AstroLight

Articolele din categoria ‘Editia III.’

Barbatul si femeia sunt doua tonalitati vocale ale aceleiasi voci – glasul lui Dumnezeu. Atat de asemanatoare pentru ca provin din aceeasi sursa si avand calitati atat de diferite pentru nuantare si diversificare, ele rostite impreuna intr-o imbinare armonioasa perfecta pot crea cel mai frumos cantec al vietii, care este iubirea. Fie ca este barbat sau femeie, fiecare se naste pentru a experimenta iubirea prin intermediul celuilalt si prin tot ceea ce face isi exprima toate calitatile cu care este inzestrat in acest sens.

Consider ca in relatia dintre un barbat si o femeie nu se poate vorbi de incompatibilitate. Este ca si cum ai spune ca stanga e incompatibila cu dreapta, ele fiind membre ale aceluiasi trup. Dar fiecare dintre ei (barbat sau femeie) isi poate manifesta iubirea mai mult sau mai putin, in functie de gradul de constientizare a sursei sale divine. Pe masura ce omul devine mai constient de scanteia sa divina, el este mai sensibil in a recepta sclipirea divina din celalalt avand acel sentiment magic ca cei doi sunt una si aceeasi persoana. Fenomenul de trezire spirituala il face pe om sa-si dizolve Ego-ul care-l instraineaza de alta persoana, particularitatile personalitatii sale unice ce fac parte din tabloul sau uman neputandu-l impiedica a fi compatibil cu altcineva. Suntem inzestrati pentru a iubi prin toate insusirile personalitatii noastre indiferent de tonalitatea sexuala pe care o avem. Ele ne dau farmec, ne fac deosebiti stimuland in celalalt o curiozitate si o atractie vie de a ne cunoaste. Diferentele din celalalt ne imbogatesc si ne intregesc. Femeia se simte intregita in bratele barbatului, barbatul la fel, in bratele femeii. Fiecare dintre ei (barbat sau femeie) devine intreg recunoscand, in mod inconstient, sursa divina ce se gaseste atat in el insusi cat si in celalalt. Dumnezeu este liantul care-i uneste. El este iubirea si viata.

Cu cat se afla mai instrainati de centrul sau divin cu atat diferentele care ii individualizeaza pe oameni separandu-i pe unii de altii par mai pregnante, dandu-le sentimentul ca celalalt este un strain. Acest sentiment de instrainare se petrece nu numai in legatura cu celalalt ci si cu sine insusi. Omul nu mai stie care este rostul sau pe aceasta lume. Traieste haotic, in functie de stimuli. Nu intelege cine e, cum e si de ce este asa. Se sperie de sine insusi si de altii. Traind astfel, fiinta umana este mai degraba predispusa sa se inchida in fata relatiilor decat sa se deschida. Fiecare este perceput ca un posibil dusman, nicidecum ca pe el insusi. Si in loc sa-si manifeste iubirea ce exista in sufletul sau in mod natural, omul si-o ascunde, inabusindu-si-o. Ar vrea sa iubeasca dar se teme. Pentru ca se simte singur printre necunoscuti pe acest pamant. Dar daca omul ar descoperi ca nu este singur si ca celalalt este o fiinta al carei suflet are aceeasi sursa divina cu el, atunci diferentele dintre sexe s-ar atenua atat de mult incat, cele doua sexe ar fi percepute ca fiind unul si acelasi. In timpul uniunii sexuale fiecare poate percepe acest lucru. Poate uita ca e barbat si poate uita ca e femeie. Diferentele se dizolva in iubire. Iar iubirea este asexuata ca si Dumnezeu.

Constientizand ca persoana de langa noi este una cu noi, ne putem manifesta iubirea in mod plenar. Cine si-ar face rau singur? Daca celalalt suntem tot noi, intr-o alta oglinda, cum am putea sa ne manifestam altfel decat prin iubire? Cum am putea sa ne mai suparam pe celalalt sau sa-l uram? Nu-i asa ca am cauta sa il intelegem ca pe noi insine? Si ca ne-am putea dovedi deosebit de toleranti? Suferinta celuilalt ar deveni si suferinta noastra si prin urmare, am putea fi mult mai receptivi, mai atenti si mai saritori in a-l ajuta. Ar fi in interesul fiecaruia dintre noi sa fim uniti cu noi insine, chiar daca are o alta infatisare si un alt sex. Si am putea face asta intr-un mod neconditionat pentru ca ar fi ilogic sa ne punem conditii noua insine, ca niste “bete in roate”.

De aceea te invit dragul meu cititor, sa meditezi la toate acestea. Constientizand toate aceste lucruri, diferentele care ne separa si ne instraineaza pe unii de altii s-ar putea dizolva lasand ca esenta divina din fiecare sa transpara prin toate acestea si sa ne uneasca pe toti pentru totdeauna.

de Ozana Cristea

-          Ne poate ajuta Astrologia sa fentam Destinul?

-          Nu! Ne poate ajuta sa-l intelegem si sa ne convinga sa muncim, sa perseveram pentru a-l atinge si a-l depasi.

-          Cum sa procedam pentru a ne identifica si intelege Destinul?

-          Ne putem pune in centrul propriului univers, meditand la ceea ce suntem, la ceea ce manifestam si cream in fiecare clipa a vietii noastre, facand alegeri constiente cu scopul evolutiei interioare.

Deseori ne intalnim cu intrebari de genul: “cum sa fac sa scap de…?”, sau, “de ce mi se intampla tocmai mie, sunt chiar atat de pacatos?”. Fiecare intrebare reflecta structura energetica (sufleteasca), materiala, culturala, educationala, a persoanei in cauza.

Dorinta de a ne simti speciali ne face sa cautam in exteriorul nostru adevarul despre noi, dar de cele mai multe ori nu dorim sau nu stim cum sa ne privim detasat propria manifestare. Persoanele cu o cunoastere specifica, astrolog, psiholog, terapeut, etc., ne pot deveni ghizi in aflarea si descifrarea destinului nostru prin specializarea pe care o detin, insa munca cu noi insine ne apartine.

Ar fi minunat ca in scoli sa invatam increderea in propria persoana, in mediul inconjurator, in experiente; sa invatam sa ne ascultam si sa ne cunoastem, fiind cinstiti cu noi insine.

“Compromisul naste compromis”, spune un vechi proverb, societatea ne invata de mici ca putem fenta, dar oare este asa? Proverbul spune ca nu, caci fenta te va pune intr-o noua situatie si tu vei fenta din nou. Poate ne-ar fi mult mai usor daca am intelege ca ceea ce suntem astazi ni se datoreaza, suntem ceea ce am ales, clipa de clipa sa fim, si asta chiar de cand am existat prima oara in Univers. Daca ne-am uita la noi in fiecare clipa cum alegem sa o consumam, am sti exact ceea ce suntem si cum am ajuns aici. Astfel am sti si ce avem de facut pentru a imbunatati ceea ce suntem in prezent. Dar daca in acest moment sunt un cocon, iar procesul cel mai posibil si avantajos este sa ajung fluture, pot sa-mi doresc sa ajung un Cangur? Nu! De ce? Deoarece orice proces de evolutie isi are necesitatea timpului si a materialului aferent.

Daca eu am material pentru a-mi construi o vila, degeaba am sa-mi doresc un bloc intreg, cel mult voi putea sa-mi folosesc foarte repede materialul si apoi sa incep a cauta solutii pentru restul materialului necesar, material pe care il pot dobandi prin munca si economie, sau prin credit. Asa si in evolutia unui individ, el are nevoie sa munceasca cu el insusi, sa se redescopere, sa se redefineasca, sa-si intareasca fiecare capacitate in parte, emotionala, mentala, practica, pentru a-si depasi posibilitatea primordiala.

La banca, un credit te ajuta atata timp cat il poti onora, mai tarziu insa, incep dobanzile si penalitatile sa intre in vigoare, ori chiar falimentul care aparent te scuteste de plata neonorata, dar defapt, in realitate ea se muta intr-un alt sector al vietii, nu neaparat unul mai comod, ci ca posibila alternativa. Se poate ca in viata de zi cu zi sa te confrunti cu o problema ce revine cu obstinenta, sa spunem la locul de munca, cu siguranta nu te vei ajuta mutandu-te la nesfarsit dintr-un loc intr-altul, ci descoperind cauza reala a problemei, iar ea se manifesta din interior spre exterior, locul de munca si atmosfera create fiind doar “excitatoare” pentru reactiile tale.

Amithaba, zeul focului din panteonul buddhist, priveste la oameni cum se omoara intre ei lasandu-le liberul arbitru, insa daca indrazneste unul din ei doar sa se uite spre el si sa-i ceara ceva mai raspicat, acesta le taie capul.

Cand copilul nu cere nimic, se supune ascultand, invatand, fiind un copil ideal in viziunea parintelui sau, parintele are tendinta sa-i ofere ceea ce crede el ca e mai bine pentru el, ori chiar il lasa sa se desfasoare acolo in limitele sale, apoi daca copilul cere mai raspicat ceva, se revolta, uita de supunerea de odinioara, i se da deseori peste mana si copilul devine considerat obraznic si nerecunoscator.

Liberul arbitru este precum spune si denumirea sa, un arbitru ce arbitreaza, dupa anumite reguli prestabilite si desemnat de catre organe superioare; adaugand termenul de liber, arbitrul se dovedeste a fi liber in a lua decizii, dar doar in conformitate cu regulile deja prestabilite.

Daca voi baga degetele intr-o priza de 12V probabil ma va furnica, la 220V imi poate fi fatal sau poate nu, depinzand de factorii exteriori care ma pot proteja si de rezistenta mea, dar la 380V ma voi praji de-abinelea.

Astrologia este un instrument de cunoastere, ce ma ajuta sa stiu unde sunt tentat sa raman blocat in tabieturi, atitudini si cum pot sa lucrez cu propriul suflet, propria energie, astfel incat ea sa revina la energia mama, care sunt si sa se inalte pe o vibratie superioara, insa nu voi putea niciodata sa fentez. Nu ma va ajuta nici o relocare sa fiu altceva decat ceea ce sunt deja, cel mult sa mut manifestarea intr-un alt domeniu al vietii sau sa-l impart pe mai multe paliere ale sale.

HCN-ul (Harta Cerului Natal) acestei vieti, este momentul cel mai prielnic pentru evolutia nativului, iar posibilitatea evolutiva in decursul unei vieti este dezvaluita prin progresii. Ceea ce poate fi depasit ca si HCN, are de la bun inceput o alta baza, existand entitati superioare (energii de vibratie mai inalta) care se intrupeaza pe Pamant cu “misiuni speciale”, iar HCN-urile lor nu pot reflecta aceste adevaruri, ele ramanand ascunse majoritatii, datorita necunoasterii. Subliniez majoritatii, parandu-mi evident, ca existand necunoascatori sa existe si prea-cunoscatori (initiati) cu alte perceptii si nivele de intelegere.

“Ca-n ziua cand Pamantul te chemase

sa-i fii copil vremelnic, printre astre

Soarele sta, vestind eterna lege

sub care soarta tu ti-o vei petrece.

Nu ti s-a dat putinta de schimbare:

profetica prezicere constrange

si nu-i nici timp, nici vreo putere care

prescrisa viata-n crestere o frange.”

Johann Wolfgang von Goethe

Textul de mai sus se vrea a fi o viziune proprie impartasita doar pentru a inspira.

de Cosmina Duba

S-a intamplat in ziua in care s-a doborat recordul mondial la cel mai lung sarut inregistrat vreodata.
Dupa 35 de ore in care statea buzele lor erau lipite continuu, Preedi Singhajan nota o intrebare pe o bucata de hartie catre partenera sa, Rungnapa Rojananawin: “Mai poti?”
Raspunsul a fost unul scurt. Rungnapa a iesit din imbratisarea iubitului sau si a cazut intr-un scaun. Infirmierele s-au repezit la ea sa-i verifice pulsul si eventual sa-i acorde primul ajutor.

Sport sau iubire? Spectacol ieftin sau autenticitate? Astea-s intrebarile care rasar in mintea noastra cand auzim de ziua Sf. Valentin.

“Competitia este acerba”  - spunea Rungnapa Rojananawin ziaristilor prezenti la fata locului.
Unii concurenti erau desculti, ca sa simta ajutorul Mamei Pamant. Altii s-au folosit de miscari yoga. Toti s-au ajutat reciproc, sprijinindu-si partenerul, cel putin din punct de vedere fizic.

Recordul s-a stabilit la 46 ore, 24 minute si 9 secunde. Dar, din acest rastimp oare cate ore si cate minute au participat inimile celor doi invingatori la sarut? Pentru ca sarutul adevarat se produce in inima. Buzele sunt doar extensiile inimilor.

Ne aflam intre doua sarbatori, Valentine’s Day, 14 februarie si Dragobete, 24 februarie, sarbatori inchinate dragostei, bucuriei legarii dintre doua inimi. Sarbatoarea Sfantului Valentin este una importata de curand din occident, iar Dragobetele, nedefinita ca fiind autentica sau importata de pe teritoriul slav, contand poate prea putin, atata timp cat si-ar atinge scopul, de a prea-mari dragostea, comuniunea, iubirea, viata. In unele traditii se identifica cu sarbatoarea casatoriei pasarilor, fiind momentul in care pasarile locale, nemigratoare, se imperecheaza, in alte traditii sarbatoarea aduce cheile radacinilor, deoarece florile si plantele incep sa creasca.

Putem spune ca este preambulul rodirii, al nasterii unor noi fiinte vii, fie ele pasari, plante sau oameni, ca nu intamplator sarbatorim aceasta sarbatoare tocmai in aceasta perioada in care Soarele vitalizeaza capacitatile noastre de exteriorizare sociala si descatusare, cand potentialul abandonarii de sine creste semnificativ, activate de trecerea Soarelui din semnul Varsatorului in cel al Pestilor. Iubirea, prin schimbul permanent de energie, se afla intre noi toti, fie ca este vorba de un partener intim, de afaceri, parinti, frati, animalutele de casa, plantele din glastra, ori alte fiinte, ea se manifesta pe toate planurile si la toate nivelele de evolutie. Cand calcam pamantul, privim o floare, mangaiem un animal, ori facem dragoste cu persoana iubita, se produce o simbioza, care va da nastere unor noi energii, unor noi creatii.

Perioada dintre cele doua sarbatori, este una in care planurile de viitor se infaptuiesc cu mai multa dorinta, curaj si originalitate, in care se construiesc idealuri, se traseaza cai de urmat cu o credinta uimitoare, un preludiu al primaverii, al reinvierii, al renasterii. Uranus si Neptun, vor activa rand pe rand dorintele noastre de schimbare, reinnoire, completare cu energii exterioare, de sublimare a energiilor instinctuale, de ideal spiritual.

Preaslavirea iubirii, ne poate face mai curati, mai luminosi si impacati cu noi insine, astfel incat sa atragem energiile cat mai potrivite planurilor si idealurilor noastre, acele energii ce ne pot ajuta sa evoluam, aducand un plus de beneficiu mediului nostru inconjurator. Toate acestea pot cere si o doza de sacrificiu, de daruire fata de aproapele nostru, poate exista nevoia de intelegere profunda a semenilor nostrii, iar asta poate naste suferinta si sacrificiu, daruire de sine si compasiune nemarginita. Doar daruind si acceptand iubirea putem depasi aceste momente de modelare si innoire energetica.

Va indemn la impartasirea dragostei in aceasta perioada, ganditi-va ca nu va strica sa atrageti iubirea in viata voastra. Libertatea este capacitate de creatie, idealul este visul oricarui creator, iubirea este cea care modeleaza arta creatorului, astfel incat opera sa sa devina una sublime. Fiti creatori liberi manati in definirea creatiei voastre de dragoste, de sentimente alese, doar impreuna putem crea o lume mai buna.

de Cosmina Duba

Un Maestru avea 12 discipoli.
Maestrul nu vorbea mult. Ii placea sa fie inteles si fara cuvinte.
Intr-o dimineata se incalta si porni la drum.
Discipolii dupa el.
Intr-o jumatate de ora, ajunsesera la marginea unei paduri. Maestrul intra cu pasi repezi printre copaci, iar toti ceilalti, dupa el. Intr-o alta jumatate de ora, au ajuns la marginea unei prapastii.
Maestrul incepu sa vorbeasca:
- Jos, in prapastie, traieste un balaur infometat. Vedeti podul care atarna pana peste dincolo? Fiti atenti ca balaurul este capabil sa ajunga cu capul la nivelul podului, sa scuipe foc din gura lui, sa va parjoleasca si sa va manance. Nu puteti sti cand poate aparea! Iar dincolo, la capatul celalalt al podului se afla o femeie. Este cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata! N-o vedeti, fiindca este ascunsa in padurea de dincolo si nu apare decat pentru cei care reusesc sa treaca podul. Ea va va spune secretul adevaratei libertati. Cine afla, sa vina sa-mi povesteasca!
Si Maestrul se intoarse cu pasi repezi spre chilia lui.
Iar discipolii au ramas la fata locului, stupefiati.
Cel mai curajos dintre ei, un nativ Berbec, s-a apropiat de capatul podului si s-a uitat in prapastie. Jos, vazu niste schelete si cranii care i-au dat de stire ca informatia despre balaur era perfect adevarata.
- Baieti! Eu cred ca Maestrul vrea sa ne puna la incercare! Eu nu cred ca ne trimite la moarte, sigur vrea altceva. Va propun ca fiecare dintre noi sa-si aleaga o srategie de a-l rapune pe balaur si de a afla faimosului secret. Eu cred ca Maestrul va fi multumit daca ne intoarcem inapoi la el si-i expunem strategiile. Stiti, el este tacut, dar totusi ii plac discutiile cu talc.
Zis si facut, toti se adancisera in meditatie si concepura planuri. Cand a terminat si ultimul, se intorsesera la Maestrul lor. Acesta ii astepta zambind.
- Ati venit la workshop? – ii intreba, cu un suras istet in coltul gurii.
- Avem nevoie de informatii suplimentare – zise unul dintre discipoli.
- Solicitarea este admisa. Informatii suplimentare, oricand! – le raspundea, bland, Maestrul.
- Maestre, suntem 12 discipoli si impreuna acoperim tot zodiacul. Fiecare dintre noi a conceput o strategie prin care crede ca poate ajunge sa cunoasca secretul libertatii adevarate.
- Sunt numai ochi si urechi – zambi Maestrul.
Incepu Berbecul.
- Maestre! Eu m-am gandit ca omor balaurul cu spada mea, merg dincolo, intreb femeia si gata! Voi sti secretul libertatii absolute!
- Gresesti, fiule! Fapta grava comisa asupra acelui animal, oricat de hidos ar fi el, nu te va lasa liber! Orice ti-ar zice femeia care se afla la capatul celalalt al podului, iti spun eu ca nu te vei simti total liber, din aceasta cauza. Si ca sa stii, multi au incercat sa omoare balaurul cu spada, insa scheletul lor se gaseste si acum in prapastie…
Se ridica sa vorbeasca Taurul.
- M-am gandit ca ii arunc balaurului ceva de mancare: ii arunc o sunca, doua, si pana le mananca, fug dincolo si aflu secretul.
- Buna idee, dar nu este perfecta. Iti ramane o teama in inima ta ca poate momeala nu va fi suficienta si ca balaurul te va manca si pe tine. Orice ti-ar spune femeia de la celalalt capat al podului, iti spun eu ca nu te vei simti total liber, din cauza acelei temeri. Si, ca sa-ti spun: multi au incercat varianta asta iar acum scheletul lor alb straluceste in lumina soarelui…
Taurul se retrase si se ridica Geamanul la vorbit.
- Maestre! M-am gandit ca il duc pe balaur cu vorba. Ii spun bancuri, povesti, invataturi pline de intelepciune, si la un moment dat il voi ruga sa ma lase sa ma furisez dincolo…
- Nu cred ca e o solutie sigura. Stiu un motiv temeinic care-mi spune sa nu-ti recomand aceasta varianta: balaurul nu pricepe graiul uman… Si nici tu n-ai scapa de teama! Au fost multi care au incercat acest stil dar si-au gasit sfarsitul in stomacul balaurului.
Pleca si Geamanul, si ura Racul sa-si incerce norocul.
- Eu m-am gandit sa ma deghizez intr-un pui de balaur: ma imbrac in haine verzi-galbui, cu speranta ca va crede ca sunt odrasla lui si ma va lasa sa trec…
- Povesti! Balaurul asta nu-si cruta nici proprii sai pui! Doar cei care sunt isteti si scapa de gura lui supravietuiesc. Si, ce sa-ti spun, si varianta ta cade datorita fricii. Sunt sanse 1% ca ajungi dincolo si … cum scapi de sentimentul de teama din inima ta? Iti zic eu, orice ti-ar spune femeia, nu ti-ar valora nimic! Si, iti spun drept: au fost discipoli suficient de nebuni care au incercat varianta asta. Toti au sfarsit in stomacul balaurului!
Urma Leul.
- Maestre! Eu am incredere in mine ca ii pot porunci balaurului sa ma lase in pace! Si, voi trece cu siguranta!
- Fiule, iti spun eu, ar fi moarte sigura pentru tine! Nu Tu, ci egoul tau ar fi acela care ar porunci balaurului. Si sa stii, balaurul nu asculta de ego-ul omului. Cand va ajunge Eul tau sa-i porunceasca balaurului ceva, atunci vei putea sa treci linistit. Dar mai ai de lucrat la acest capitol! Libertatea adevarata poate fi simtita doar de Eu, nu si de ego!
Urma nativul Fecioara.
- Maestre, stii la ce m-am gandit? Ma apuc si construiesc un pod mai inalt – suficient de inalt ca balaurul sa nu ma poata manca. Trec dincolo si aflu secretul!
- Fiule, ai calculat totul bine?
- Da!
- Dar ai vazut balaurul?
- Nu…
- Dar atunci de unde stii cat de inalt ar trebui sa fie noul pod?
- Pai, asta nu stiu…
- Pai vezi: podul mai inalt nu schimba datele problemei. Dar, ca sa nu zici ca sunt rau, te ajut: daca construiesti un pod cu 10 m mai inalt decat podul actual, balaurul nu va putea ajunge la tine.
- Iti multumesc, Maestre!
- Stai, tu crezi ca astfel ai rezolvat problema?
- Da!
- Nu!
- Cum nu?
- Crezi ca dincolo ai fi in stare sa afli secretul libertatii depline?
- Absolut!
- Stai, fiule: orice ti-ar spune femeia, iti va ramane in inima ta un ghimpe. Acela ca lipseste din viata ta experienta intalnirii cu balaurul. Si acest gand ti-ar stirbi sentimentul libertatii depline. Acum m-ai inteles?
- Da, Maestre.
Urma Balanta.
- I-as canta un cantec de dragoste balaurului. L-as vraji cu cantecul meu si poate m-ar lasa sa trec…
- Mare visator esti tu, fiule! Balaurul nu aprecieaza nici cantecul si nici dragostea. Ai deveni imediat cina lui! Si, spune-mi, ai putea canta cu un sentiment de teama in inima ta? Ai putea intelege sentimentul libertatii depline cu acel sentiment de teama in inima ta? Iti spun eu ca nu!
Se ridica Scorpionul.
- Eu as incerca sa trec prin el. M-as lasa inghitit si m-as furisa afara din el la cealalta iesire a lui, cand doarme. Dupa aceea, m-as catara pana sus, dincolo.
- Interesanta idee! Crezi ca ai reusi sa supravietuiesti in stomacul balaurului? Tu stii ce mirosuri se gasesc acolo? Si crezi ca femeia frumoasa care se afla dincolo s-ar bucura sa te intalneasca in starea in care te vei gasi dupa ce vei iesi din balaur?
- Pai, si asta conteaza?
- Conteaza si asta, dar iti spun altceva care conteaza si mai mult: te vei simti prost pentru ca ai trecut proba coborand sub nivelul tau de evolutie. In inima ta ar aparea sentimentul ca ai plecat capul in fata unei fiinte inferioare tie – balaurul. Ca nu l-ai invins intr-o lupta cinstita, ci ai fentat, coborand undeva intr-o lume lipsita de frumusete – stomacul balaurului. Iti spun eu ca stima fata de tine insuti ar scadea si astfel sentimentul libertatii depline s-ar stirbi.
- Inteleg, Maestre – ii spuse Scorpionul si pleca.
Urma Sagetatorul.
- L-as convinge pe balaur cu argumente solide si intelepte ca trebuie sa ma lase sa trec. Am incredere in forta gandurilor mele!
- Asa ceva a incercat si fratele tau, Geamanul. I-am spus si lui ca balaurul nu intelege graiul omenesc. Te-ar inghiti, nici n-ai apuca sa-ti deschizi gura! Dar hai, sa nu zici ca sunt rau: vrei sa-l transform pe balaur intr-o fiinta care sa inteleaga ceea ce ii spui? Pentru ca am aceasta putere…
- Bineinteles!
- Dar crezi ca problema ar fi rezolvata?
- Eu cred ca da…
- Bine, sa zicem ca balaurul si-ar pleca capul in fata argumentelor tale si te-ar lasa sa treci podul. Crezi ca dincolo vei fi capabil sa primesti secretul adevaratei libertati?
- Pai, da!
- Deci, imagineaza-ti ca acest balaur nu este unul oricare. V-am explicat, este infinit de fioros. Daca tu vei reusi sa-l invingi cu forta argumentelor tale, oare nu vei avea indoieli in momentul in care femeia iti va explica secretul adevaratei libertati?
- Nu, as accepta cu bucurie tot ce-mi zice ea…
- Fiule, iti spun eu, nici n-ai apuca sa clipesti si imediat te-ai gandi ca secretul aflat de la ea nu este cel adevarat. Imediat te-ai gandi cum sa-l combati, cum sa-l imbunatatesti. Te-ai gandi asa: “daca am fost mai destept decat balaurul, pot Te-ai gandi asa: “daca am reusit sa fiu mai destept decat balaurul, atunci pot fi mai destept si decat femeia”. Ai cauta argumente si contraargumente. Zi de zi. Mereu ai gasi cate ceva de ajustat la secretul adevaratei libertati. Si astfel, n-ai fi liber de propriile tale ganduri si nelinisti. Libertatea ta deplina n-ar dura nici 10 minute…
- Recunosc ca ma aflu intr-o misiune imposibila – ii raspunse Sagetatorul.
Se ridica si Capricornul la cuvant.
- Ca fratele meu Fecioara, as construi si eu un alt pod, nu neaparat mai inalt, dar inchis ermetic, rezistent, astfel incat dintii balaurului sa nu-l poata strapunga.
- Fiule, aceeasi intrebare, ca la fratele tau: ai calculat totul bine?
- Da!
- Dar ai vazut balaurul?
- Nu…
- Dar atunci de unde stii cat de rezistent trebuie sa fie peretele noului pod?
- Pai, asta nu stiu…
- Pai vezi: podul inchis ermetic nu schimba datele problemei. Dar, ca sa nu zici ca sunt rau, te ajut: daca construiesti un pod din otel, perfect inchis, balaurul nu-i va putea dauna.
- Iti multumesc, Maestre!
- Stai, tu iti amintesti ce i-am spus fratelui tau?
- Da: ca va lipsi din viata mea experienta intalnirii cu balaurul. Si acest gand nu m-ar lasa sa fiu linistit, fiindca mereu m-as gandi ca am ratat ceva esential. Acest gand ar fi acela care mi-ar stirbi cu siguranta sentimentul libertatii depline.
- Bine graiesti, fiule!
- Iti multumesc, Maestre!
Se lasa un moment de liniste. Maestrul s-a uitat la discipolul sau Varsator cu niste semne de intrebare in ochii sai. Acesta sesiza si lua cuvantul.
- Maestre, tu ne-ai spus ca traim intr-un Univers Mental.
- Exact.
- Atunci – eu n-as trece podul.
- Explica-ne, te rog, la ce te gandesti.
- Deci: am un pod in fata mea. Stiu de balaur, care ma poate manca in orice clipa. Deci, prefer sa nu trec podul, chiar daca dincolo ma asteapta acea femeie extraordinar de frumoasa. Si inteleapta. Stii, Maestre, libertatea adevarata inseamna sa-ti fie indiferent daca treci sau nu treci podul. Adica, indiferent, intr-un mod armonios. Daca alegi sa treci, e bine. Dar daca alegi sa nu-l treci, apoi si atunci sa reusesti sa-ti pastrezi armonia interioara. Cred ca asta e secretul: ca indiferent de alegerea facuta, sa-ti pastrezi seninatatea. Cred ca nici femeia de la capatul celalalt al podului nu mi-ar putea explica un secret mai profund decat ceea ce v-am spus eu aici…
- Bine zis, Varsatorule! Asta este secretul! Cum l-ai aflat?
- L-am gandit, pur si simplu.
- Bravo! Felicitari! Ar mai avea cineva ceva de adaugat? Tu, cel cu Soarele in Pesti, ai cumva o varianta mai buna?
- Eu as fi comunicat telepatic cu femeia de dincolo, sa aflu secretul de la ea, in acest fel…
- Fiule, toata stima pentru tine, dar sa stii ca insasi ideea femeii este o capcana! Sa afli secretul libertatii depline de la o alta fiinta, este o capcana! Trebuie sa-l gandesti singur, ca sa fie secretul Tau! Asa cum a facut colegul vostru Varsator!
- Dar… bine, Maestre, atunci de ce ai pomenit de femeie?
- Voi va aflati la scoala mea. Ati venit de buna voie la mine. Eu sunt Maestrul vostru si v-am propus o problema de matematica spirituala. O problema la care am dat eu datele de intrare iar voi trebuia s-o rezolvati. Acum, cat de relevante sau irelevante erau datele de intrare ale problemei, asta sa decideti singuri, dar pentru ca m-ati acceptat ca Maestru, astfel imi permit sa formulez intrebarile asa cum vreau eu! Ideea este ca nu trebuie sa va bazati pe mine, ci pe voi insiva!

de Fülöp László

“Ia sa vedem, asta-i trigonul. Sa-l desenam cu un verde deschis, ca mi-e simpatic. E unghiul de 120 de grade. Cel mai benefic unghi. E fain. Verde deschis. Minunat!
Ce mai e? Da, sextilul. Ce culoare sa aleg? Albastru deschis, fiindca-mi place. Bine. Asta e unghiul de 60 de grade. Si asta sa fie benefic. OK!
Ce urmeaza? Opozitia. Unghiul de 180 de grade. Ia sa ne gandim. Vreau sa creez o lume perfecta. Hai s-o desenez cu un albastru-turcoaz si s-o pastrez printre aspectele benefice. Va urma imediat dupa sextil, ca grad de armonie. Mmmmbine!
Cuadratura. Unghiul de 90 de grade. Ia sa ne gandim, cum sa fie? Vreau sa creez o lume buna, deci o desenez cu roz. Va fi si asta benefic! De ce? Fiindca asa vreau eu! Punct!
(Pauza)
Beau o bere, si dupa aceea incerc totul in practica.
(Pauza)
Gustul portocalei iese la iveala daca o gustam.
Ia sa vedem, cum a iesit.
Ia sa ne uitam la americani. Uau, toata ziua stau in biserica si canta “Aleluia!” Destul de plictisitor…
Ia sa ne uitam la romani. Uau, toata ziua scandeaza “Ceausescu, pace, Ceausescu si poporul!” Lozinci, lozinci, pozitivare toata ziua. Muncesc. Construiesc drumuri, poduri, blocuri, fabrici, uzine si cai ferate. Asta e bine, dar … cam lipseste ceva…
(Pauza)
Mai beau o bere, pana ma mai gandesc…
(Pauza)
Cred ca e cazul sa mai schimb la culori…
Mai beau o bere, sa vad ce si cum.
(Pauza)
Gata! Cred ca voi schimba culoarea opozitiei. Va fi de un albastru inchis, sa sugereze curajul de a avea o alta opinie. Chiar si fata de mine. De astazi, opozitia va fi un aspect disonant – altfel spus: dinamizator.
Hai sa mai bag niste sare si piper. M-am razgandit si in privinta cuadraturii. Vreau ca si asta sa fie un aspect disonant, chiar mai disonant decat opozitia. O desenez cu rosu. Ce misiune sa-i dau? Sa introduca in lumea creata de mine Legile lui Murphy. Mmmbine…
Nu mai am rabdare sa mai beau o bere, asa ca incerc direct in practica.
OK, sa ne uitam la americani. Sunt cu totii la un concert Eminem si se distreaza de minune. Imi place si mie! Pana aici, a iesit bine.
Sa ne uitam si la romani. Au incetat cu lozincile. Asta-i bine. Au incetat si cu munca. Asta nu-i bine. Acum sufera, dar macar se distreaza.
Raman la aceasta varianta. Le-am dat unelte. Le-am dat de lucru. Sa vedem ce-o sa iasa! Mai beau o bere, dar … raman cu ochii pe ei, in preajma lor…”

de Fülöp László

Omul: Creeaza-mi o randuiala ca sa pot trai intr-o lume perfecta!
Dumnezeu: Asa ceva nu exista!
Omul: Cum nu exista?! Dar Tu poti crea orice!
Dumnezeu: Pana cand tu esti imperfect, orice randuiala va fi un esec. Nu exista lume perfecta cu oameni imperfecti. Iar cand tu vei ajunge sa fii perfect, atunci lumea ta va deveni perfecta, in mod automat.
Omul: Deci, pana la urma, eu trebuie sa creez lumea perfecta si nu Tu?
Dumnezeu: Creaz-o in tine si reflecteaz-o in afara ta. Va fi suficient!

de Fülöp László