog sa mergeti acasa si sa va imbracati in cel mai frumos costum pe care-l aveti. Va rog sa aduceti si cate o servieta, foi A4, pixuri si creioane. Vom continua cursul nostru mutandu-ne in pielea unui om de afaceri.
Ne-am uitat unii la altii si nu ne-a venit sa credem ce am auzit. Cu totii am fost convinsi ca vom continua tot cu meseria de clovn. Dar ne-am conformat si intr-o ora eram sositi inapoi in parc, imbracati la patru ace. Instructorul s-a afisat si el intr-un costum gri inchis, cu o servieta in mana.
- Sunteti pregatiti? – ne-a intrebat.
S-a auzit doar un murmur sovaitor.
- La inceput, haideti sa definim cum trebuie sa fie dispozitia interioara a omului de afaceri. Cine incepe?
- Pai… omul de afaceri trebuie sa fie serios – incepu timid tipul inalt si slab.
- Trebuie sa-si ia sinele in serios – completa cel cu barba.
- Foarte bine – aproba instructorul. – Altcineva?
- Omul de afaceri trebuie sa fie concentrat – spunea femeia frumoasa.
- Concentrat, pe ce anume? – intreba instructorul.
- Pe scopurile sale – ii raspunsese femeia.
- Si care sunt acestea?
- In primul rand, succesul financiar.
- Da, perfect – spunea instructorul. – Alte idei?
- Omul de afaceri trebuie sa fie sever – spunea femeia care mai mult ca sigur era educatoare.
- Sever cu cine?
- Cu subordonatii si cu sinele.
- Corect! Si cu partenerii de afaceri?
- Integru, vertical …
- E bine – aproba instructorul. – Altcineva?
- Fata de clovn care se afla mereu in contact cu ceilalti, impartasindu-si sentimentele cu ei, dar in acelasi timp ghidandu-le sentimentele, omul de afaceri se mentine ca un sistem inchis din punct de vedere energetic, el comunicand cu ceilalti aproape exclusiv din punct de vedere intelectual – continuam eu.
- Buna observatie! – remarca instructorul.
- Omul de afaceri e mereu activ, plin de idei – zicea tipul mai in varsta.
- Da, asta asa este – spunea instructorul.
Dupa un moment de liniste, tot el intreba:
- Dar omul de afaceri se teme de esec?
- Nu, fiindca are multa incredere in sine si planifica totul – ii raspundea un tip care pana acum statea mai retras.
- Corect! Si ce credeti, omul de afaceri trebuie sa fie fericit in interior? – continua instructorul.
- Asta nu conteaza. El oricum trebuie sa-si domine sentimentele, sa nu lase sa se intrevada nici cea mai mica adiere de vant din sufletul sau. Daca e fericit sau nu, nu este foarte relevant. Conteaza mai mult concentrarea sa – ii raspunse tipul retras, dovedindu-ne cu aceasta ocazie ca mintea lui lucreaza in umbra.
- Foarte bine! – incheia instructorul. – Acum va simtiti oameni de afaceri.
Eram cu totii foarte concentrati si seriosi. Dadeam din cap, fiecare, afirmativ.
- Maine ne intalnim tot aici, la ora patru – zicea instructorul.
- Cum ne imbracam? Ne pregatim cu ceva? – intreba femeia frumoasa.
- Imbracati-va normal. De exemplu, in blugi – raspunsese instructorul si pleca imediat.

Ziua 4.
Eram prezenti cu totii la ora 4 dupa-amiaza, nerabdatori sa aflam ce o sa mai urmeze. Instructorul sosise si el punctual si isi incepu discursul.
- Oameni buni, ati experimentat doua ipostaze diferite. Complet opuse. Ati inceput cu meseria de clovn, iar dupa aceea, brusc, a trebuit sa va transformati in oameni de afaceri. Ati inceput sa lucrati cu inima, si a trebuit dupa aceea sa continuati cu mintea. Ati inceput sa lucrati “cald” dupa care a trebuit sa va deplasati pe un fagas mai rece.
Ati venit aici sa aflati ce este lumina. Sa aflati cum se naste ea. Ei bine: fiti clovn si om de afaceri in acelasi timp! Cald si rece in acelasi timp! Minte si inima, in acelasi timp! Acolo unde materia rece si calda se intalnesc si alcatuiesc un tot unitar, acolo se naste lumina. Acolo unde mintea si inima colaboreaza armonios, se genereaza lumina. Pricepeti?
Eram plini de lumina. Intelegeam cu sufletul, cu totii. Intelegeam ca lumina nu este altceva decat iubirea si fericirea bunului clovn, concentrata cu vointa si fermitatea omului de afaceri, directionata spre un scop precis.
- Va gandeati ca o sa va dau diplome? Nu, diplomele le purtati in suflet – incheia instructorul si pleca. Nici nu apucasem sa-l intrebam cum il cheama…

P.S.
Astrologic vorbind, adevarul se afla mereu la mijloc. Daca o zodie afirma ceva, semnul opus poate spune exact contrariul. Si amandoua afirmatii sunt corecte, in acelasi timp! Iar sarcina omului este aceea de a gasi concilierea – punctul de mijloc. Punctul in care se naste lumina!

de Fülöp László

Corp budic: Eu zic ca esti cam murdar si ar fi cazul sa mergem la spovedanie.
Corp astral: Nu!
Corp budic: Cum nu?
Corp astral: Pai asa…
Corp budic: Stai – tu nu vrei sa fii fericit? Nu vrei ca amandoi sa fim fericiti?
Corp astral: Ba da.
Corp budic: Si atunci?
Corp astral: Mi-e frica de durere.
Corp budic: De care durere?
Corp budic: Pai, o sa ma simt criticat si desfiintat.
Corp budic: Sau eliberat si iubit cu o dragoste divina…
Corp astral: Se poate si asta…
Corp budic: Eu zic ca merita riscul. Mai ales ca acum amandoi ne simtim mai mult morti decat vii.
Corp astral: Si tu te simti rau, fratele meu mai mare?
Corp budic: Cam da. De fapt, sunt legat indisolubil de tine.
Corp astral: Imi pare rau. Cum pot sa te ajut? Ce pot sa fac pentru tine?
Corp budic: In primul rand, ar trebui sa inveti sa nu faci nimic nedemn de tine. Sa nu participi la nici o activitate care nu te reprezinta.
Corp astral: Bine. O sa incerc.
Corp budic: In general, n-ar trebui sa faci nimic fara iubire. Nu este bine sa muncesti fara iubire, fiindca poti constata si singur – acel lucru te duce cu un pas spre moarte. Nici sa mananci fara iubire, fiindca astfel imbatranesti.
Corp astral: Interesant!
Corp budic: Da. Indiferent ce faci, fa-l cu dragoste, daca nu vrei sa imbatranesti sau sa te apropii de moarte.
Corp astral: Dar spune-mi – daca fac ceva cu dragoste, atunci acea fapta nu se mai poate numi pacat, nu-i asa?
Corp budic: Exact! Iti amintesti, am citit impreuna despre planeta “Dune”, unde exista o singura porunca: “Sa nu-ti slutesti sufletul!”
Corp astral: Simplu si concis!
Corp budic: Da, nici nu trebuie complicat mai mult.
Corp astral: Stai putin – daca o sa fac totul cu iubire, atunci mai devreme sau mai tarziu o sa ma identific eu insumi cu iubirea…
Corp budic: Da, asta-i telul!
Corp astral: Si practic o sa fie imposibil sa mai comit vreun pacat…
Corp budic: Si, nu te bucuri?
Corp astral: Ba da.
Corp budic: Uite, asa te transformi si … te transferi in mine!
Corp astral: Asta-i bine, fratele meu mai mare!
Corp budic: Nu te sperie faptul ca … treptat-treptat dispari si te integrezi in mine?
Corp astral: Nu. Practic, nu stiu pana unde sunt eu si de unde incepi tu. In gandul meu, eu sunt deja ca tine.
Corp budic: Bravo!
Corp astral: Unde eram…? Spune-mi, tie-ti place spovedania?
Corp budic: Normal ca da! Acolo eu fac dragoste, cu Spiritul Divin. Simt ca se deschide o fereastra pe corpul meu, o fereastra prin care sunt invadat de lumina si iubirea divina.
Corp astral: Stiu, simt si eu asta!
Corp budic: Atunci, mergem?
Corp astral: Da. Fie ce-o fi!

de Fülöp László

Era vara. Stateam in iarba si priveam furnicile, cum se miscau ele in toate directiile. Ele imi lasasera impresia ca stiu foarte bine incotro se duc, ce fac si de ce.
Cele mai multe erau in cautarea hranei. Se duceau peste tot, miscandu-se alert. Parca stiau exact unde trebuie sa mearga. Ma simteam coplesit de determinarea cu care se miscau printre firele de iarba. Erau absolut convinse ca vor gasi ceea ce cauta. Ma gandeam ca desi suntem niste fiinte mai evoluate, avem ce invata de la ele! Harnicia, determinarea, increderea in viitor, spiritul de colaborare…
Si mi-am amintit de o nuvela sci-fi, in care un pamantean discuta cu un extraterestru mai evoluat spiritual. Omul nostru avea niste pretentii de la fiinta dintr-o alta galaxie, cerandu-i informatii, tehnologii, ajutor.
- Vrem sa invatam de la voi! – spunea pamanteanul.
- Dar, de ce nu invatati de la albine sau de la furnici? – replica extraterestrul.
- Vrem sa comunicam cu voi! – spunea din nou, pamanteanul.
- Dar, de ce nu comunicati cu albinele sau cu furnicile? – replica extraterestrul.
Tin minte ca pamanteanul nostru era foarte suparat. Dar extraterestrul avea dreptate: pana la ei, trebuie ca mai intai sa ne urcam pe treapta reprezentata de furnici, in sensul de disciplina si colaborare.
Dar, despre altceva vreau sa va povestesc aici.
Reperasem o furnica ratacita putin mai departe de celelalte. Isi croia drum printre firele de iarba, putin dezorientata. Nu reusea sa se decida daca e mai bine sa se intoarca printre celelalte furnici sau daca ar fi cazul sa mai caute dupa vreo firimitura de paine. M-a strafulgerat un gand: hai s-o ajut! Am zarit o bucatica mica de prajitura, cazuta putin mai incolo, tocmai buna pentru furnica noastra. Mi-am intins un deget in calea furnicii si stateam nemiscat, astfel ca micutul animal sa prinda curaj si sa se urce pe el. Ceea ce s-a si intamplat. O priveam putin cum fugea in sus pe degetul meu aratator, dar in cateva secunde am si lasat-o jos langa bucatica de prajitura. Ea a reperat-o imediat si o prinsese cu labutele ei. Insa, era totusi un bagaj prea greu pentru ea si trebuia s-o ajut din nou. Mi-am intins iarasi degetul si am impins-o usor cu cealalta mana sa se urce din nou pe “elicopterul” improvizat. Furnicuta era prea preocupata de activitatea ei si parea sa nu fi observat nimic din interventia mea. Asa ca am lasat-o din nou jos, de aceasta data in apropierea cuibului lor.
Eram tare multumit de mine insumi, dar … intre timp, un gand s-a furisat in mintea mea. Oare nu ne aflam la randul nostru, din cand in cand, pe “degetul” unor fiinte mai evoluate? Acest gand m-a facut sa transpir si sa ma simt coplesit in acelasi timp. Da, fugim ca nebunii pe drumul nostru, dar … de fapt ne aflam pe un imens deget invizibil. Ni se pare ca urmam drumul nostru, dar de fapt suntem ghidati de o inteligenta superioara noua. Care poate plasa “bucatele de prajitura” in drumul nostru. Sau, ne poate muta dintr-un loc in care ne aflam rataciti, intr-un alt loc in care putem avea parte de noi experiente si putem gasi perle pretioase. Totul este posibil. Si mai sunt convins si de faptul ca acea forta superioara va avea grija sa ajungem inapoi in lumea noastra dupa ce ne-am imbogatit pe plaiurile unde ne-a condus.
Dar, asa cum furnica nu observase practic nimic din interventia mea, la fel poate nici noi nu zarim “degetul” care apare in calea noastra. Eventual, cand apare o “bucatica de prajitura” neasteptata in drum, ne putem gandi ca am luat-o pe o scurtatura aflata intr-o dimensiune superioara.
Timpul parca se oprise, in aceste cateva minute cat m-am lasat vrajit de furnici si de gandurile care m-au vizitat. Si, cum ma uitam spre lumea acestor animale mici, simteam pe pielea mea o privire blanda care mangaia usor lumea noastra. Simteam ca pentru acea privire, noi suntem niste mici furnici. Si, eram foarte convins ca acea privire ne urmareste pe fiecare dintre noi, deplasandu-ne printre “firele de iarba” ale vietii noastre, sa nu ne ratacim prea departe de “hrana” noastra si de ceilalti…

de Fülöp László

Marte, denumit Ares  in mitologia greaca, fiul lui Zeus si al Herei, zeu al razboiului, declarat fiu neiubit de catre Zeus, deoarece ii placeau atat de mult galceava si bataliile, era urmat in lupte de fiii sai, Deimos (groaza) si  Fobos (frica). Zeitele Eris (zeita dezbinarii) si  zeita Enyo (zeita semanatoare de omoruri) se alaturau lor in batalii bucurandu-se nespus de triumfuri. Uneori, zeul Ares, desi nemuritor si de temut, era infrant de zeita Pallas-Athena, cea mai iubita fiica a lui Zeus, care reusea sa-l infranga datorita intelepciunii si increderii ce o avea in fortele proprii. Afrodita (Venus), sotia sa, ii sarea deseori in ajutor insa era repede infranta fiind o fiinta delicata.

Mitologia romana il descrie pe Marte pentru inceput  zeul vegetatiei, ca un omagiu adus Florei. Mai tarziu, sfera sa  de actiune se extinde, cuprinzand primavara, tineretea, renasterea naturii si implicit activitatea si vitalitatea necesare acestora, cultura si unele animale folosite la lucrarile pamantului, ori in lupte,  deoarece una din caracteristicile tinerilor este de a cucerii, iar Marte primeste cu bucurie conducerea lor spre noi cuceriri de teritorii. Astfel i-a fost dedicata si prima luna a primaverii, martie. Marte ia nastere in urma dorintei de razbunare a mamei sale, Junona pe sotul sau, Jupiter, pentru nenumaratele-i relatii extraconjugale, dar mai ales pentru ultima, din care ia nastere Minerva. Puterea sa de intelegere si toleranta este depasita si ea incepe a cauta o solutie pentru razbunare. Asa se face ca intr-una din zile, cand o  zareste pe Flora, expresie sacra a fortei vegetale, isi da seama ca-si poate atinge scopul cu ajutorul unui boboc magic de floare cu puteri fecundative pe care aceasta il detine si pune la cale ramanerea sa insarcinata fara a avea relatii conjugale.

Ideograma lui Marte ♂ este formata din cercul spiritualitatii, dominat de o sageata indreptata in sus, sageata ce reprezinta dorinta omului de a-si depasi instinctele animalice, de a tinti mai sus (decat planul fizic). Ea poate fi vazuta ca pe o cruce ce apasa pe “umerii” spiritului nostru, caci doar printr-un efort sustinut, omul isi poate infrange actiunea spre placeri, instincte animalice. Pozitia sa inclinata parca doreste sa ne indice oscilatia intre valorile fizice si spirituale ale fiintei umane, reprezentate de cruce (linia orizontala – manifesta energiile fizice si linia verticala – manifesta energiile spirituale).  Sageata pozitionata pe partea dreapta a ideogramei semnifica dorinta actiunilor spre viitor, spre inainte, spre noi orizonturi si noi inceputuri.

Marte, reprezinta in astrologie atat impulsul de a actiona, cat si de a nu actiona, reprezinta energia, determinarea, ambitia de a duce, deci si de a nu duce, pana la capat dorintele noastre. Evenimentele din viata noastra decurg cu ajutorul energiei lui Marte. El este cel ce pune lucrurile in miscare, pentru ca noi sa ne putem atinge scopurile. Daca noi nu vom dori acest lucru, nu este nici o problema, se va gasi cineva care sa doreasca a misca lucrurile si ne vom trezi ca ne miscam, actionam cum doresc sa ne determine ceilalti prin miscarile cu care ei ne vor impinge de la spate si ne vor urni, ne va lua valul cu forta si viteza lui, vrem nu vrem. In spatele unei astfel de atitudini se va afla mai mereu teama de a actiona, de a lua decizi, iar acestea se pot gasi in istoria persoanei respective, fie din viata aceasta, fie din altele. In mitologia greaca apare declarata, asa cum am descris mai devreme, lipsa de iubire din partea tatalui pentru Marte si stim ca asta poate genera un comportament frustrant si razvratitor. El nu primeste de la sine ceea ce-si doreste, nefiind iubit si este obligat sa-si ia singur fie si prin forta ceea ce doreste. Marte reprezinta masculinitatea, instictul de a lua, de a vana, de a cuceri.

Karma de violenta sau handicapurile fizice pot fi cauzele unui comportament lipsit de actiune sau aflat intr-o continua actiune defectuoasa, daunatoare propriei persoane. Se poate ca actiunile din trecut ale persoanei sa determine comportamentul de acum, iar persoanele in cauza, ar trebui sa-si recunoasca esecurile actiunilor lor si sa incerce sa constientizeze necesitatea sublimarii actiunilor instinctive pentru a-si imbunatati existenta proprie si pe cea a mediului inconjurator.

In prima editie a revistei, la capitolul teorie astrologica, am descris cum Venus asteapta sa primeasca, ea atrage spre ea, ea este cea care se ingrijeste, pe ea si mediul sau si asteapta sa fie luata, cucerita. Acum vom vedea cum Marte (principiul masculin) se duce si ia de la Venus (principiul feminin) ceea ce doreste, aidoma vanatorului ce-si urmeaza tinta si astfel cele doua forte se unesc, formand armonia, echilibrul, calea de mijloc, intregul.

Guvernator pentru semnele zodiacale Berbec si Scorpion, el actioneaza oarecum diferit in cele doua ipostaze. In ipostaza de stapan al Berbecului, el are sub protectia sa inceperea tuturor lucrurilor, insamantarea, manifestarea si punerea in valoare, iar pentru asta este nevoie de curaj, hotarare si miscare, actiune. In ipostaza de stapan traditional al Scorpionului, el manifesta energia necesara transformarii tuturor lucrurilor, ridicarea la un alt nivel al actiunii, implicit cea de imperechere, unde in afara de dorinta, iau parte la actul uniunii fiintele in intregul lor.  Putem spune ca se manifesta printr-un proces de purificare prin ardere, mistuire, pentru a recladi, reinsamanta, reinnoi, remanifesta, reconfigura chiar mentalitatea de a actiona.

La nivel relational, analogia cu casele astrale va scoate la iveala atat de frumos ciclul actiunii dintr-o harta natala. Actiunea la nivelul casei I, faciliteaza o dezvoltare individuala, cand persoana se formeaza oarecum singura, manifestand o energie incompleta, completandu-se cu mediul inconjurator (parinti, familie, mediu in general) si apoi ajungand la varsta tineretii, cand va manifesta actiunea casei VIII, dupa ce a trecut prin cea de-a VII, avand posibilitatea gasiri unui partener, cu care sa se uneasca si sa inceapa procesul de recladire. Bineinteles ca toate acestea depind de foarte multi factori, iar ei vor influenta in mod pozitiv sau nu, actiunea sau non-actiunea celor doi parteneri.  Atat o actiune exacerbata cat si lipsa sa, poate dauna unei relatii ce cauta echilibrul. Ideal este ca fiecare partener, indiferent de sex, sa fie atat activ cat si pasiv, sa actioneze, cat si sa reactioneze si chiar se poate constient sa nu ne lasam doar partenerul sa ne protejeze, ci sa ne aducem aportul nostru in relatie.

Influenta lui Marte in viata noastra este cu mult mai vasta, acum abordand doar o mica parte, lasand loc de completari ulterioare. Insa nu vom incheia fara sa amintim macar cateva din plantele guvernate de Marte, cum ar fi: usturoi, praz, ceapa, ardei, piper, mustar, menta, rabarbura, pelin, aloe, gentiana, margareta, tutun sau fara sa amintim ca postul negru tinut in ziua guvernata de Marte, marti, ajuta la curatarea karmei de agresivitate.

Deoarece am intrat de curand in anul 2011 – an guvernat de Marte (2+0+1+1=4), va dorim un an in care sa culegeti multe roade, iar ele nu se vor lasa asteptate daca vom actiona echilibrat, detasat, cu chibzuinta, tact si vom munci in armonie si iubire.

de Cosmina Duba

Primul sunt mereu in toate
Fara de rabdare poate,
Cu noblete in atac
Nu ma las nici cand sunt beat.

Am un coif si-o spada lata
Dac-am sa ma-ncord odata!
Ori te dai batut pe loc,
Ori de nu, am sa iau foc.

(Berbec)

Triluri fac si vocalize
Vocea sa-mi articulez,
Cu suras de Monalisa
La Marte mereu privesc.

Sunt duioasa, gratioasa
Te iubesc la nesfarsit,
De-mi dai casa si masina
Nici geloasa n-am sa fiu.

(Taur)

Smecher sunt, istet, nu spun,
Am sa-ti ies mereu in drum,
Etalandu-mi maiestria
Vietii si copilaria.

Prin povesti si minciunele
Strang prietenele mele,
Sa vorbim pana in zori
Asta-i al meu tel: sa zbori.

(Gemeni)

Casnica si grijulie
Mama buna si zglobie,
Cand la oala, cand la scoala,
Mai mereu te tine-n poala.

Uneori e mai ursuza,
Frica este a ei scuza,
Bunatatea si iubirea
Vor aduce fericirea.

(Rac)

Scena este viata sa,
Da spectacol vrea nu vrea,
Caci ii place simfonia
Si deloc monotonia.

Sa-l superi, e vai si-amar
Rage de nu ai habar,
Laude si vitejii
Vajaie prin capul lui.

(Leu)

Ipohondra e din fire,
Intre virusi nu-i e bine,
Dar odata adaptata
Optim mediul exploateaza.

Harnicia o salveaza,
Ca la cat ne spioneaza!
Zau ca-ti vine sa te certi
Dar mai bine, mai si ierti.

(Fecioara)

De esti calm si linistit
Pe loc ai cucerit,
Luxul si armonia
Ti-au asigurat casatoria.

De vei vrea sa scapi de ea
Ia-ti o toba, da in ea,
Tipa, urla si te vaita,
V-a fugi direct spre poarta.

(Balanta)

Politician vestit,
Poporu-ntreg el a vrajit
Nici magnet daca era,
Nu se lipea intr-asa hal.

Are ac si tese bine
Face noduri de nu tine,
Nu poarta nici degetar,
N-are frica, nici habar.

(Scorpion)

Iata un monden vestit
Niciodata n-a lipsit,
Il inalta si-l sus-pune
O serata-n lumea buna.

Norocos cum e din fire
Risipeste cu-o privire,
Ori poate cu-o gluma buna,
Orice fel de-ncurcatura.

(Sagetator)

Sfaturi necerute, zici?
Atunci este chiar aici,
Nu-l mai cauta-n zadar
E aici, si are har.

De nu te convinge acum,
Nu-i nimic, stie el cum.
Te invarte, te suceste,
Tot cum vrea te-mbrobodeste.

(Capricorn)

Revolutionar cinstit
Pana ce e contrazis,
Genial, paradoxal,
Nascator de-original.

Uneori coleric, zic!
Se-nerveaza din nimic,
Insa iar se veseleste
Caci copil el inca este.

(Varsator)

Tu! Ai vrea concret sa fie.
El! Vis si feerie.
Cu picioare pe pamant
Nu va fi poate nicicand.

Inima sa larga,
Va iubi o lume-ntreaga.
Va iubi si va-ntelege
Inimile cum sa lege.

(Pesti)

de Cosmina Duba

Este ianuarie, prima luna a anului, atunci cand semnitele hibernand sub stratul de zapada incep incet-incet sa se trezeasca la viata. Noi nu vedem acest lucru decat in primavara. Atunci putem observa explozia totala a vietii dar procesul trezirii incepe inca de pe-acum.

Sa meditam putin la aceste seminte ale vietii si sa ne intoarcem privirea asupra semintelor care suntem fiecare dintre noi. Fiecare plantata in pamantul existentei. Fiecare asteptand sa se trezeasca la viata. La viata sufletului. Adica la fericire. Dar ce oare ne-ar putea trezi? Ce ne-ar putea stimula si impulsiona sa crestem, sa evoluam? Ce ne-ar mai putea trezi cand somnul este atat de profund si comod sub acel strat protector de zapada care este format din rutina noastra zilnica, obisnuita, calduta, confortabila? Ce ne-ar putea scoate din acel culcus al semintei pentru a creste si a ne dezvolta?

Experientele de viata neasteptate. Cuadratura. Ea este tensiunea, curentul electric care ne pune motorasele mintii si sufletului in miscare. Ea, spaima astrogramei noastre, are aceasta menire. Altfel care ar mai fi rostul ei? Care ar fi rostul experientelor de viata pe care noi le consideram neplacute? De fapt ce este suferinta altceva decat un semnal de alarma al faptului ca gandirea si actiunile noastre se afla pe o treapta inferioara fata de sufletul nostru pur, de origine divina? Aceasta neconcordanta produce un dezechilibru care doare.

Cuadratura ne arata pe harta natala unde ne doare cel mai tare, care dintre aspectele vietii noastre sunt in suferinta, ce anume din noi trebuie schimbat si in ce sens. De aceea nu ne place cuadratura. Ea ne arata cu degetul. Ne dispretuim cuadraturile. Nici nu vrem sa auzim ca avem asa ceva. E ca si cum ne-am vedea defectele intr-o oglinda.

Cuadratura ne invata ca viata este o continua lupta cu Eul nostru imperfect, cu toate invataturile sociale defectuoase preluate si cu radacinile karmice impure pe care le purtam de generatii intregi, dincolo de actuala noastra existenta. Ele au un rol deosebit pentru evolutia noastra. Fara ele am continua sa zacem in lancezeala noastra confortabila. Ne-ar fi caldut dar fara folos, nu-i asa? De aceea este bine sa ne schimbam optica asupra cuadraturilor si in loc sa le privim cu groaza sa incercam sa le descifram, sa le patrundem misterul, sa le imbratisam.

De exemplu, o cuadratura Venus – Saturn ne poate da bucuria dragostei cu taraita. Nu inseamna neaparat esec in dragoste desi este posibil ca pana sa invatam lectia acestei cuadraturi sa ne tot izbim de stanca rece si dura a lui Saturn atunci cand sarim s-o imbratisam cu toata increderea. Dar ce ne invata Saturn cu aceasta cuadratura? El ne invata iubirea neconditionata. Sau altfel spus, maturitatea in iubire. Daca ai cumva prin harta ta o astfel de cuadratura, incearca sa aplici iubirea neconditionata si vei putea intelege ca pana si Saturn poate fi imblanzit astfel. Radiaza de iubire fara a cere nimic in schimb si abia atunci vei simti ca esti cu adevarat fericit in dragoste. Fara pretentii… Dar e greu cu Venus care este atat de pretentioasa, nu-i asa? Da… Venus trebuie maturizata pentru a deveni “o adevarata Doamna”.

Cum am putea reusi sa realizam totusi acest lucru? Tot Saturn ne spune. Pentru a ajunge sa iubesti neconditionat pe altcineva, mai intai trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti neconditionat. “Iubeste-l pe altul ca pe tine insuti” cuprinde acest adevar. Trebuie sa incepem din interior, cu iubirea de sine, invatand respectul de sine, demnitatea de sine. Apoi, plini de iubire in propriul nostru lacas sufletesc vom putea deveni un izvor nesecat de dragoste pentru ceilalti, fara a mai simti acea foame disperata in noi care cerseste iubire. Saturn in cuadratura cu Venus ne invata sa iubim cu demnitate, nu cu umilinta. Sa-l iubim si sa-l respectam pe celalalt iubind si respectand in acelasi timp si acea scanteie divina din noi.

O cuadratura de acest gen in harta noastra natala ne mai poate arata si genul de relatii spre care tindem. Desi nu ne dorim deloc ne putem trezi ca relatia noastra amoroasa se raceste intr-un mod inexplicabil. Dam vina mereu pe celalalt dar adevaratul cosmar se afla chiar in noi insine, in acel gol afectiv sufletesc. Nu putem fi fericiti avand prea multe pretentii, cerand mereu mai mult decat putem oferi. Si cum am putea oferi daca rezervele noastre sunt goale? Iata de ce este necesara transformarea, maturizarea, cresterea personala pentru a pune capat unui stadiu inferior de evolutie in care am zacut poate prea mult si a face efortul pentru a-l depasi. Tot acest efort este perceput de catre noi ca suferinta. Si cu cat ne impotrivim acestei transformari evolutive impuse de catre cuadratura, cu atat suferinta noastra este mai intensa. Prin urmare este mult mai usor sa o intelegem si sa o “urmam”.

Fericirea este posibila numai depasind cu succes lectia cuadraturii pentru totdeauna. Nu este usor, dar nici imposibil nu este. Asadar, accepta-ti cuadraturile, intelege-le si foloseste-le cu incredere. Ele sunt un mare dar divin pentru tine. Nu au rolul de a te chinui aiurea ci de a te corecta, de a te transforma, de a te face mai bun, mai luminos si mai frumos. Adica mai fericit. O fericire superioara celei de multumire confortabila. O senzatie ca traiesti pe cele mai inalte culmi ale evolutiei.

Te-ai nascut cu cuadraturi in harta natala? Nu te speria! Mai degraba fii mandru. Asta inseamna ca esti in stare sa faci pasul. Altfel ai fi avut o harta numai de trigoane si sextile si… la ce folos? Adevarata viata este atunci cand lupti si castigi marea batalie cu tine insuti, autodepasindu-te. Abia atunci simti ca traiesti cu-adevatat si ca viata ta are, in sfarsit, un sens.

de Ozana Cristea